«

»

Nimic nou pe mapamond: criza isi face de cap!

Vrem sa trecem cat mai repede si cat mai bine peste aceasta „napasta“ care a cuprins in tentaculele ei intreaga suflare de pe glob.
Criza, ca despre ea este vorba, a devenit ineditul zilelor noastre, pentru ca de aproape o jumatate de secol, uitasem de ea.
Si pentru a nu o omite pe mai departe iata ca mai mult voit decat nevoit unii asa-zisi manageri de „talia Nobel“ s-au distrat si se distreaza pe seama noastra punand la incercare posibilitatile de supravietuire a celor mai modesti din punct de vedere economico-financiar.
Ca a fost si este un joc de-a soarecele cu pisica ne-o dovedeste si faptul ca tarile potente si-au „oblojit“ ranile pentru a se salva prin finantari masive de la stat, stat pe care mai marii finantelor l-au pacalit sau mai bine zis furat in interese pur personale (averi imobiliare, conturi bancare grase, mijloace de transport din ultima generatie etc.) iar efectele acestei intamplari bine organizate s-au pasat tarilor nevoiase dar dependente in buna masura de initiatorii crizei.
Cum s-ar spune… stapanul dicteaza, restul sunt furnici care mereu raman in cautare de adapost si hrana.
Sarind peste „parleazul“ occidental ne oprim in curtea noastra mereu ravasita de grozaviile politicienilor si administratorilor perindati dupa 1990 pe la carma tarii si, deci, a economiei romanesti. Acestia, stiind ca Romania nu-i chiar o tara saraca din punct de vedere a resurselor, s-au pus „pe treaba“ si au reusit ca in 20 de ani sa polarizeze populatia si averile in asa fel incat sa domine prin circ si foame, lucru ce a permis usor instalarea crizei pe toate palierele societatii.
In sectorul constructiilor cel putin lucrurile sunt vizibile pentru oricine.
Speculandu-se faptul ca acest sector da tonul in evolutia unei intregi economii tot mai multi strategi ai rapacitatii s-au napustit spre sectorul imobiliar de unde au sperat sa dea tunuri care sa le umfle averile si asa consistente.
Si unii chiar au reusit. Numai ca acestia n-au invatat mai nimic din ce au patit de mai multe ori dezvoltatorii de peste ocean, unde criza in sectorul imobiliar a devenit ciclica de-a lungul anilor, si din care au scapat de fiecare data, pentru ca acolo sistemul economic este oarecum bine pus la punct si el creeaza si posibilitatile de redresare, posibilitati financiare in primul rand.
Ori, la noi se practica, din pacate, sistemul, daca este un sistem, cel al intamplarii. Incerc si voi vedea ce iese zic ai nostri, ca apoi sa-si dea seama ca o afacere trebuie studiata si dezvoltata daca depaseste catusi de putin riscul.
In cazul locuintelor, se constata ca, desi preturile de vanzare au scazut, s-ar spune spectaculos, „desfacerea“ sufera la fel de spectaculos. Se pune intrebarea: de ce? In primul rand, pentru ca pretul metrului patrat construit nu este cel real, de aici si sumele suficient de intangibile pe care un cumparator ar trebui sa le achite.
In al doilea rand, faptul, deloc de neglijat, ca bancile nu-si permit inca sa coboare nivelul dobanzilor pentru a „ademeni“ potentialii solicitanti. Prevazatoare, ele vad ca in timp beneficiarii de eventuale credite pentru locuinte nu au siguranta locurilor de munca si nu au, in general, cu ce gaja creditele. Si atunci, totul stagneaza sau are un dever scazut.
Deblocarea situatiei depinde de multi factori decizionali.
Prioritar in acest sens este vointa si numai ea a Executivului de a demara si sustine programele investitionale prevazute in buget pentru a fi realizate.
O asemenea actiune ar duce la crearea de locuri de munca, cel putin in masura in care ar putea „inghiti“ zecile de mii sau chiar sutele de mii de someri aparuti dupa declansarea crizei in Romania.
Avand cat de cat mijloace de subzistenta, oamenii mai pot incerca sa se gandeasca si la achizitionarea unui spatiu locativ.
Din acest punct de vedere trebuia abandonata ideea de a te „lafai“ in sute de metri patrati care dupa cumparare inseamna sume consistente pentru taxe si impozite, pentru plata utilitatilor etc. Totul este sa te rezumi la limita confortului functional.
In alta ordine de idei, miliardarilor si latifundiarilor trebuie sa le mai scada pofta unor castiguri consistente care duc, de fapt, in final, la saracirea generala a populatiei si, deci, a scaderii posibilitatilor de dezvoltare a oricarui tip de investitie.
Din criza actuala si cat va dura ea trebuie sa intelegem ca traversarea constrangerilor actuale se poate realiza numai in masura in care pentru fiecare dintre noi chibzuinta, onestitatea si interesul general vor fi prioritare.



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2009/04/03/nimic-nou-pe-mapamond-criza-isi-face-de-cap/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.