«

»

Reabilitarea termica a locuintelor. Studiu de caz

Share

In functie de situatiile mai putin placute din sezonul rece, specialistii in domeniu pun la dispozitia celor interesati solutii practice, folosite la reabilitarea termica a unui apartament situat intr-un bloc de locuinte cu structura din cadre lamelare din Iasi, la un apartament situat in zona de colt a scarii 4 cu scara 5 (fig.1).

Zonele afectate de condens au fost tratate superficial la exterior, cu solutie siliconica clasica, ulterior efectuandu-se si o protectie termica suplimentara cu 10 cm de polistiren expandat, iar la interior s-au aplicat mortare de ciment aditivate cu elastomer siliconic. Substantele chimice precum si retetele stabilite pentru impermeabilizarea suportului si pentru mortarele de ciment folosite sunt obiectul unor brevete de inventie anterioare ale autoarei. Rezultatele, cuantificate prin comportarea in timp a constructiei, au demonstrat fiabilitatea solutiilor de protectie termica propuse. Lucrarile executate privesc starea constructiei inainte si dupa aplicarea tratamentelor superficiale, precum si tehnologia folosita la reabilitarea termica a apartamentului respectiv.

 

Descrierea situatiei existente si tratamentele aplicate

Blocul de locuit cu structura lamelara are un regim de inaltime P+10 si este situat pe bulevardul Dacia, paralel cu raul Bahlui. Din cele sapte scari ale imobilului a fost analizata si reabilitata scara 4 (fig. 1).

In zona de vecinatate a tronsonului scarii 4 cu tronsonul paralel cu bulevardul (scarile 5 – 9) se constata existenta unui culoar de vant artificial, provocat de constructiile inalte, paralele cu bulevardul si raul Bahlui. Din aceasta cauza, in zona de colt, curentii de aer turbionari ascensio­nali au un efect de crestere a fenomenului de convectie si a cedarilor accentuate de caldura in perioada rece a anului.

Proiectantul a prevazut ca peretii exteriori ai tronsonului sa fie realizati din zidarie de blocuri ceramice GVP spre Est si zidarie din blocuri de BCA spre Sud. Chiar si in conditiile unui microclimat adecvat conditiilor de iarna respectiv, +22 0C si ji < 50%, si cu respectarea normelor sanitar – igienice, peretii exteriori au fost afectati de condens, fenomenul avand intensitate pronuntata in zona de contact dintre stalpul cadrului, in forma literei L si peretii exteriori din zidarie.

Masurile de inlaturare a fenome­nului de condens au constat in aplicarea de tratamente chimice superficiale pe suprafata interioara si exterioara a peretilor. Alegerea produsilor chimici folositi la tratamentele superficiale a tinut cont de compatibilitatea fizico-chimica cu suportul microporos de natura silicioasa dat de stalpul din beton armat, respectiv placajul din zidarie al peretelui si de faptul ca transferul de temperatura si umiditate nu trebuie impiedicat prin aplicarea unor bariere de vapori. Pe suprafata exterioara placata cu caramizi ceramice smaltuite a fost aplicata o solutie de silicat de etil 40 si cicluri siloxanice (40%), iar pe tencuiala interioara, in zona stalpului, s-a aplicat o pelicula de elastomer siliconic obtinut din vulcanizarea la rece a cauciucului siliconic, urmata de un strat peliculogen de mortar de ciment M100-T aditivat cu elastomer siliconic, 1% din masa cimentului (fig. 2).

Suprafetele au fost pregatite dupa cum urmeaza:

• suprafetele exterioare au fost periate, solutia de vascozitate mica aplicandu-se ulterior prin stropire, in trei straturi consecutive, la un interval de 15 minute;

• de pe suprafetele interioare s-a indepartat tencuiala existenta si, dupa perierea suportului din beton, s-a aplicat prin pensulare o pelicula de elastomer siliconic;

• la un interval de minim 15 minute s-a aplicat mortarul aditivat, care se pastreaza acoperit, in mediu umed (80% umiditate), minim 3 zile.

Dupa 10 ani de la efectuarea reabilitarii, s-a constat ca fenomenul de condens pe suprafata interioara a peretilor exteriori nu s-a manifestat, peretii uscandu-se in timp, ca urmare a drenarii apei.

In conditiile de exploatare menti­o­nate, chiar in prezenta curentilor de aer turbionari, apa din precipitatii patrunde doar superficial, pe o adancime de maxim 3 mm pe grosimea placajului, dupa care este drenata imediat spre exterior. Placajul nu prezinta aspectul de „umed“, aspectul estetic al acestuia se mentine favorabil, comparativ cu situatia unui bloc vecin la care, in urma precipitatiilor abundente, s-a putut constata desprinderea de pe suport. Deci, concomitent cu inlaturarea fenomenului de condens de pe suprafata interioara si din structura peretelui exterior, se obtine si cresterea durabilitatii finisajelor exterioare.

Tencuielile interioare, cu caracter impermeabil, se preteaza la aplicarea de finisaje umede sau uscate.

Structura polimerilor silico-organici utilizati este de forma:

unde,

R = CH3(OH3COO)2      [2]

Legatura siloxanica (Si–O) are o rezistenta termica si chimica remarcabila si conduce la mentinerea proprietatilor fizico-chimice si mecanice, intr-un ecart de temperatura de -50 0C … +300 0C.

Patrunderea solutiilor polimerice in structura suportului, in timpul tratamentului chimic superficial, conduce la consolidarea structurii retelei cristaline a acestuia, prin suprapu­nerea retelei spatiale a polimerilor. Viteza de reticulare a polimerilor este reglata de catalizatori, in prezenta carora sunt utilizate solu­tiile siliconice.

Peliculele interioare/exterioare isi pastreaza hidrofobia, deoarece polimerii siliconici folositi in tratamentele superficiale au proprietatea de a forma o perie moleculara hidrofoba care elimina in timp, din structura peretelui, apa (tehnologica, din condens), dand suportului posibilitatea sa lucreze favorabil in conditii diferentiate de umiditate higrosco­pica (fig. 3). Tratamentele folosite permit transferul de masa in structura elementelor de constructie, fara ca acestea sa fie o bariera de vapori.

Hidrofobizarea suprafetelor consta in aceea ca suportul poros se acopera cu o pelicula ce mareste unghiul de margine fata de apa. Intrucat apa formeaza la interfata cu siliconii si aerul unghiuri de margine de pana la 1050, in urma tratamen­tului se anuleaza capacitatea de absorbtie a capilarelor, realizan­du-se o anticapilaritate care impiedica patrunderea apei in porii materialelor de constructie, care au structura microporoasa si microfisurata.

In fig. 4 se prezinta prin compa­ratie comportarea unui suport tratat superficial, fata de unul netratat.

Din punct de vedere chimic, actiunea siliconilor folositi cu grupe reactive Si-H se poate interpreta, in sensul unei reactii hidrolitice datorata grupelor libere OH ale suportului sau ale peliculei de apa aderenta la suprafata in prezenta unor catalizatori (alcali, saruri meta­lice ale acizilor organici, compusi organo-metalici) si in condensarea ulterioara a siloxanolilor formati.

Polimerii siloxanici cu grupe reactive sunt capabili sa reticuleze pe suprafata suportului cu formarea unor pelicule subtiri uniforme, flexibile si rezistente la abraziune. Aceste pelicule impiedica patrunderea apei din mediul ambiant, fara a opri evacuarea apei din interior (apa tehnologica sau provenind din transferul de masa prin structura elementului de constructie).

Aplicarea tratamentului chimic superficial se face pe suport uscat (aflat la umiditatea de echilibru higroscopic). Aprecierea tratamen­tului chimic superficial se poate face si prin analiza adancimii de patrundere a solutiei in suport, aspectul suprafetelor dupa aplicarea tratamentului superficial, consumul de solutie inregistrat (considerat factor de eficienta economica in conditiile in care se doreste un raport calitate/pret performant).

Experimental, pentru aplicarea de siliconi prin vopsire in trei straturi succesive, s-au putut face constatarile centralizate in tabelul 1.

In contact direct cu apa se apreciaza o durabilitate a tratamentelor superficiale de tipul celor discutate de 5, pana la 10 ani, din punct de vedere practic fiind deja demonstrat acest fapt.

Ameliorarea rezistentei la inghet-dezghet a suportului reprezinta o consecinta favorabila a tratamentului de impermeabilizare – hidrofobizare.

Moderarea absorbtiei de apa determina cresterea duratei de exploatare a suportului, prin mentinerea si ameliorarea proprietatilor sale tehnice.

Tratamentul folosit in vederea cresterii confortului termic in incaperea aflata in zona de colt, orientata spre S-SE, a constat in aplicarea ulterioara, dupa 15 ani de la tratamentul de indepartare a fenomenelor de condens mentionate, a unei protectii realizate din polistiren expandat, cu grosimea de 10 cm.

Rezistentele termice medii au fost de 0,744 m2K/W inainte de reabilitarea termica, respectiv 2,273 m2K/W dupa reabilitarea locala efectuata. La data proiectarii constructiei (1978) au fost respectate prevede­rile normativelor de calcul termic si la condens.

La lucrarile de reabilitare efectuate, protectia termoizolatiei s-a facut folosind mortar de ciment aditivat cu elastomeri siliconici. Acest tip de mortar permite pastrarea uscata a termoizolatiei, fara modificarea cali­tatilor sale tehnice in timp, indiferent de conditiile meteorologice.

Ca observatie, mentionez ca tratamentele de impermeabilizare pentru suport, aplicarea unei termoizolatii suplimentare si finisajul exterior de tip mortar de protectie a termoizolatiei s-au putut efectua cu usurinta, local, intrucat apartamentul descris dispune de un balcon perimetrial camerei amplasata in zona de colt. In conditiile in care apartamentul este situat la etajul 8 si este incalzit in regim continuu, iar apartamentele vecine (sus, jos, dreapta, stanga) sunt incalzite discontinuu si casa scarii este neincal­zita, s-a obtinut o economie de energie de 30%, cu scaderea cores­pun­zatoare a costurilor aferente.

 

Concluzii si recomandari

Avand in vedere rezultatele experimentale si practice favorabile, solutiile propuse pot fi recomandate pentru reabilitari termice generale, de mare eficienta din punct de vedere al raportului calitate/pret.

Substantele chimice folosite la reabilitarea termica au fost utilizate pentru prima data in constructii si constituie subiectul a doua brevete de inventie ale autoarei.

Daca reabilitarea termica la nivel de cladire nu este posibila, dar proprietarul unui apartament are conditii de efectuare a unei reabilitari locale, sub indrumarea unui specialist in domeniu, se pot obtine simultan: cresterea nivelului de confort termic, o reducere importanta a consumului de energie si durabilitatea sporita a finisajelor.

 

Referinte

1. Gabriela PROCA, Siliconi in constructii, Matrix Rom,Bucuresti, 1999; Brevet de inventie 119461 B1/29.04.05; 119466 B1/29.04.05 Impermeabilizari cu siliconi, Mortare de ciment cu aditivi siliconici.

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 37 – mai 2008

 

Autor:
conf. univ. dr. ing. Gabriela Ecaterina PROCA – Universitatea Tehnica „Gh. Asachi” Iasi



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2008/05/30/reabilitarea-termica-a-locuintelor-studiu-de-caz/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.