«

»

„Codul Constructiilor“ propus de ISC. Exercitarea profesiei in constructii

Share

Proiectul Inspectoratului de Stat in Constructii privind „Codul Constructiilor” introduce o serie de articole referitoare la exercitarea profesiei de arhitect (Titlul IV – Autorizarea lucrarilor de constructie – Cap. VII), de urbanist (Titlul IV – cap. VIII) si de inginer in constructii (Titlul V – Executarea lucrarilor de constructii, Cap. II). Dupa cate stiu, arhitectii au reusit sa impuna o lege (Legea nr. 184/2001 privind organizarea si exercitarea profesiei de arhitect) care ar urma sa dispara dupa adoptarea codului, in timp ce urbanistii si inginerii constructori nu au legi in acest sens. Totusi, inginerii constructori se straduiesc de ani buni sa elaboreze o asemenea lege pentru profesia lor fara a reusi sa o realizeze. In aceasta lucrare m-am implicat si eu cu o serie de comentarii si propuneri in articolele publicate care, din pacate, nu au gasit ecou la colegii mei de breasla.

Voi relua tema pornind de la textele expuse in Codul Constructiilor propus de ISC.

 

Remarc in primul rand similitudinea celor trei texte propuse prin reliefarea acelorasi teze, si anume:

dreptul de semnatura, cu asumarea responsabilitatii, doar pentru absolventii de invatamant superior cu „diploma in sistem integrat de licenta si masterat“ obtinuta in tara, sau „cu diploma de licenta conform reglementarii sectoriale din Uniunea Europeana echivalenta“;

• dreptul de exercitare a profesiei doar in urma aderarii la o organizatie centrala de tip „Ordin“, sau „Camera federativa“;

evidenta centralizata a celor ce au dreptul de exercitare a profesiei intr-un „Tablou“ sau „Registru“ national, tinut la zi si publicat anual in Monitorul Oficial al Romaniei de catre organizatia centrala care i-a incorporat;

o organizatie noua centrala, care se infiinteaza in baza „Ordonantei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 246/2006 ca organizatie profesionala, non profit, cu persona­litate juridica de drept privat, apolitica, de interes public, cu patrimoniu si buget propriu, autonoma si independenta“.

Aceste teze promovate in textul din „Codul Constructiilor“ le-am regasit, foarte asemanatoare, in textul proiectului de „Lege privind protectia titlului si exercitarea profesiunii de inginer, infiintarea, organizarea si functionarea Registrului National al Inginerilor din Romania“, propus Parlamentului spre aprobare de Asociatia Generala a Inginerilor din Romania, AGIR, in perioada 1996-2000; cred ca cei ce se ocupa de aceasta problema merita sa-l consulte.

In raport cu prevederile cuprinse in textele din cod referitoare la exercitarea respectivelor profesii, se nasc unele intrebari:

• drept de semnatura au nu numai arhitectii, ci si conductorii arhitecti si alti absolventi de alte specializari in domeniul arhitecturii (art. 171); totusi acestia nu sunt prevazuti a figura nici in randul „Ordinului Arhitectilor“ (art. 177) si nici pe „Tabloul National al Arhitectilor“ (art. 178); de ce?

• aceeasi situatie se regaseste si in cazul urbanistilor (art.187 si art. 188); de altfel, aici nu apar conductorii urbanisti mentionati la art. 91c); de ce?

• similar se regaseste si in cazul inginerilor in constructii (art. 210), textul ignorand inginerii colegiu sau subinginerii mentionati la art. 91 d); de ce?

• in timp ce pentru inginerii in constructii se prezinta o serie de specializari si activitatile pe care le pot desfasura dupa obtinerea dreptului de semnatura, inscrierea in Camera Federativa si trecerea in Registrul National, pentru arhitecti si urbanisti o asemenea precizare nu se face; de ce?

• de ce inscrierea in organizatia centrala (Ordin, Camera) – care functioneaza ca o asociatie profesionala – este obligatorie pentru a obtine drept de semnatura, cand de fapt acest drept se bazeaza pe diploma de profesionist castigata pe baza de studii si examene? Qui prodest?

• organizatiile centrale preconizate ar urma sa reprezinte si sa apere interesele profe­siilor respective pe plan intern si international – art. 177 (3), art. 187 (3), art. 217 (b). Dar asta o fac toate asociatiile profesionale! Ce rost mai are o alta supra-asociatie? De altfel, inscrierea in aceasta noua organizatie este individuala, indivizilor ingaduindu-li-se sa faca parte si din alte asociatii! – art. 177 (5), art. 187 (4), art. 216 (3). Ce ar insemna asta pentru un membru al unei asociatii existente? Sa plateasca o cotizatie la asociatia sa (de ex. AICR) si o cotizatie la noua organizatie (de ex. CFIC), in timp ce AICR mai plateste o cotizatie la UAICR! Si toate acestea fara vreun avantaj in plus! De aceea, nici nu inteleg de ce a fost nevoie de o lege privind infiintarea „Ordinului Arhitectilor“, cand exista Uniunea Arhitectilor? Dar, treaba lor!

• formularea similara in cele trei texte referitoare la locul in care se exercita profesia, de felul: „in sectorul privat sau in sectorul public“, este inutil si confuz dezvoltata in cazul inginerului constructor (art. 207); o formulare poate mai clara ar fi „Exercitarea profesiei de… se face in mod liber, independent, cu titlu individual, sau ca angajat in sectorul public sau privat“.

In cele ce urmeaza ma voi stradui sa comentez numai aspectele pri­vind inginerii constructori; atentie! inginerii constructori si nu inginerii in constructii.

1. Trebuie sa incepem cu defi­nirea profesiei de inginer constructor: persoana calificata prin cursuri universitare si atestata printr-o diploma ca este capabila sa reali­zeze constructii apte pentru exploa­­tare conform destinatiei fiecareia in parte.

Doua remarci:

nivelul de calificare, rezultat in urma studiilor universitare in sistemul actual de invatamant superior romanesc, are doua trepte: inginer si subinginer (titlurile de inginer diplomat si inginer colegiu mi se par o aberatie si in afara traditiei scolii romanesti, dar ar putea fi folosite in tarile ce le practica prin echivalare); calificarea superioara, postuniversitara se obtine tot prin invatamantul superior si se traduce prin titlurile de doctor, doctor docent, academician;

diversitatea constructiilor dupa destinatie impune necesitatea unei specializari profesionale inca din facultate, specializare impusa de caracteristicile economiei nationale si de cerintele pietei fortei de munca.

Definirea corecta a specialitatilor de formare a inginerului constructor joaca un rol important in aprecierea calificarii sale, de aceea consider ca ar fi utila acceptarea urmatoarelor specialitati:

• constructii civile (locuire, admi­nistratie, sanatate, educatie, cultura, turism, sport, divertisment etc.);

• constructii industriale (productie, energie etc.);

• constructii agrozootehnice (solarii, crescatorii, adaposturi, depozite etc.);

• constructii de cai de comunicatii si transport (drumuri, poduri, cai ferate, porturi aeriene si navale etc.);

• constructii hidrotehnice (diguri, baraje, irigatii, hidroamelioratii etc.);

• constructii miniere subterane (puturi, galerii s.a.);

• constructii edilitare (alimentari cu apa, gaze, electricitate, canalizare s.a.);

• constructii militare (fortificatii, centre de comanda s.a.);

• echipamente pentru constructii (instalatii pentru confort si instalatii tehnologice);

• utilaje pentru constructii (sapat, incarcat, transportat, betonat, sudat, finisat etc.).

Toate aceste specialitati sunt altoite pe profilul profesional „inginer constructor“ si sustinute de cunostin­tele aferente acestei profesii; nu cred ca aceasta profesie care „reali­zeaza“ constructii trebuia sa fie imbogatita cu alte specialitati, precum topogeodezia, cadastrul, ingineria sanitara, ingineria urbana, protectia mediului, dezvoltarea rurala sau altele care sa justifice titlul de inginer in constructii.

Ingineri in constructii pot fi si chimisti, mecanici, electronisti, agricoli, sau altii, dar toti acestia nu au pregatirea/calificarea universitara nece­sara care sa le permita „realizarea“ de constructii.

2. O alta problema care trebuie inteleasa corect, inainte de a elabora o lege privind exercitarea profesiei de inginer constructor, se refera la diferenta dintre profesie si ocupatie.

In timp ce profesia se accede prin cumulul de cunostinte teoretice obtinute in facultate si atestate prin diploma de licenta, ocupatia repre­zinta traducerea/aplicarea in practica a acestor cunostinte printr-o activitate specifica. Activitatile practice, respectiv ocupatiile in care se exercita profesia de inginer constructor, ar putea fi considerate urmatoarele:

• cercetarea stiintifica si tehnologica (cercetator, sef laborator, sef sectie, director stiintific);

• proiectarea (proiectant, sef proiect, director tehnic);

• executie (inginer, sef lot, sef santier, director tehnic);

• monitorizare comportare (responsabil, specialist, expert);

• inspectie/verificare/control (inspector, inspector sef, verificator, expert, diriginte, responsabil tehnic, sef laborator incercari);

• consultanta/asistenta;

• administratie (administrator con­do­miniu, functionar public respon­sabil cu reglementarea, agrementarea, atestarea, autorizarea, acreditarea);

• invatamant (asistent, lector, conferentiar, profesor, sef catedra, decan facultate, rector universitate);

• documentare/media (documen­­­tarist, jurnalist).

Pentru fiecare dintre aceste ocupatii, ar trebui sa existe un standard ocupational care sa-i defineasca profilul, cu cerintele pentru fiecare grad de competenta.

Asta este: in timp ce profesia este definita prin calificare universitara, ocupatia este definita prin competenta, adica priceperea de a folosi calificarea profesionala in activitatea practica de rezolvare a problemelor curente si exceptionale.

Nu exista competenta universala. De aceea si atestarea competentei oficializate la noi in tara – respectiv cea de verificator de proiect, de responsabil cu executia sau de expert – se face pe domenii bine definite si strict nominalizate.

De fapt, atestarea competentei ocupationale revine asociatiilor profesionale pentru domeniile reprezentate, dar, cum ocupatiile se desfa­soara de regula in cadrul unor organizatii publice sau private, acestea au criterii proprii de evaluare a competentei angajatilor pentru ocuparea functiilor existente, conform unui regu­lament interior; in acest caz, competenta atestata de o asociatie poate servi drept recomandare sau sustinere pentru ocuparea postului vizat.

3. La fel de importanta este si intelegerea rolului asociatiilor profesionale pentru ansamblul profesiei. Se stie ca „Unirea face puterea“ si ca „Unde-i unul nu-i putere, la nevoi si la durere, unde-s doi puterea creste si dusmanul nu sporeste“.

Exista o multime de interese comune – economice, sociale, morale – ale inginerilor constructori, a caror promovare depinde de altii, precum autoritatea publica centrala si locala, autoritatea judecatoreasca, socie­tatea civila, opinia publica interna si internationala etc., dar si interese comune solutionabile in interiorul breslei, precum combaterea coruptiei, rezolvarea unor litigii, atestarea ocupationala, mediatizarea activitatii s.a.

Din pacate, incercarile de unire a inginerilor constructori intr-o singura asociatie puternica, AICR, din 1990, si apoi a asociatiilor formate, intr-o singura uniune, UAICR, din 1995, nu au reusit pe deplin, astfel ca in prezent UAICR grupeaza doar 11 asociatii, ramanand pe dinafara inginerii constructori cu specialitatile drumuri, poduri, cai ferate, hidroteh­nica, edilitare, instalatii s.a.; instalatorii nici nu vor sa fie considerati ingineri constructori, dizidenta lor ducand la aparitia asa-zisilor „ingineri in constructii“ – sintagma ce cuprinde inginerii constructori si instalatori.

Desi toata lumea declama necesitatea unei organizatii profesionale reprezentative puternice, care sa promoveze si sustina interesele inginerilor constructori in ansamblul lor, realitatea contrazice aceasta atitudine, conducatorii asociatiilor nedorind sa-si piarda prerogativele, mai ales din orgolii.

Incercarea de a forta unificarea prin infiintarea unei noi organizatii, Camera Federativa a Inginerilor Constructori si de conditionarea asa-zisului „drept de semnatura“ cu ade­rarea la ea, mi se pare lipsita de suport juridic si logic: odata ca dreptul la semnatura se obtine automat, odata cu diploma si, apoi, ca in locul acestui drept ar trebui oferite alte avantaje care sa faca atractiva inscrierea in Camera Federativa (de exemplu prioritate la acreditare, prioritate in licitatii s.a.), iar asociatiilor existente ce ar intra in CFIC ar trebui sa li se acorde anumite drepturi precum: atestarea unor anumite competente ocupationale ce intra in  profilul asociatiei, recomandarea pentru obtinerea de grade de calificare postuniversitara, recomandarea pentru ocuparea unor posturi, consultarea obligatorie din partea autoritatilor publice pentru aspecte de reglementari, programe s.a.m.d.

Unele dintre aspectele mentionate sunt comune tuturor inginerilor, indiferent de domeniu si specializare, si ar putea fi rezolvate prin demersurile unei asociatii puternice, precum Asociatia Generala a Inginerilor din Romania, AGIR, care ar trebui sa aiba si dreptul de a propune legi Parlamentului; altele sunt specifice domeniului constructii – care, in sens mai larg, ar putea cuprinde si arhitectii si urbanistii – si ar putea fi promovate prin Uniunea Asociatiilor de Urbanisti, Arhitecti si Ingineri Constructori din Romania, UAUAICR, sau numai de actuala UAICR, la care sa adere insa toate asociatiile de ingineri constructori.

Dupa cum se vede, problema exercitarii profesiei de inginer constructor nu este simpla deloc. Ca si in cazul Uniunii Europene, este nevoie de multa vointa si perse­verenta pentru a depasi toate retinerile si a inchega o asociatie profesionala puternica, care sa cuprinda asociatiile existente, fara constrangeri, ci prin avantaje oferite si fara inventarea unor noi forme organizatorice.

Readuc in atentia cititorilor propu­nerea de proiect de lege privind exercitarea profesiei de inginer constructor, avansata de mine si publicata in Revista Constructiilor din decembrie 2006 si revista Drumuri si Poduri nr. 30 (99), decembrie 2005, care concretizeaza parerile mele si ar putea servi drept por­nire unei dezbateri mai ample pe aceasta tema.

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 30 – septembrie 2007

 

Autor:
dr. ing. Felician Eduard Ioan HANN – presedintele Comisiei Nationale Comportarea in situ a Constructiilor (CNCisC)

 



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: https://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2007/09/09/codul-constructiilor-propus-de-isc-exercitarea-profesiei-in-constructii/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.