«

»

Si a fost 1 iunie!

Share

Da, a fost! Si nu este vorba despre Ziua Copilului, ci despre o alta zi considerata de referinta in democratia romaneasca post-decembrista pentru ca au avut loc in premiera alegeri locale uninominale. Chipurile, omul potrivit la locul potrivit. Oare? Om trai si om vedea!
Pana atunci, mai toti liderii „cremei” locale „imbatraniti” in functii administrative, ca prin minune au iesit invingatori si dupa aplicarea uninominalului. Sunt, cum s-ar spune, prea valorosi (prin valorile pe care le detin desigur) ca sa nu-si continue nestingheriti operele (pardon afacerile) derulate pana in prezent. Totul trebuie sa aiba un singur curs, cel spre buzunarele proprii si ale clientelei politice care ii sustine.
Este singura explicatie a luptei acerbe, care s-a desfasurat in campania electorala recent incheiata, pentru a fi cat mai aproape de „ciolanul”, deloc de neglijat, al fondurilor care se spera ca ne vor invada din partea Uniunii Europene in perioada urmatoare.
Totul pentru „oameni”, adica pentru baronii locali, intangibilele persoane calificate si specializate in ingineriile financiare specifice baietilor destepti. Existenta lor nu ar fi posibila fara sustinerea politica si materiala primita din partea reprezentantilor increngaturii de oameni, firme si interese care ii inconjoara.
Cum s-ar spune: merge treaba, merge, ce te bagi?
Ce sa-i facem, ne-am bagat si ne bagam pentru ca interesele personale ale acestora nu reprezinta, in cea mai mare parte, interesele generale ale oamenilor care i-au ales, ca sa nu mai vorbim de interesele statului. Afirmatia se bazeaza pe fapte reale, vizibile deci, mai ales in sectorul constructiilor de unde se „subtilizeaza” sume frumusele.
Intram in intimitatea actului investitional de care fac atata caz destui neaveniti. Asa se explica, printre altele, performanta, deloc de invidiat, in urma careia au aparut dupa 1990 enormitatile zise „constructii” care au invadat tara si in special Capitala.
Stai traznit si te uiti cum, in plin camp vizual (zona Piata Victoriei), au fost plantate doua turnuri care nu se armonizeaza cu cladirile vecine. La nici doi pasi de ele, in fata parcului Herastrau, o enormitate fara pic de estetica urateste spatiul inconjurator. Langa Catedrala Sf. Iosif o alta constructie sfideaza bunul gust.
Astfel de exemple sunt numeroase prin proliferarea harniciei cu care edilii Capitalei se grabesc sa aprobe tot felul de creatii, care mai de care mai originale. In „buricul“ Bucurestiului aceste constructii au pus stapanire, fiind in discordanta cu cladirile vechiului oras, ca sa nu mai vorbim de cele ale micului Paris.
Totul a fost si este posibil pentru ca (orice ar zice unii sau altii) la baza tuturor acestor situatii sta la loc de „cinste“ spaga, sfanta spaga. Altfel nu se poate explica usurinta, indiferenta si rapiditatea cu care se dau aprobarile de constructii pentru asemenea edificii.
Proba realizarii lor are si o justificare: odata ridicata, o cladire nu s-a mai intamplat ca ulterior sa fie modificata sau sa i se scurteze din inaltime. Nu exista inca un asemenea exemplu. Si-atunci, cat mai mult si cat mai repede. De pe urma acestui principiu se castiga sume deloc de neglijat.
Ca totul este in graba, ne-o dovedeste si impactul (negativ desigur) asupra circulatiei rutiere din Capitala.
Sigur, cand se aproba proiectele, se impune si obligatia realizarii de parcari.
Din curiozitate, uitati-va la noile cladiri, unele dintre ele au garaje, dar ele sunt dimensionate pentru a rezolva parcarea autovehiculelor propriilor salariati si nu si pentru cei veniti cu probleme de serviciu la firma respectiva. Din aceasta cauza, cea mai mare parte din trama stradala este ocupata si transformata in parcare, Bucurestiul devenind de cativa ani o imensa si inerta parcare in aer liber.
Desi ne place sa spunem ca traim vremuri noi, mentalitatile si conducerea tarii seamana mai degraba cu ceea ce marele nostru poet national Mihai Eminescu, in Scrisoarea III, sintetizand starile de lucruri din perioada vietii sale si spunandu-le atunci, nu credea ca ele vor fi actuale si peste vremuri si, deci, si astazi.

„In camesi cu maneci lunge si pe capete scufie,
Ne fac legi si ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.
Patriotii! Virtuosii, ctitori de asezaminte,
Unde spumega desfraul in miscari si in cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca in strane, sed pe locuri
Si aplauda frenetic schime, cantece si jocuri…
Si apoi in sfatul tarii se adun sa se admire
……………………………………………………………..

Spuma asta-nveninata, asta plebe, ast gunoi
Sa ajung-a fi stapana si pe tara si pe noi!
…………………………………………………………….

Toti se scursera aicea si formeaza patriotii,
Incat fonfii si flecarii, gagautii si gusatii,
Balbaiti cu gura stramba sunt stapanii astei natii!“

Revenind la zilele noastre, cititi si meditati, triati si renuntati la cei care ne promit non-stop ca o sa „traiti bine!”.
Nu v-ati saturat?



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2008/06/03/si-a-fost-1-iunie/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.