«

»

Coroziunea betonului (II). Protectii impotriva coroziunii

Share

(Continuare din numarul anterior)

 

Alegerea amestecului convenabil de beton

Cea mai simpla metoda de protectie consta in prepararea unui beton de calitate potrivita. Pentru obtinerea unui astfel de beton trebuie respectate urmatoarele operatiuni:

a) Alegerea unui tip adecvat de ciment

Folosirea cimentului potrivit poate simplifica masurile de protectie costi­sitoare si greu de aplicat. Varietatea tipurilor de ciment au un grad diferit de sensibilitate la coroziune. Tipul de ciment trebuie ales pe baza unei interpretari corecte a agresivitatii apei freatice, singur sau cu alte masuri de protectie.

La coroziunea sulfatica, utilizarea cimentului cu un continut scazut de C3S este avantajoasa. Cimenturile cu o reactie bazica sunt mai rezistente la coroziune in medii bazice. Pe de alta parte, cimenturile cu adaos hidraulic acid, cum sunt cimenturile speciale cu adaos silicios, care sunt capabile de a absorbi varul, sunt relativ rezistente la coro­ziune in medii slab acide.

b) Dozarea corecta a cimentului

Densitatea si proprietatile de impermeabilitate ale betonului pot fi imbunatatite marindu-se proportia de ciment din amestec. Cantitatea de ciment, marita stiintific, este necesara numai in cazul protectiei pasive impotriva actiunii agresive.

c) Cantitatea de apa de amestecare

Raportul apa/ciment este factorul cel mai important care influenteaza densitatea betonului. In interesul unei inalte rezistente chimice, este de dorit un raport apa/ciment minim. Se recomanda aditivii plastifianti compatibili. Betonul expus la apa si sol daunator,  care se foloseste pentru piese prefabricate armate de dimensiuni mai mici, nu va avea un raport apa/ciment peste 0,50 si pentru betonul simplu masiv, maximum 0,55.

d) Utilizarea unor agenti de etan­sare si de plastifiere

Proprietatile de impermeabilizare impotriva apei si densitatea morta­relor si betoanelor de ciment pot fi imbunatatite, capilaritatea lor poate fi redusa prin adaos de diferite paste, de lichide foarte vascoase, pulberi sau alte substante chimice, dizolvate in apa de amestecare. Aceste substante sunt: agenti de etansare, aditivi hidrofobi si aditivi plas­tifianti (trass, thurament, puzzolana, caramida, cenusa zburatoare, aditivi plastifianti si de etansare, agenti antrenori de aer, pamantul de dia­to­mee macinat fin etc.).

e) Compactarea betonului

Rezistenta betonului depinde, in primul rand, de densitate, care se evidentiaza printr-un volum mic de pori si care da posibilitatea betonului sa reziste la atacul substantelor agresive. Se poate obtine o rezistenta apreciabila la coroziune printr-un beton confectionat cu atentie, bine compactat, adica prin mijloace relativ simple.

f) Protectia betonului proaspat

Atacul chimic este mai violent asupra betonului proaspat. Cu cat un beton este mai vechi cu atat rezistenta lui este mai mare la actiuni corozive. Dupa unele prevederi, nu este permis ca apa freatica sa intre in contact cu betonul proaspat cel putin in primele doua saptamani (bioxidul de carbon gazos este extrem de daunator betonului proaspat mai cu seama la temperaturi intre 0 si 10 0C).

Betonul poate fi protejat impotriva acestei influente daunatoare acope­rindu-l, in primele 24 de ore dupa turnare, cu o pelicula.

 

Tratamente de suprafata

In domeniul protectiei moderne a betonului, se da o importanta cres­canda tratamentului de suprafata, fenomenele de degradare incepand de la suprafata betonului. Impiedicand permanent apa sa patrunda in partile interioare ale betonului, se face un pas important pentru evitarea coroziunii.

Conditiile de baza pe care trebuie sa le indeplineasca toate acoperirile sunt: impermeabilitatea, continuitatea, uniformitatea structurii, uniformitatea grosimii, rezistenta mecanica si, in acelasi timp, elasticitatea, precum si o adeziune buna de supra­fata a betonului.

Carbonatarea

Dupa decofrare, betonul proaspat este expus la atmosfera pentru cateva zile, bioxidul de carbon gazos prezent in aer se combina cu hidro­xidul de calciu din beton. Acest fenomen este pronuntat in cadrul betonului din ciment Portland, deoarece cantitatea de hidroxid de calciu este cea mai mare la acest tip de beton. Constructiile de beton de sub nivelul solului, care urmeaza sa fie acoperite cu pamant, trebuie lasate la aer cateva zile dupa decofrare si inainte de acoperire, pentru a ajuta la formarea stratului protector carbonatat.

Stratul carbonatat nu constituie o protectie impotriva actiunii corozive, dar poate intarzia coroziunea, protejeaza impotriva actiunii dizolvante a apei si, intr-o oarecare masura, si impotriva atacului unei ape curgatoare moderat agresiva. Daca nu s-ar forma un strat carbonatat la supra­fata sa, durabilitatea betonului expus la medii agresive ar fi redusa considerabil.

 

Betonul torcretat

Metoda torcretarii betonului consta in esenta in aplicarea unui mortar cu masina de torcretat sau beton.

Mortarul aplicat prin torcretare are o densitate mare si deci o rezistenta la coroziune superioara aceleia a unui mortar aplicat manual. Rezistenta lui poate fi marita apreciabil, folosind un tip de ciment anticoroziv.

 

Tratamentul de aburire

Rezistenta mortarelor de beton si de ciment fata de agentii corozivi poate fi imbunatatita si printr-un tratament de aburire. Degajarea chimica a hidroxidului de calciu in timpul aburirii are o importanta mare in ceea ce priveste rezistenta la coroziune.

Un factor important pentru rezistenta la sulfati este ca procesul contractiei este terminat la sfarsitul tratamentului hidrotermic si ca nu exista crapaturi de contractie deschisa pentru mediul agresiv, care ar favoriza inceputul coroziunii (masura nu reprezinta singura o protectie totala si definitiva).

 

Vopsirea betonului

Suprafata constructiilor de beton simplu si de beton armat poate fi protejata impotriva intemperiilor, umiditatii, acizilor, bazelor etc., de asemenea, prin acoperirea ei cu vopsele, emailuri, bitum etc.

Vopselele care pot fi folosite pentru vopsirea betoanelor pot fi clasificate in urmatoarele tipuri: vopsele pe baza de ulei (rezistente slabe la influentele atmosferice si la apa), vopsele pe baza de firnis (la peretii interiori care au nevoie de o spalare frecventa), vopsele pe baza de lacuri (rezistente la actiunea alcalina a cimentului, clorcauciucul, bachelita si lacurile de perclorvinil sunt rezistente la actiunile agresive, rasinile epoxi sunt de asemenea potrivite pentru a acoperi betonul si au avantajul unei rezistente mari la uzura, lacurile de clorcauciuc sunt sensibile la baze), vopsele transparente (previn patrunderea umezelii in beton sub presiune hidrostatica), acoperiri pe baza de bitum si gudron (materiale care contin bitum si compusi bituminosi – pentru impiedicarea coroziunii, bitumul folosit in stare topita 150 0C – strat continuu protector, impermeabilizator, impreg­narea pieselor de beton in autoclave – cu bitum sau cu gudron de huila pentru elemente supuse la actiunea simultana a inghetului si a apei agresive, acoperiri cu gudron de huila – proprietate bactericida si strat protector rezistent la sulfati pentru beton intarit chiar umed si metal).

 

Acoperiri cu rasini din materiale plastice

Rasinile sintetice se aplica la captusirea rezervoarelor folosite pentru depozitarea titeiului si a dife­ritilor solventi. Ele se aplica in doua sau trei straturi pe o baza de mortar brut de ciment.

Dezavantajul acestor captuseli consta in fragilitatea care are ten­dinta sa produca dificultati chiar in timpul aplicarii si sensibilitatea la factorii alcalini. Din cauza acestei sensibilitati, suprafetele de beton trebuie neutralizate printr-un tratament cu fluanti inainte de a se aplica rasina.

 

Bibliografie

1. Imre Biczok,Coroziunea si protectia betonului, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1965.

2. Ion Teoreanu s.a., Durabilitatea betonului, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1982.

3. Constantin BUDAN, Contri­butii in managementul si ingineria proceselor de constructii, privind lucrarile de intretinere, reparare si consolidare a  elementelor din beton si beton armat, Teza de doctorat, UTCB, martie 1998.

4. M. Teodorescu, C. Budan,Tehnologia lucrarilor de intretinere, reparatii si consolidari, Ed. UTCB, 1996.

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 35 – martie 2008

 

Autori:
conf. univ. dr. ing. Constantin BUDAN,
prep. univ. drd. ing. Mihai NISTE,
prep. univ. drd. ing. Iulian SPATARELU – Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2008/03/29/coroziunea-betonului-ii-protectii-impotriva-coroziunii/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.