«

»

Cantitatea bate… calitatea!

Share

Mai ceva ca-n „Viata bate filmul”, explozia constructiilor pe piata investitionala din tara noastra detine capul de afis in ceea ce ne place sa spunem crestere economica.
Sigur ca o asemenea afirmatie cere lamuriri, pentru ca si din avion, daca este sa privesti fenomenul, poti constata ca totul se desfasoara haotic si numai si numai pe „muschii proprii” ai diversilor intreprinzatori.
Este pana la un anumit loc un lucru normal, pentru ca societatea capitalista este constituita, traieste si functioneaza in primul rand prin existenta investitorilor din toate domeniile, care isi risca „agoniseala“ intr-o afacere sau alta. Anormalul la romani incepe insa din momentul in care haosul sfideaza regulile scrise si nescrise ale economiei de piata si ale moralei civice.
Din pacate, in Romania de astazi neinsusirea si, mai ales, nerespectarea unor norme elementare de viata sociala genereaza abuzuri cu consecinte nefaste si suparatoare la tot pasul unde apare o noua investitie.
Exemple? Le intalnim cu duiumul, capitala „exceland“ si din acest punct de vedere: cazul constructiei de langa Catedrala Sf. Iosif, vilele de langa pista Aeroportului Baneasa si, in general, din apropierea acestei porti aeriene, constructiile care ingusteaza trama stradala, razboiul deloc neinteresat declarat bordurilor de pe strazi, inceperea, derularea si finisarea unor constructii fara toate avizele necesare si care, odata terminate, nu se mai demoleaza, clientela (una si aceeasi) abonata la executarea unor lucrari de infrastructura rutiera si utilitara, care mai mult repara ceea ce, chipurile, au facut cu profesionalism etc.
Asadar, exista o goana nebuna dupa cat mai multe constructii, cei implicati intr-o asemenea activitate umbland in stanga si in dreapta pentru a pune mana pe cat mai multe proiecte si lucrari. De aici, si faptul ca este vorba in primul rand de cantitate, restul nu mai conteaza.
ANL-ul de exemplu a construit si construieste foarte mult, dar lucrarile executate sunt in general la limita inferioara din punct de vedere calitativ. Dar pe cine intereseaza atata vreme cat „beneficiarii” fortati de imprejurari accepta, din pacate, orice, la fel ca si inainte de 1989?
Cum vin o furtuna si o ploaie mai consistente, zboara acoperisuri, cad tavane si pereti, se inunda strazi si subsoluri, la unele lucrari nefiind executate racordurile la reteaua colectoare, pentru ca ea, practic, n-a fost executata de primarii. Ce sa mai zicem de cei care si-au construit vile pe bani grei si patesc aceleasi necazuri ca si ceilalti?
Este clar ca, atunci cand vrei sa construiesti mult si nu ai forta tehnica, tehnologica, umana si logistica pusa la punct, nu poti face decat lucru de mantuiala.
Sunt suficiente exemple in care o societate de constructii este imprastiata pe mai multe santiere si-si muta fortele dintr-un loc in altul pentru a da impresia beneficiarului ca lucreaza.
In tot acest proces, mai intervine si un alt aspect in care cantitatea bate calitatea.
Este vorba despre masiva oferta de produse de calitate indoielnica prezenta pe piata materialelor de constructii, oferta de cele mai multe ori de dumping, pentru a atrage pe cei cu „seceta“ prin buzunare.
In ansamblul lucrarilor de investitii ce se deruleaza la nivelul tarii, cele privind infrastructura rutiera si utilitara detin un spatiu important din punct de vedere cantitativ. Si aici lucrurile prezinta destul de multe inadvertente daca privim, chiar si superficial, ceea ce se intampla practic. Pe Autostrada Bucuresti-Pitesti, punctul principal al nemultumirilor din ultima vreme il reprezinta podul peste Arges de la km 36. De ani de zile se tot repara si „modernizeaza“ incat, in aceasta vara (caniculara desigur), situatia pentru participantii la trafic a devenit insuportabila.
Stai si te gandesti cum de atatia specialisti nu reusesc sa gaseasca si sa aplice o tehnologie si materiale care sa impiedice neajunsurile existente din punctul de vedere al calitatii? Este clar ca societatile care executa aceste lucrari nu stapanesc fenomenul. Dar Compania Nationala de Drumuri si Autostrazi nu poate aduce acolo specialisti in materie pe care sigur ii avem? Cu incalzirea globala care ne asteapta in viitor, nu trebuie sa intervenim si in asemenea cazuri? Cum de alte sosele din Africa, Orientul Mijlociu si din alte parti toride rezista? Si daca asfaltul turnat peste podul amintit mai inainte se degradeaza atat de usor, de ce nu se acopera cu beton? Sat fara caini am zice, atata vreme cat beneficiarul care impinge bani grei constructorului nu se intereseaza de soarta lor. Interesele politice si, mai ales, cele de alt gen au prioritate si inchid ochii celor implicati in aceste afaceri banoase. De aceea, si goana dupa cat mai multe lucrari, pentru ca ele aduc banii si fericirea unora si acelorasi participanti.
Iata de ce „cantitatea bate… calitatea“. Numai ca, in acest caz, „obrazul subtire nu cu cheltuiala se tine“, ci cu indiferenta, rapacitate si nesimtire.



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2007/09/03/cantitatea-bate-calitatea/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.