«

»

Scopul… nu scuza mijloacele!

Share

Asa suna preceptul pentru cei normali. Numai ca pentru altii, varianta lui Machiavelli – cea fara negatie – suna bine, caci foloasele personale nu-i ingrijoreaza in raport cu starea celor amarati. Si aceasta, pentru ca „sprintul” de doar 16 ani parcursi pana acum in cursa nebuneasca pentru inavutire pare sa nu-i mai opreasca. O fi bine, o fi rau, numai Cel de Sus poate sti. Oricum, viata a dovedit-o ca sub o forma sau alta, mai devreme sau mai tarziu, exista un Dumnezeu in toate, in sensul instaurarii dreptatii.
Sigur ca unii, avand in exces tot ceea ce n-au visat, au ajuns la un grad de indiferenta si sfidare pe masura anecdotei populare, cand ratanul, de prea satul si bine, ajunge sa dea cu piciorul la „troaca”.
Milioanele de nemultumiti, care trag mata de coada ca pauperi adusi in sapa de lemn tocmai de acesti nababi, simt ca nu trebuie sa mai treaca mult timp pana la o eradicare a situatiei impuse prin frauda, inselaciune si forta.
Aceste necurate lucruri se regasesc tocmai in mijloacele cu care unii inteleg sa-si atinga scopul sau, mai bine zis, scopurile pentru ca ele s-au inmultit si se inmultesc in progresie geometrica, de seama ce nimeni nu raspunde pentru nimic din ceea ce face necinstit. Pe unde o zace oare legea? Nu trebuie sa faci eforturi deosebite s-o gasesti pentru ca ea exista, dar nu este aplicata intrucat, in primul rand, juristii s-au incuscrit in interese si actiuni chiar cu faptasii.
Un dosar intocmit „cuiva” este de nenumarate ori completat si recompletat fara a avea in timp forma definitiva, pe baza careia sa se poata lua o decizie corecta. Sunt de notorietate destule dosare care nici dupa 10-12 ani nu au ajuns la judecata, ele fiind prescrise si, prin urmare, autorii salvati chiar de catre cei pe care ii platim cu totii pentru a ne apara de infractori.
Unii ar trebui sa inteleaga ca scopul… nu scuza mijloacele in nenumarate situatii de care ne lovim cotidian. Sa ne oprim putin, asadar, in zona fenomenului investitional.
Se prezinta zilnic presei si, indirect, cetatenilor o puzderie de proiecte de locuinte sau cladiri cu destinatie comerciala si de afaceri.
Astazi, se dau ca certe asemenea lucrari de constructii, unele fiind chiar incepute si deci in derulare, pentru ca dupa una sau doua luni sa apara versiuni de ilegalitati asupra terenurilor sau a respectarii unor cerinte edilitare.
Dupa cum se cunoaste, cel putin in Bucuresti s-a pornit un asalt de modernizare (in conceptia unora) a capitalei prin diverse implanturi de cladiri.
De fapt, netinandu-se seama nici de istorie, de arhitectura, estetica si nici de functionalitate, aceasta ofensiva urmareste numai captusirea cu noi sume de bani a unor buzunare si asa ticsite.
Bine, veti spune, dar care este legatura intre scop si mijloacele folosite? Numai unii naivi nu pot regasi legatura in comisioanele de ordinul milioanelor de euro primite de cei care isi dau acceptul pentru realizarea proiectelor.
Si daca exista procese si procese legate de monstruozitatile care urmeaza sa mutileze capitala Romaniei, acestea apar la putin timp dupa inceperea lucrarilor. De ce? Pentru ca „investitorii”, odata avansand spagile (consistente, cum spuneam), au pretentia sa nu mai fie deranjati, obligandu-i pe beneficiarii comisioanelor sa faca orice pentru realizarea obiectivelor lor.
Si atunci, scopul fiind acesta, nu mai conteaza mijloacele.
Cazurile precum cele legate de constructia unor cladiri „moderne” care sageteaza spre cer alaturi de obiective istorice, religioase, arhitectonice etc. nu numai ca nu-i preocupa sau ingrijoreaza pe edili, dar ii fac sa fie acerbi alaturi de investitori. Oare de ce?
De curand, i-a cazut pata „cuiva” sa remodeleze spatiul din Piata Revolutiei, o zona si asa ticsita, in care amalgamul este la el acasa. Se preconizeaza ridicarea unor cladiri noi alaturi de cele existente, parcari subterane cu acces in curtea fostului Palat Regal etc., in conditiile in care circulatia este si asa strangulata, pe Calea Victoriei de-abia incapand doua masini pe singurul sens care exista.
Dar mai conteaza ceva atunci cand de la o posta se vede ca este vorba despre uriase interese financiare, de ambitii politice sau orgolii profesionale? Nu, pentru ca scopul si in acest caz, ca in multe altele, nu priveste oportunitatea unor asemenea lucrari in raport cu cele adevarat necesare si utile – canalizarea, de exemplu. El, adica scopul, de la o posta se vede ca este subordonat beneficiilor grupului de interese ale clientelei politice instaurate in urma cu un an si jumatate de Alianta DA (Dreptate si Adevar). Unde or fi oare Dreptatea si, mai ales, Adevarul?
Asadar, satula de machiavelismul politic, opinia publica a ajuns sa fie convinsa ca noul slogan trebuie sa sune cam asa: „scopul… nu scuza mijloacele” si speram ca se va auzi la alegerile viitoare. Altfel, vai de noi!



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2006/08/03/scopul-nu-scuza-mijloacele/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.