«

»

Specialistii isi spun cuvantul. Parteneriatul public-privat: o noua lege controversata!?

Share

Stimularea inceperii si derularii unor investitii care ar trebui sa declanseze executarea unor lucrari necesare economiei romanesti sufera incepand cu legislatia care trebuie sa stea la baza reglementarii actului de constructie. Ca este asa, ne-o dovedeste si superficialitatea elaborarii unor legi cu multe lacune si cu posibilitatea vizibila de a favoriza o anumita clientela. Iata un exemplu.

Pe 4 noiembrie 2010 a intrat in vigoare controversata lege nr. 178/2010 privind parteneriatul public-privat.

Dintre controversele legate de adoptarea Legii 178/2010 amintesc doar chestiunile legate de sfera de aplicare si de conditionarea efectuarii unei contestatii, de plata unei garantii substantiale.

 

Conform art. 1, „legea reglemen­teaza modul de realizare a unui proiect de parteneriat public-privat care are ca obiectiv public proiec­tarea, finantarea, constructia, reabi­litarea, modernizarea, operarea, intretinerea, dezvoltarea si transferul unui bun sau serviciu public, dupa caz“.

Insa, un scop asemanator al legiuitorului se regaseste si in cuprinsul OUG nr. 34/2006, dar si in OUG nr. 54/2006, unde sunt regle­mentate procedurile de atribuire ale contractelor de concesiune. Prin urmare, atunci cand o autoritate publica va dori sa colaboreze cu un privat in scopul exploatarii unui bun public, a unui serviciu sau a unei lucrari, va trebui sa analizeze foarte atent daca va orga­niza o procedura de atribuire potrivit OUG nr. 34/2006 sau OUG nr. 54/2006 sau daca va organiza o procedura in conformitate cu prevederile noului act normativ.

Tinand cont de faptul ca in textul Legii parteneriatului public-privat nu sunt prevazute criterii clare de deli­mitare a domeniului de aplicare a acestei legi, fata de domeniul de aplicare a celorlalte acte normative, putem afirma ca, din acest punct de vedere, Legea parteneriatului public-privat complica colaborarile dintre privati si autoritatile publice.

Principala acuza adusa legii este eliminarea licitatiei, ca procedura de selectare a partenerului privat, ceea ce face din acest act normativ o lege clientelara, susceptibila de abuzuri din partea autoritatilor publice, care au liber arbitru in alegerea partene­rului privat.

Conform art. 14 (1), etapele care conduc la incheierea unui contract de parteneriat public-privat sunt:

A) Initierea proiectului de par­teneriat public-privat prin publicarea anuntului de intentie de catre par­tenerul public;

B) Analiza si selectia preliminara a unor investitori privati, premergatoare incheierii acordului de proiect care este in sarcina partenerului public;

C) Negocierea este etapa prin care autoritatea publica deruleaza consultari cu investitorii privati selectati si negociaza clauzele contractuale, inclusiv valoarea investitiei, perioada de derulare a contractului de parteneriat public-privat, cu inves­­titorii selectati;

D) incheierea contractului de parteneriat public-privat.

Prin urmare, nu exista nicio procedura de licitatie, ci doar nego­cierea, ceea ce incalca principiul transparentei contractelor cu statul. Nici macar pentru negociere nu sunt stabilite criterii, ceea ce incalca si principiile concurentei.

Sfera de aplicare a Legii 178/2010

Definirea destul de neclara a sferei de aplicare fata de prevederile deja existente ale OUG 34/2006 privind concesiunile de lucrari si servicii publice si cele ale OUG 54/2006 privind concesiunile de bunuri proprietate publica.

Astfel, daca art. 10 lit. b) si e) spune ca Legea 178/2010 nu se aplica in cazul in care se incheie contracte de concesiune de lucrari ori servicii publice (potrivit OUG 34/2006), art. 44 spune ca, dimpotriva, in ceea ce priveste contractele de concesiune referitoare la activitatile relevante in sectoarele de utilitate publica (apa, energie, transport, posta) reglementate prin aceeasi OUG 34/2006, prevederile Legii 178/2010 pot fi aplicate. Prin urmare, ar trebui cel putin clarificat, care este situatia activitatilor din sectoarele de utilitate publica:

• fie sta la alegerea unei auto­ritati publice aplicarea OUG 34/2006 ori a Legii 178/2010 (daca da, exista anumite criterii care trebuie respectate sau alegerea este discretionara) sau

• Legea 178/2010 se aplica doar exceptiilor care ies din sfera de aplicare a OUG 34/2006?

Referitor la criterii de aplicare a legii, ca exemple de ce se intampla prin alte tari, s-ar potrivi aici exemplul Frantei, care permite incheierea de contracte de parteneriat public-privat, insa doar sub rezerva existentei unei conditii de urgenta ori de complexitate a contractului si doar dupa verificarea prealabila, daca o alta procedura nu ar avea efecte comparabile ori chiar mai bune din perspectiva banilor cheltuiti pentru valoarea adusa („Value for money“).

Art. 28 – (2) din lege prevede ca „orice investitor interesat are posibi­litatea de a contesta, la partenerul public sau in instanta, decizia privind desemnarea partenerului privat si orice alte decizii luate de acesta pe perioada derularii procedurii de atribuire, cu obligarea acestuia la depunerea unei garantii de 2% din valoarea estimata“.

Instituirea acestei garantii, de 2% din valoarea estimata, poate impie­dica accesul la justitie si incalca prevederile europene.

Ca o prima concluzie, daca aceasta noua lege isi pro­pune sa creeze o procedura distincta de cea a concesiunilor de lucrari si servicii publice (reglementata de OUG 34/2006) si de cea a concesiunilor de bunuri proprietate publica (reglementata de OUG 54/2006), ar trebui depuse eforturi suplimentare pentru clarificarea aplicarii acesteia. Prin urmare, asteptarile fata de conti­nutul nor­melor metodologice care ar trebui sa intre in vigoare la 04 decembrie 2010 sunt destul de mari. Trebuie sa avem in vedere, insa, ca normele de aplicare nu pot decat sa interpreteze legea in vigoare; in cazul in care ar fi nevoie de insasi modificarea acesteia este necesar un act normativ de aceeasi forta juridica.

Un alt aspect demn de subliniat este reprezentat de forma de constituire a companiei de proiect, definita ca fiind societatea comerciala rezidenta in Romania, avand ca asociati sau actionari atat partenerul public, cat si pe cel privat, care sunt reprezentati, in mod proportional in functie de participarea la proiectul de parteneriat public-privat, partenerul public participand cu aport in natura.

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 66 – decembrie 2010, pag. 20

 

Autor:
av. Marius Vicentiu COLTUC – fondator Casa de avocatura Coltuc

 



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2010/12/28/specialistii-isi-spun-cuvantul-parteneriatul-public-privat-o-noua-lege-controversata/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.