«

»

CISC: Pentru o noua lege privind activitatile din constructii

Share

Am primit o veste imbucuratoare: la toamna, Guvernul Romaniei, Ministerul Dezvoltarii Regionale si Locuintei si Inspectoratul de Stat in Constructii vor propune Parlamentului Romaniei spre dezbatere un proiect de lege privind „domeniul constructii“, care sa produca o schimbare in bine a cadrului legislativ creat prin Legea nr. 10/1995, privind calitatea in constructii.

Avand in vedere participarea Inspectoratului de Stat in Constructii la elaborarea proiectului de lege si cunoscand incercarile de revizuire a acestei legi (elaborate, de altfel, tot de reprezentantii sai, prin propuneri nereusite – ultima fiind proiectul asa-zisului „Cod al Constructiilor“, un mamut de prevederi, in mare parte inutile, super-birocratice si comasate fortat – din fericire neaprobate), revin cu sugestiile mele din ultimii ani, spre a da o mana de ajutor celor ce se vor ocupa de aceasta problema.

Încep cu cateva observatii de principiu, sau, mai bine zis, de bun simt.

 

Legea ce urmeaza a fi elaborata este o lege cu caracter social, care se adreseaza unor oameni, spunandu-le ce trebuie sa faca pentru a se incadra in societatea existenta, respectand cerintele ei. Cu alte cuvinte, noua lege ar trebui sa arate ce trebuie sa respecte, in activitatile lor, participantii la realizarea si utilizarea constructiilor de orice fel, pentru ca acestea sa satisfaca asteptarile beneficiarilor.

Noua lege ar trebui sa fie scurta, clara si precisa, fara divagatii si consideratii inutile (istoric sau teorie), astfel incat adresantul sa inteleaga usor ce trebuie sa faca spre a fi in concordanta cu cerintele ei. Orice ambiguitate in formularea prevederilor legii trebuie exclusa, spre a nu da posibilitatea unor interpretari diferite.

Terminologia folosita trebuie sa fie univoc inteleasa si bine definita, chiar prin locul si semnificatia date prin text.

Se pune intrebarea: de ce trebuie inlocuita actuala lege nr. 10/1995, privind calitatea in constructii?

Pe scurt, iata principalele motive:

• de fapt, legea nu prevede calitatea in constructii, ci modul de asigurare a ei prin diverse activitati ale celor vizati;

• prezinta erori de aliniere la prevederile europene, prin modul de prezentare a cerintelor beneficia­rilor drept limitate si obligatorii;

• prevederile sale vizeaza cladirile si ignora constructiile speciale (cai de comunicatii, hidrotehnice, edilitare s.a.);

admite, in mod nejustificat, exceptii de aplicare;

• prevede atributii pentru participantii la realizarea si utilizarea constructiilor, precum in vechiul sistem de stat, omitand sau neglijand rolul acestora in noua economie de piata capitalista;

stabileste monopolul controlului de stat, prin Inspectoratul de Stat in Constructii si suprima rolul autoritatilor publice descentralizate locale;

• instituie un sistem de sanctiuni complicat si ineficient, care deschide posibilitatea manifestarii coruptiei in aplicarea, sau neaplicarea, lor;

lipseste suportul teoretic, firul calauzitor, care sa coaguleze prevederile legii in jurul unui scop logic, justificat si, in acelasi timp, mobilizator;

terminologia folosita nu este nici unitara si nici consecventa, tocmai din cauza lipsei conceptului teoretic care sa cimenteze intregul;

• in forma actuala nu are corespondent in nici o tara din lume.

În consecinta, cum ar trebui sa arate noua lege?

Sa se bazeze pe conceptul de aptitudini pentru exploatare a constructiilor, prin care se intelege ansamblul calitatilor acestora, calitatea lor globala.

Avand aceasta intelegere a realitatii, se poate defini scopul fundamental al tuturor activitatilor din constructii ca fiind realizarea si pastrarea unor constructii apte pentru exploatare, conform destinatiei functionale a fiecareia in parte, pe toata durata de serviciu prevazuta.

• Sa precizeze activitatile din constructii a caror conditionare, prin prevederi legale, sa asigure realizarea scopului propus.

Activitatile care ar trebui conditionate prin lege ar fi: activitatile principale, creatoare si pastratoare ale constructiilor, respectiv conceptia si proiectarea, executia si monitorizarea comportarii in situ a constructiilor (urmarirea, interventiile si activitatile auxiliare, sustinatoare ale celor principale, respectiv cercetarea, invatamantul, consultanta/asistenta tehnica/agrementarea, controlul public, asociatiile profesionale si media).

Conditionarea ar consta din obligarea la respectarea regulilor considerate drept necesare pentru atingerea scopului propus si s-ar referi la aspectele tehnice ale existentei constructiilor, precum si la cele economico-organizatorico-financiare si deontologice.

Cum fiecare activitate mentionata reprezinta, practic, cate o ocupatie distincta in cadrul profesiei, ar trebui sa existe si un standard ocupational, cores­punzator fiecareia si un cod deontologic adecvat.

• Sa prevada un sistem de control public, care sa se rezume la doua faze: autorizarea executiei si monitori­zarea comportarii in situ a constructiilor sub aspectul sigurantei publice si a calitatii mediului.

Masurile preventive pentru asigurarea aptitudinii pentru exploatare a constructiilor sunt cuprinse in prevederile privind proiectarea si executia (verificatori, responsabili, incercari etc.), a caror respectare se verifica in momentul autorizarii, urmand ca pe parcursul exploatarii constructiilor sa se monitorizeze comportarea lor prin urmarire si interventii.

Acest control public ar reveni autoritatilor publice locale – cele mai interesate si, totodata, in contact mai direct, cu problemele pe care constructiile si activitatile ce le adapostesc creeaza mediul de viata al cetatenilor din zona lor de administratie.

Inspectorii ar fi de teren si ar raspunde de sesizarea si raportarea neregulilor, dar si de propunerea masurilor de interventie si urmarirea realizarii lor in teritoriul repartizat spre monitorizare. Ar exista, astfel, posibilitatea crearii unor banci de date care sa ofere suportul necesar adoptarii unor masuri de perspectiva: imbunatatirea gestionarii, prin stabilirea prioritatilor, imbunatatirea prescriptiilor tehnice, furnizarea de teme de cercetare si asa mai departe.

• Sa prevada masuri de stimulare economico-financiara pentru respectare legii, creand avantaje celor corecti (la asigurare, la licitatii, la contractare, la acre­ditare, la reprezentare s.a.), iar masurile punitive sa vizeze situatii foarte clar precizate, care reprezinta atentate la siguranta publica si calitatea mediului).

Ar trebui sa nu se uite ca noi construim o societate bazata pe o economie de piata capitalista, in care functioneaza legea cererii si ofertei, sustinuta de concurenta, societate in care se plateste ce este mai bun, in care ofertantul raspunde pentru calitatea marfii oferite si poate fi tras la raspundere prin justitie. În aceste conditii, nu este nici normal si nici eficient sa se cheltuiasca banul public pe o institutie de control centralizat de stat.

• Sa adopte, in mod consecvent, intelesul unor termeni care joaca un rol important in cadrul textului, precum: profesie-ocupatie, calificare-competenta, atestare-certificare, autorizare-acreditare, performanta-calitate, cerinta-conditie, omologare etc.;

• Sa se delimiteze clar domeniul constructii, cu activitatile sale, de alte domenii, precum: amenajarea teritoriului (a se vedea Codul Constructiilor).

Domeniul constructiilor ar trebui sa cuprinda specia­litatile ce pot fi accesate in pregatirea de nivel superior (universitati, facultati, colegii) si care se stabilesc de comun acord cu ministerul de resort.

Cred ca asemenea specialitati sunt: constructii civile, industriale si agro-zootehnice (CCIA), constructii de cai de comunicatii si transport (CCCT), constructii hidrotehnice, hidroamelioratii si edilitare (CHHE), arhitectura, utilaje de constructii, instalatii de constructii si economia constructiilor.

Tot aici, ar trebui stabilite titlurile licentiatilor in constructii: inginer-subinginer sau inginer diplomat-inginer colegiu. Personal, cred ca prima varianta, cea traditio­nala, ar merita sa fie pastrata, posesorul putand adopta titulatura echivalenta tarii in care, eventual, ar profesa ori s-ar prezenta.

• Sa se renunte la ideea ca o lege este cu atat mai buna, cu cat este mai stufoasa. Din contra! Legea trebuie sa fie scurta, clara si precisa, redactata in termeni care sa nu necesite schimbari dese. Sa nu se uite ca trecerea unei legi sau a modificarilor unei legi prin Parlament este o operatiune greoaie care necesita mult timp. De aceea, nu trebuie introduse in lege denumiri actuale concrete (de exemplu: Ministerul Dezvoltarii Regionale si Locuintei), care ar putea sa se schimbe, cum, de altfel, s-a si intamplat (MLPDT, ACTL), ci denumiri generice (de exemplu: Autoritatea responsabila de coordonare in constructii) si nici la valori absolute (de exemplu: 10.000 Lei) si nici valori relative (de exemplu: X% din…).

Exista suficiente posibilitati de detaliere a unei legi: norme de aplicare, ordonante guvernamentale, reglementari.

Toate aceste idei au fost expuse si reluate de foarte multe ori in publicatiile de specialitate din tara noastra, precum: Revista Constructiilor, Drumuri si Poduri, Complet Construct, Constructii Romania etc.; de asemenea, la Conferintele Nationale (cu participare internationala) „Comportarea in situ a Constructiilor“ (17 editii, incepand din 1976), precum si la conferinte internationale (Paris, Rio de Janeiro). A existat insa si informarea directa a ministerului de resort si a Inspectiei de Stat in Constructii, carora le livrez, de mai multi ani, gratuit, Buletinul Informativ „CisC“ al Comisiei Nationale Comportarea in situ a Constructiilor (CNCisC), trimis, de altfel, si la universitati, la Biblioteca Nationala, la Uniunea Asociatiilor Inginerilor Constructori din Romania si la multi altii, fara a starni o reactie cat de cat semnificativa.

Abia anul acesta, dupa ce m-am adresat Presedintelui Romaniei, presedintilor Camerelor Parlamentului, premie­rului si ministrului de resort din Guvernul Romaniei, inginerilor constructori care sunt deputati sau senatori, sefilor principalelor partide politice aflate in campanie electorala, am primit cateva semnale de luare la cunostinta si, sa spunem, oarecare interes din partea presedintelui senatului, a presedintelui comisiei pentru administratie publica, organizarea teritoriului si protectia mediului din senat, a secretariatului comisiei de relatii publice a guvernului si a Ministerului Dezvoltarii Regionale si Locuintei. Asa am aflat de intentia introducerii in parlament a noii legi privind domeniul constructiilor.

Sper ca propunerile mele, expuse in suficient de multe ocazii, sa gaseasca, in sfarsit, ecou in randul inginerilor constructori, a autoritatilor centrale si locale din tara noastra si a populatiei; sa nu uitam ca fondul construit constituie bogatia principala a tarii, iar constructiile sunt suport si adapost pentru toate activitatile cetatenilor acestei tari.

Sper, de asemenea, ca proiectul noii legi sa fie supus, din timp, dezbaterii publice, nu numai intr-un cerc restrans de specialisti fideli, dar si publicului larg, direct interesat, in calitate de utilizator de constructii in realizarea unui cadru legislativ adaptat timpurilor pe care le traim.

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 53 – octombrie 2009

 

Autor:
dr. ing. Felician Eduard loan HANN – presedintele Comisiei Nationale Comportarea in situ a Constructiilor (CISC)



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2009/10/05/cisc-pentru-o-noua-lege-privind-activitatile-din-constructii/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.