«

»

Controlul de stat in constructii. Comentarii la proiectul ISC „Codul Constructiilor“

Share

Titlul IX din „Codul Constructiilor“ propus de ISC poarta denumirea „Executarea controlului de stat in dome­niul constructiilor“ si cuprinde doua capitole: I: „Dispozitii generale“ si II: „Organizarea controlului de stat in domeniul constructiilor“. La randul sau, capitolul II are sase sectiuni: 1. „Prevederi generale“; 2. „Urmarirea aplicarii documentatiilor de amenajare a teritoriului si de urba­nism aprobate“; 3. „Obiectivele controlului de stat al calitatii in constructii“; 4. Organizarea si modul de exercitare a controlului de stat al calitatii in constructii“; 5. „Obligatii si raspunderi“ si 6. „Dispozitii speciale“. In total 31 de articole (426–456) pe sapte pagini (16–82), scrise marunt.

Potrivit art. 426, „Controlul de stat al calitatii in constructii reprezinta sistemul de inspectii… care au ca obiect urmarirea modului de respectare a prevede­rilor prezentului cod.

Inspectiile se efectueaza la proprietari/investitori, precum si la factorii implicati, persoane fizice sau juridice, indiferent de statutul juridic al acestora, privind existenta si respectarea sistemului calitatii in constructii…

Art. 427 precizeaza: „Controlul de stat al calitatii in constructii se exercita de catre Inspectoratul de Stat in Constructii… care raspunde de exercitarea controlului statului cu privire la aplicarea unitara a prevederilor legale in domeniul calitatii constructiilor…“

Art. 428 adauga „… respectarea disciplinei in urba­nism si a regimului de autorizare a constructiilor…“

Art. 430 prevede ca „ ISC se finanteaza integral din venituri extrabugetare“ si anume: „investitorii sau proprietarii vor vira lunar catre ISC o suma echivalenta cu 0,70% din cheltuielile pentru executarea constructiilor si lucrarilor de constructii“ cu mici exceptii (art. 203), iar pentru „controlul statului in amenajarea teritoriului, urbanism si autorizarea executarii lucrarilor de constructii“ se plateste 0,1% din cheltuielile investitorilor cu executia constructiilor (art. 430).

Art. 439 stabileste principalele obiective ale controlului de stat al calitatii in constructii, respectiv:

„a) indeplinirea de catre structurile de specialitate ale administratiei publice centrale si locale, comisiile tehnice sau agentii economici, a obligatiilor prevazute de lege…

b) respectarea de catre toti factorii care contribuie sau sunt implicati in conceperea, realizarea, utilizarea si postutilizarea constructiilor, a prevederilor legale…

c) respectarea prevederilor autorizatiilor de construire, avizelor obligatorii si a altor documente referitoare la constructii…

d) respectarea reglementarilor tehnice privind modul de tratare a accidentelor tehnice…

e) imbunatatirea sistemului calitatii in constructii si a regulamentelor aferente…“

Art. 441 precizeaza formele pe care le pot lua inspectiile:

„a) control curent la factorii si agentii economici… pe baza unor programe trimestriale…

b) inspectie, in faze determinante ale executiei…

c) control prin sondaj… ca urmare a programului de activitate trimestrial…

d) control tematic, dispus de conducerea… la factorii si agentii economici… avand ca obiect analiza unor probleme complexe…

e) inspectii la autoritatile administratiilor publice, centrale si locale…“

Art. 442 extinde aria controalelor si la „statiile de betoane, mixturi asfaltice, poligoane de prefabricate, ateliere de productie, la laboratoarele de incercari in constructii, precum si la alti furnizori de produse sau elemente de constructie…“

Art. 443 prevede ca inspectiile sa consemneze si sa se finalizeze printr-un „Proces-verbal al activitatii de inspectie sau control sau pe baza Procesului-verbal de constatare a contraventiei si sanctionare…“

Art. 445 stabileste principalele obligatii si raspunderi, in numar de 16 (literele a…p), dintre care remarc:

e) elaboreaza periodic informari, rapoarte si sinteze in domeniu, cu propuneri de imbunatatire, care sunt transmise factorilor cu competente in domeniu (?!).

Art. 446 detaliaza principalele obligatii si raspunderi ale inspectoratelor teritoriale/judetene in numar de 12, cam aceleasi cu ale organului central.

Art. 448 prezinta singura raspundere a inspectorilor ISC, respectiv „raspund de corectitudinea si exactitatea datelor, informatiilor, masurilor si sanctiunilor stipulate de ei in documentele intocmite“.

Art. 449 prezinta obligatiile si raspunderile factorilor si agentilor economici in sprijinul activitatii ISC.

In sfarsit, art. 450 pune punctul pe i: „Raspunderea pentru realizarea si mentinerea, pe intreaga durata de existenta, a unor constructii de calitate corespunzatoare, precum si  pentru indeplinirea obligatiilor stabilite prin procedurile si regulamentele elaborate, potrivit prevederilor prezentului cod, revine factorilor care participa la conceperea, realizarea, exploatarea si postutilizarea acestora“, iar art. 453 completeaza: „Controlul de stat in constructii nu exclude si nu  suplineste controlul interior sau alte forme de control si nu absolva factorii implicati in procesul de construire de obligatiile si raspunderile ce le revin prin dispozitii legale cu privire la realizarea conditiilor referitoare la calitatea constructiilor pentru produsele si serviciile furnizate, sau pentru lucrarile executate“.

Interesante mai sunt art. 440 si art. 459, ultimul din titlul X „Sanctiuni“, si  anume:

Art. 440 (1) – Controlul de stat al calitatii construc­tiilor si lucrarilor publice se exercita de Inspectoratul de Stat in Constructii, precum si de celelalte institutii cu atributii specifice stabilite prin dispozitiile legale“ si

Art. 459 (1) – Contraventiile se constata si amenzile se aplica de persoanele imputernicite de conducatorii institutiilor cu responsabilitati in domeniile reglementate de prezentul cod, precum si de organele de politie“.

 

Inainte de a trece la comentarii, sa vedem ce prevede actuala Lege nr. 10/1995 privind calitatea in constructii:

Art. 20 – Controlul de stat al calitatii in constructii cuprinde inspectii la investitori, la unitatile de proiectare, de executie, de exploatare si de postutilizare a constructiilor privind existenta si respectarea sistemului calitatii in constructii.

Controlul de stat al calitatii in constructii se exercita de catre Inspectia de stat in constructii… care raspunde de executarea controlului statului cu privire la aplicarea unitara a prevederilor legale in domeniul cali­tatii constructiilor“ si

Art. 30 – Inspectia de stat in constructii… precum si celelalte organisme similare… raspund de exercitarea controlului statului cu privire la aplicarea unitara a prevederilor legale in domeniul calitatii construc­tiilor in toate etapele si componentele sistemului calitatii in constructii, precum si de constatarea contraventiilor, aplicarea sanctiunilor prevazute de lege si, dupa caz, de oprirea lucrarilor realizate necorespunzator“.

Comentarii

1. La prima vedere, sare in ochi enorma diferenta intre ceea ce prevede actuala Lege nr. 10/1995 cu privire la activitatea organului central de control al statului in domeniul constructiilor si proiectul de cod propus de ISC; de la doua articole cu caracter general, ce fac referire la controlul respectarii prevederilor din cele 11 componente ale sistemului calitatii, se propun 31 de articole privind „urmarirea modului de respec­tare a prevederilor prezentului cod“ (art. 426/1) care are 483 de articole, dintre care cel putin alte 32 se refera la atributii ale ISC.

Detalierea obiectivelor controlului de stat in constructii si ale atributiilor organului abilitat prin cod depaseste cu mult ceea ce era reglementat pana in prezent, ISC preluand practic controlul asupra tuturor activitatilor din constructii, urbanism si amenajarea teritoriului. Astfel, in afara controlului respectarii prevede­rilor privind componentele „sistemului calitatii“ (care din 11 au devenit 14), ISC ar mai controla structurile de specialitate ale administratiei publice centrale si locale, comisiile tehnice si agentii economici, alte institutii abilitate prin lege, modul de tratare a accidentelor tehnice…

ISC propune, de asemenea, sa controleze cum se elibereaza certificatele de urbanism, autorizatiile de construire-desfiintare, elaborarea reglementarilor tehnice, certificarea calitatii produselor, atestarea specialistilor s.a.

Din punctul de vedere al ISC, elaboratorul acestui cod, o asemenea tratare a problemei pare de inteles: ISC ar controla totul, de ISC ar depinde totul, ISC ar fi  „alfa sau omega“ in constructii. Si cel mai important este ca ISC isi stabileste singur programul, nu raspunde practic in fata nimanui, nu depinde de bugetul tarii, dar are veniturile asigurate prin lege si, in plus, isi vinde serviciile de „inspectie si amendare“, tot legal, tocmai celor ce-l finanteaza si pe care ii amendeaza. In felul acesta ISC isi asigura o pozitie singulara, avantajoasa, de „miel care suge la doua oi“; un fel de organizatie public/privata de succes financiar garantat.

Tinand seama de faptul ca  „un cod“ ar trebui sa reprezinte  „o culegere de legi in vigoare“, consecinta fireasca ar fi ca, pentru acceptarea noului cadru legal de functionare al ISC propus de aceasta, ar trebui, fie modi­ficata Legea nr. 10/1995 cu includerea noilor prevederi privind ISC, fie inlocuit „codul“ cu  „o lege“ care sa fie supusa dezbaterii parlamentare. Oare gresesc?

2. Oricum am considera problema, discutia ar trebui focalizata pe gasirea unui raspuns la intrebarea: este oare necesar si util un control al statului, ca expresie a autoritatii publice, asupra activitatilor din domeniul constructiilor? Si daca da, de ce si in ce cadru legal?

Controlul de stat in constructii s-a dezvoltat in perioada de dupa cutremurul din 4 martie 1977, in conditiile unei societati administrate economic si politic pe principiul centralizarii piramidale, pe trepte ierarhice, situatie posibila datorita preponderentei proprietatii socialiste – de stat si colectiviste – ce permitea realizarea planificarii economice, in ignorarea intereselor individuale, in care autoritatea Partidului Stat era practic absoluta si isi asuma fatis iresponsabilitatea unui management falimentar.

In aceste conditii, se dezvolta unicul mijloc de „mana­gement de stat“, cultivarea fricii de pedeapsa, in caz de incalcare a regulilor stabilite de stat; dar tot in aceste conditii se naste si posibilitatea eludarii acestor reguli, prin mituirea celor chemati a urmari respectarea preve­derilor legale.

Sigur ca acest aspect al posibilitatii coruperii reprezentantilor controlului de stat nu este specific domeniului constructii, ci se dezvolta peste tot unde apare o autoritate de control administrativ al statului.

Controlul de stat in constructii era justificat in regimul ante-1990 unde invatamantul era de stat, cercetarea se facea in institute de stat, proiectarea se facea in institute de stat, executia se realiza prin trusturi de stat, finantarea se facea prin banci de stat, toti „factorii“ ce participau la procesul de construire erau angajati ai sta­tului, platiti de la bugetul de stat. Prin organele sale de control, statul isi urmarea angajatii si-i obliga prin amenintarea cu sanctiuni sa se supuna regulilor impuse de Stat si de Partid. Cointeresarea „factorilor“ in realizarea unor constructii de calitate era virtuala, in sensul recompenselor onorifice: titluri de fruntas in intrecerea socialista, de erou al muncii socialiste, decoratii, panouri de onoare, avansari si, uneori, chiar si premii. Motorul intregii societati era Partidul unic, care hotara si cum si cu ce sa se construiasca, cum sa se consolideze constructiile avariate de cutremur, ce materiale sa se economiseasca etc.

Responsabilitatea tuturor era in fata Statului si a Partidului, ca girant, prin masurile sale, al existentei noastre, a poporului obedient.

Ei bine, dupa decembrie 1989, istoria acestui popor s-a orientat pe o noua cale: din obedient a devenit constient si s-a angajat pe calea tranzitiei spre o noua economie, o noua organizare sociala, o noua constiinta si vointa.

Proprietatea privata si-a recastigat legalitatea si suprematia, drepturile individului primeaza in fata drepturilor colective, piata libera bazata pe cerere si oferta si pe concurenta loiala a luat locul celei planificate, autoritatea publica se apropie de cetatean prin descentralizare, mentalitatile se schimba si, odata cu aceasta, si responsabilitatile ce devin tot mai constientizate; in fine, Europa ne primeste, dar cu conditia sa fim asemenea celorlalte state din Uniune, profund democratice sub toate aspectele.

Europa este insa capitalista, fapt de care trebuie sa tinem seama: aici nu statul este motorul societatii, ci banul. Domnia sa banul!

In lumea capitalista, reuseste si se bucura de toate facilitatile si onorurile pe care le poate oferi societatea cel ce stie sa faca bani, sa-i acumuleze si sa-i foloseasca apoi nu numai in propriul  interes egoist, ci si in dezvoltarea generala a societatii.

In aceasta lume nu mai este nevoie de Statul care sta cu biciul ca sa mane societatea spre progres. Progresul spre mai bine, spre o calitate superioara a vietii este asigurat de concurenta celor ce, urmarindu-si propriul interes de inavutire, trebuie sa-si atraga consumatorii platitori prin produse tot mai bune si mai accesibile.

Asa si in constructii!

Marea majoritate a „factorilor“ implicati sunt „privati“, manati de dorinta de castig si, volens-nolens, obligati de piata sa-si imbunatateasca si calitatea produselor, altfel risca sa-si piarda clientii si, pana la urma, in mod fatal, sa dea faliment. Nu existenta unui organ de stat, care sa vaneze incalcari de reguli pentru a strange bani din amenzi, ii face pe „factorii“ implicati sa respecte aceste reguli, ci propriul interes. „Factorii“ implicati au invatat si stiu foarte bine ca in capitalism functioneaza o singura regula: „clientul tau, stapanul tau“, iar cei aflati in postura de clienti stiu la fel de bine sa aplice regula: „platesc numai ce-mi respecta conditiile contractuale si, in primul rand, cele de calitate/utilitate“.

Cu alte cuvinte, in societatea capitalista concurentiala, „factorii“ implicati practica un sistem de autoreglare in ceea ce priveste asigurarea calitatii, care nu necesita sub nicio forma controlul de stat.

3. Si totusi…

Statul, ca expresie generica pentru a desemna autoritatea publica – centrala si locala – ramane un garant al ordinii si linistii sociale, un garant al securitatii cetatenilor sai, un sustinator al dezvoltarii economico-sociale armonioase a tuturor componentelor societatii, un paznic al drepturilor omului.

In domeniul constructiilor, statul trebuie sa asi­gure, prin legi si reglementari, realizarea de constructii „apte pentru exploatare“, adica de constructii care sa asigure utilizatorilor  conditii de siguranta, confort si economie in conformitate cu destinatia functionala a fiecarei constructii in parte.

Redactarea legilor si reglementarilor care privesc activitatile din constructii trebuie astfel conceputa, incat aplicarea prevederilor cuprinse sa duca, implicit, la realizarea unor constructii de calitate, apte pentru exploatare/utilizare. Astfel:

cercetarea trebuie sa asigure progresul in constructii prin gasirea de materiale, alcatuiri structurale, tehnologii de executie/productie/montaj, metode de monitorizare a comportarii in situ, noi si prin verificarea celor existente, certificand, atestand, agrementand posibilitatea si modalitatea folosirii lor;

proiectarea trebuie sa creeze constructiile ce urmeaza a deveni apte pentru exploatare, inzestran­­du-le cu toate calitatile necesare spre a deveni utile proprietarilor/utilizatorilor lor;

executia trebuie sa materializeze prevederile proiectelor, transformand ideea in realitate, intervenind creativ doar pentru imbunatatirea performantelor constructiilor finite;

proprietarii/utilizatorii trebuie sa exploateze constructiile conform ipotezelor de lucru avute in vedere la conceperea, proiectarea si executia lor, monitorizan­du-le comportarea in situ pentru a le mentine si reface aptitudinea pentru exploatare, calitatea lor globala;

invatamantul profesional, sub toate formele, trebuie sa asigure cadrele de profesionisti, calificati si competenti, responsabili si intreprinzatori, loiali profesiei si deontologiei acesteia; care sa stie sa realizeze constructii apte pentru exploatare;

asigurarile trebuie sa promoveze o politica de faci­litati in favoarea clientilor care aplica masuri de asigurare a calitatii in constructii in activitatea lor;

asociatiile profesionale trebuie sa asigure atestarea profesionala a profesionistilor pe baza unor criterii ferme, acreditarea persoanelor fizice si juridice ca o confirmare a capacitatii lor de reprezentare, mediatizarea problemelor profesiei.

Aplicarea prevederilor unei asemenea legi – Lege privind activitatile in constructii [1] ar asigura si cerin­tele de calitate, reducand sau modificand obiectivele de activitate ale unui eventual control de stat in domeniul constructiilor. De fapt, si in prezent exista suficiente modalitati de asigurare a calitatii in constructii: reglementarile, agrementarile, certificarile, atestarile, acre­ditarile, licitatiile, contractarile, concursurile, incercarile, testele etc. Si controlul de calitate este asigurat prin veri­ficatorii de proiecte, responsabilii cu executia, dirigintii de santier, serviciile de disciplina in constructii, in urba­nism si amenajarea teritoriului, experti, Oficiul pentru protectia consumatorului etc. Toate aceste verigi ale unui sistem interactiv functioneaza pe baza unui interes comun: banul. De ce ar mai fi nevoie de un supracontrol al statului?

Exista unele probleme in domeniul constructiilor ce nu atrag interesul pecuniar al „factorilor“, dar care sunt de interes public, national si se refera la siguranta si cali­tatea vietii populatiei, a cetatenilor tarii. Aceste probleme decurg din comportarea in situ a constructiilor, comportare care poate primejdui in anumite situatii viata si sanatatea oamenilor, cum ar fi comportarea la catastrofele naturale – cutremur, foc, inundatii, alunecari de teren, eruptii de natura vulcanica – sau cele induse de activitatea umana – explozii, raspandirea de agenti toxici, bombardamente, accidente tehnice insotite de colaps s.a.

In aceste cazuri statul, ca autoritate publica centrala si locala, trebuie sa-si asume anumite responsabilitati prin monitorizarea comportarii constructiilor si tragerea de invataminte in vederea valorificarii lor superioare prin reglementari, mediatizare, instruire; de asemenea, statul trebuie sa suporte cercetarea pentru aceste probleme, putin atractive pentru „privati“.

In felul acesta, controlul de stat in constructii ar reveni autoritatii publice locale, care ar asigura controlul monitorizarii comportarii constructiilor din spatiul de exercitare a autoritatii sale si pentru care este respon­sabil cu autorizarea, iar autoritatea publica centrala ar asigura prelucrarea datelor culese si centralizate de la autoritatile locale, in vederea folosirii lor la imbunatatirea sistemului de reglementari in constructii si la elaborarea politicilor statului in acest domeniu.

Restul problemelor din constructii, mai ales cea privind calitatea in constructii, se rezolva prin sistemul de contractare si, la nevoie, prin justitie.

De altfel, este greu de inteles cum ar putea rezolva un organ de control central al statului, cu un personal limitat numeric, o asemenea multitudine de probleme; exista o vorba in popor, care zice cam asa: cu cat iti iei mai multe pe cap, cu atat mai prost le rezolvi.

S-ar mai putea imagina un control de stat care s-ar extinde doar la constructiile aflate in proprietatea institutiilor de stat,  acolo unde lipsa interesului privat stimulat economic ar trebui inlocuita cu sanctiuni pentru garantarea aplicarii masurilor ce privesc asigurarea cali­tatii in constructii; in acest caz insa, chiar ca nu ar mai exista nici o motivatie pentru sustinerea extrabugetara, asa cum se prevede in prezent.

In concluzie: controlul de stat in constructii poate fi util, daca isi fixeaza obiective utile populatiei si le urmareste realizarea la locul potrivit si la timpul potrivit.

Se poate si asa cum propune ISC in proiectul sau de „Cod al Constructiilor“, dar…

Dar ce nu se poate la noi in tara?

 

Referinte

1. Hann F.E.I. Pentru o noua lege in constructii, „Tribuna constructiilor“, nr. 29 (279), vineri 23 iulie 2004.

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 27 – iunie 2007

 

Autor:
dr. ing. Felician Eduard Ioan HANN

 



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2007/06/07/controlul-de-stat-in-constructii-comentarii-la-proiectul-isc-codul-constructiilor/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.