«

»

Si a fost Anul Nou!

Share

Cum a fost? Pentru ca el, de fapt, din punct de vedere calendaristic, de abia a inceput.
A inceput intr-adevar, dar nu-i niciun semn ca va fi Nou, ci mai degraba unul Vechi cu toate tarele cu care ne-a „pricopsit“ si care ne-au spulberat si ultimele visuri de innoire in mentalitate si actiune, la care gandeam la inceputul fiecaruia dintre ultimii 18 ani de pana acum.
Este oarecum de neinteles sa fii pesimist la un nou inceput de drum, nu?
Nu, nu este vorba despre asa ceva, indiferent de ce vor„emana de sus“ mai marii nostri politicieni, pentru ca de dezvoltat Romania se va dezvolta, numai ca mobilul cresterii economice a fost si este dat de investitorii seriosi care isi vad de treaba si daca nu sunt sustinuti politic!
Pentru ca toti „vorba goala“ de pe panourile partidelor, chiar daca fura tot de la „ou la bou“, nu lasa decat urme de jaf, opulenta, sfidare etc., pentru care s-ar putea ca, mai devreme sau mai tarziu, sa dea socoteala.
Totul depinde de o justitie corecta si loiala juramantului depus la obtinerea titlului de magistrat.
Slabe sperante insa din acest punct de vedere in 2008, de seama ce „concursul“ pentru un post de procuror-sef se dobandeste cu 50.000 euro sau mai mult!
Stai ca prostul si te gandesti care este miza sa dai atatia bani (si interesant este si de unde ii ai). Pentru ce? Sa fii procuror-sef?! Nu-i chiar greu de inteles insa ca, odata „uns“ intr-o asemenea functie, trebuie sa-ti recuperezi mai intai banii „investiti“ in aceasta afacere, si nu justitie, pentru ca imediat sa intri pe profit! De unde? Ei, de unde, de la marile procese unde santajul juridic multi bani aduce. Asa se face ca niciun „peste mare” n-ajunge in undita, ba mai mult iese si in castig.
Exemplele sunt numeroase, pedepsele lipsesc cu desavarsire si te intrebi iarasi: de ce ii mai platim de la buget pe mai marii dreptatii?
Sa ne mai miram atunci de ce presa este plina de astfel de cazuri care raman inserate doar pe un petic de hartie?
Chiar la intersectia ultimilor doi ani, doua sesizari, si nu sunt deloc izolate, sunt edificatoare asupra a ceea ce se intampla in Romania, tara membra a UE.
Doi parlamentari, si nu numai ei, pentru ca este o adevarata concurenta care are mai mult, prin declaratiile de avere, ca sa ne indemne „sa traim bine“ (ca noi nu ca ei), pun o pata neagra asupra forului legislativ (in care sunt si destui oameni corecti), dar nimeni nu se intereseaza cum au realizat averile de care dispun si cu care jongleaza dupa cum vor muschii lor. In primul rand, Parlamentul ar trebui sa faca acest lucru. Unul dintre ei, tanar in jur de 40 de ani, a cumparat in 2007 nici mai mult nici mai putin decat 15 terenuri intravilane in Bucuresti si judetul Ilfov. Al doilea, mare sef de partid pe la Cluj-Napoca, a vandut in decembrie 2007 imobile de 7,6 milioane lei (lei noi nu vechi). Si iar stai si te intrebi: cum au facut ei rost de atata banet?
Au procedat la fel ca magistratii de care aminteam mai inainte? Trageti si dvs. singuri concluziile de rigoare.
Intrarea Romaniei in UE si trecerea primului an intr-o asemenea companie europeana nu s-au simtit mai deloc, chiar cu „stimulentele sau mai bine zis amenintarile cu clauzele de salvgardare“ venite de la Bruxelles. Am zis ca ei si-am facut ca noi, uneori bine, alteori rau. Bine, atunci cand ne-am aparat interesele proprii, alteori rau, cand nepregatiti n-am putut beneficia sau cheltui niste fonduri statutare, Romania platind insa cotizatia sa anuala. Desi pare ilar, pentru ca Ignatul a trecut aparandu-ne unele rituri autohtone, am reusit sa-i convingem pe europeni sa ne accepte sacrificarea ratanilor dupa obiceiul nostru stramosesc si nu dupa „codul“ impus de ei, cu substante care sa aline suferinta bietelor animale.
Extrapoland putin fortat exemplul de mai sus, se poate intelege ca si alte lucruri pot fi adaptate la specificul romanesc, la specificul de bun-simt si nu la cel care a denaturat ceea ce individualiza si mai individualizeaza caracterul si spiritul romanilor.
Cine strabate astazi Romania si este de buna-credinta nu poate sa nu vada pe viu, cum se spune, amploarea luata de constructiile de orice gen care se intalnesc la tot pasul. Si cu toate aceste lucruri bune pana la un anumit punct, si in acest domeniu se constata destule abateri de la spiritul traditional romanesc.
In oricare tara din UE ai merge, specificul local este prezent. La noi „debandada“ a pus stapanire pe tot traseul, de la proiectare pana la executie si exploatare.
Sub scuza ca banul conteaza, adica cine il are acela dicteaza, au aparut (si tendinta este de extindere a fenomenului) tot felul de cladiri, una mai bizara ca alta, din beton si sticla, care au uratit cu prioritate Capitala.
Masuri de stopare a fenomenului si de revenire la ceva care sa ne reprezinte din acest punct de vedere sunt absolut necesare, pentru ca si cei care ne viziteaza sa fie convinsi ca se afla in Romania si nu in nu stiu ce alta parte a lumii.
Cand spui ca ai fost in Germania, Italia, Franta, Spania, Anglia etc., ai ce povesti pentru fiecare in parte si deosebit intre una sau alta.
Cand este sa zici ceva de Romania de astazi, ce sa spui? Despre monstrul din fata Parcului Herastrau, despre turnurile diferitelor banci sau sedii administrative, despre cladirile din ce in ce mai nastrusnice din asa-zisele cartiere rezidentiale?!
Ne meritam soarta pentru ca, desi exista Inspectoratul de Stat in Constructii (daca o mai fi, pentru ca de 3-4 ani nu s-a auzit de el) si a promis un „cod al constructiilor“, totul a ramas la modul declarativ, placa electorala urmand sa fie pusa in functiune insa, din nou, in 2008.
In 2008, an electoral, „candidatii“ vor trage sus si tare cu… Romania, tarisoara mea, nu a noastra. In rest, toate cele bune in 2008!



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2008/02/03/si-a-fost-anul-nou/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.