«

»

Toata lumea fericita si cu… lacrimi pe obraz!

Asta se pare a fi starea generala dupa prezidentialele sfarsitului de an 2009.
Fericitii (ati ghicit poate) sunt grupati in jurul partidului stat, „binefacatorul“ celor putini in detrimentul celor multi.
Si daca grupului i se ataseaza si cei peste cinci milioane de fideli alegatori ai luptei anticomuniste, antimineriade, antirusesti… etc., putem contura un tablou al celor ce vor sa traiasca mai bine. Numai ca acestia din urma stau cu sufletul la gura cu o serie de revendicari obtinute de restul „nealegatorilor“, care-si inmultesc pe zi ce trece protestele, sa-i binecuvanteze si pe ei. O imbunatatire cat de cat a salariilor si pensiilor, a scaderii unor taxe si impozite sunt intotdeauna o mana cereasca si pentru ei, vajnicii iubitori ai culorii portocalii.
Se pare ca micii si berea si, mai nou, „galeata electorala“ nu merg precum ulciorul de multe ori la apa pentru ca intotdeauna conditiile zilnice sunt cele care dau sau nu buna-dispozitie a unui trai decent si nu statul la coada dupa „pomeni“ sau imbracarea unei haine in plus. Iarna dintre 2009 – 2010, mai grea decat altele, i-a adus, se pare, cu picioarele pe pamant si pe cei care au fost fascinati de „flacara violeta“.
Se tot vorbeste de suportabilitatea efectelor crizei economice pe care o traverseaza si tara noastra. Din pacate, cei care ar putea face ceva pentru indreptarea lucrurilor cu adevarat prioritare sunt convinsi ca totul este o falsa problema. Daca de la nivelul conducerii si administrarii treburilor tarii aprecierile despre situatia actuala sunt vagi, diferite si neconcludente, atunci cum pot fi gasite caile concrete de redresare economica?
Suntem, asadar, in 2010 si, justificat, oamenii mai constienti de situatia pe care o traversam isi pun intrebarea daca ne indreptam spre colaps, sau, urgent, trebuie intreprins ceva vecin cu SOS-ul?
De unde ar putea veni salvarea?
In niciun caz din sarabanda imprumuturilor financiare externe.
Raspunsul direct priveste, in primul rand, clasa politica aflata la putere, care trebuie sa se trezeasca la realitatile tarii si nu sa viseze linistiti la ce-o fi, o fi! Salvarea situatiei actuale poate veni, in mod sigur, din reconsiderarea rolului hotarator pe care il au in orice economie constructiile. De ele, se stie, depinde orice dezvoltare.
Nu importurile si comertul (bune si ele pana la un punct) pot asigura nivelul economic, ci productia de bunuri si servicii. Daca lor nu le acordam prioritate, atunci vom culege, in continuare, doar… imprumuturi, practica, din pacate, care nu poate dura la nesfarsit. Avem destule exemple pe mapamond in care, procedandu-se asa, tarile respective au ajuns „in sapa de lemn“, chinuindu-se de ani si ani sa iasa, cat de cat, din impas.
Vorbind de constructiile de la noi, acestea, in loc sa-si continue ritmul ascendent din ultimii ani, au scazut ingrijorator si, prin ele, si alte sectoare ale economiei romanesti.
Privind, retrospectiv, volumul lucrarilor de constructii in 2009 a coborat fata de 2008 cu 15,1% ca serie bruta si cu 12,2% ca serie ajustata, inregistrandu-se scaderi la toate componentele, respectiv reparatii capitale, constructii noi si intretinere.
Potrivit acelorasi date, de la Institutului National de Statistica (INS), lucrarile de reparatii capitale au scazut cu 24,1% in serie bruta si cu 21,4% in serie ajustata in functie de numarul de zile lucratoare si sezonalitate, lucrarile de constructii noi cu 13,8%, respectiv 8% si lucrarile de intretinere si reparatii curente, cu 13,2% si 11,9%.
Pe tipuri de constructii, volumul lucrarilor de constructii a scazut astfel: cladirile rezidentiale cu 20,2% in serie bruta, 13,3% in serie ajustata, cladirile nerezidentiale cu 15,7%, respectiv 12,5% si constructiile ingineresti cu 12,2%, respectiv 12,6%.
Aceasta stare de lucruri se reflecta si in prezenta din ce in ce mai redusa si lipsita de consistenta a societatilor din domeniul constructiilor la Construct Expo, manifestare expozitionala candva reprezentativa.
In acest an, Construct Expo revine la o singura editie si nu trei, cum ne obisnuise. Asadar, intre 11 – 15 mai a.c., trecand portile larg deschise ale ROMEXPO puteti vedea unde am ajuns din acest punct de vedere in 2010 si sa judecati si dvs. oportunitatea redresarii, cel putin la nivelul anilor trecuti, a unui asemenea prilej de oferte si schimb de experienta. Ca este nevoie de asa ceva ne arata si o statistica, suficient de edificatoare, care indica involutia fenomenului.
In 2009, fata de anul 2008, numarul expozantilor la targurile Construct Expo Antreprenor si Romtherm a fost cu 16% mai mic, iar suprafata alocata a scazut cu 25%.
Construct Expo Antreprenor 2009 a reunit 330 de firme din 19 tari, pe o suprafata de expunere de 15.300 mp.
La Construct Expo Utilaje in 2009 au fost 132 de firme din 14 tari, ocupand o suprafata de aproximativ 10.000 mp.
Construct Expo Ambient a reunit in acelasi an, 2009, 490 de firme din 18 tari, pe o suprafata totala de expunere de 18.000 mp.
Din informatiile pe care le avem situatia nu este deloc roz, nici macar portocalie nici in 2010.
Altfel… „Toata lumea fericita si cu lacrimi pe obraz“.



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2010/04/03/toata-lumea-fericita-si-cu-lacrimi-pe-obraz/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.