«

»

Stim ce vrem, de ce nu reusim?

Share

Povesti de adormit… copiii, dar si pe unii maturi creduli in structuri politice efemere am tot ascultat de ani buni, dupa 1990, fara a avea sentimentul ca ceva esential s-a petrecut in societatea romaneasca postdecembrista.
A fost o cursa contracronometru, cu accent electoral, intre emulii pretendenti la… „bucatele“ tarii, bucate care au ajuns pe masa celor mai multi dintre ei, numai si numai „valorificand“ produsele mereu la moda: influenta si incuscrirea politica. In acest fel, concomitent, s-a declansat si s-a accentuat, pe masura ce timpul a trecut, si vizibila discrepanta a nivelului de trai intre cei „descurcareti“ si restul electoratului inselat.
Timpul a trecut ireversibil si ceea ce s-a putut constata a fost ca ramura cea mai dinamica in ansamblul dezvoltarii tarii a fost cea a constructiilor. Si aceasta pentru ca o restructurare economica nu poate avea loc decat printr-un plan investitional care sa puna bazele unor structuri noi de dezvoltare.
Numai ca, si in sectorul constructiilor, lucrurile nu s-au desfasurat normal, de seama ce fiecare dintre noi, specialist sau nespecialist, constata ca hazardul, inspiratia personala legata de castigul a cat mai multor bani, nerespectarea legilor (atatea si asa cum sunt), amplasarea haotica si inestetica a cladirilor etc. sunt tot atatea argumente care caracterizeaza noile investitii din localitatile tarii.
Nu trebuie sa omitem nici influenta (uneori negativa) a „exploziei“ de produse si servicii de dupa 1990 pe piata constructiilor, prilej cu care s-a „inlesnit“ beneficiarilor realizarea kitsch-urilor care ne deranjeaza in noile ansambluri botezate pompos – rezidentiale – sau la constructiile pe cont propriu, unde jalea este si mai mare.
Si inca ceva. In domeniul constructiilor administrativ-economice, se observa cu ochiul liber goana dupa valorificarea 100% a terenului, nelasand niciun metru liber la fatade pentru o eventuala largire a tramei stradale si asa sufocate in mai toate localitatile. Lipsa unor planuri de sistematizare zonala prezente si, mai ales, de viitor creeaza deja atatea probleme autoritatilor si, nu in ultimul rand, cetatenilor.
Prin enumerarea celor de mai inainte, nu am dorit decat sa aratam doar cateva lucruri la care este necesar sa se mediteze. De catre cine?
Nu vrem sa ne repetam (am mentionat de prea multe ori cauzele) pentru ca dvs. (si nu numai) – investitori, constructori si beneficiari – cunoasteti in amanunt toate hibele de care va ciocniti atunci cand va incumetati sa faceti o investitie in constructii.
Si totusi (pentru a nu fi nihilisti) exista specialisti, patronate si sindicate care, pe baza cunoasterii realitatilor din constructii, se zbat sa puna in ordine derularea unei activitati normale si eficiente.
Acest lucru l-am constatat recent la Conferinta Nationala ARACO 2007, desfasurata la Sinaia, unde, la… aer mai curat ca in alte locuri, membrii patronatului au analizat critic situatia actuala din constructii, facand loc in hotararile lor unor probleme stringente ce trebuie sa-si gaseasca o rezolvare urgenta.
Sigur ca ARACO, cea mai mare si mai tare breasla profesionala din Romania, a plecat de la rezolvarea cu prioritate a intereselor sale de grup, dar nu a neglijat nici interesul general, pentru ca ARACO nu poate supravietui ca o insula in economia romaneasca, fie si pentru faptul ca nu poate fi functionala fara aceasta economie.
O prima directie (la moda am zice) pe care pedaleaza ARACO este cea care priveste „asistarea“ dinamica a membrilor ARACO pe perioada de postaderare la UE: accesarea fondurilor de coeziune puse la dispozitie, cunoasterea din timp a proiectelor ce vor fi licitate, organizarea de clustere pe principiul complementaritatii competentelor pe tipuri de lucrari (infrastructura, mediu, utilitare etc.) sau regiuni geografice, diseminarea prealabila a modificarilor la nivel comunitar, cu impact asupra industriei constructiilor etc.
Un capitol special din strategia ARACO pe perioada 2007–2008 este „cresterea si siguranta constructiilor“, un obiectiv ce trebuie situat mereu pe frontispiciul oricarei investitii. In acest sens, un rol capital il are certificarea calificarii profesionale a societatilor de constructii pe categorii de lucrari, conjunctura care ne-ar feri de multe, foarte multe neajunsuri si consecinte.
Asadar, „Stim ce vrem, de ce nu reusim?“ Aceasta-i intrebarea. Cine raspunde la ea?



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2007/04/03/stim-ce-vrem-de-ce-nu-reusim/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.