«

»

CISC: Viitorul apartine celor ce-l prevad!

Share

Asa cum am mai scris in ultimul timp si in aceasta publicatie, constructiile reprezinta averea cea mai de seama a cetatenilor Romaniei, bunul cu cea mai mare durata de serviciu si care asigura prin existenta lor suport si adapost tuturor activitatilor din tara noastra. Doar aceasta scurta prezentare a ceea ce reprezinta constructiile pentru poporul nostru, ca de altfel pentru fiecare popor din lumea aceasta, ar fi de ajuns sa atraga atentia autoritatilor publice asupra necesitatii si importantei prezervarii fondului construit existent, mostenire a trecutului si expresie a creativitatii si harniciei inaintasilor nostri.

Constructiile ar trebui sa fie mandria noastra, oglinda capacitatii noastre de edificare a unor bunuri de utilitate, destinate nevoilor oamenilor acestei tari.

Dar, constructiile nu sunt vesnice si indestructibile; supuse actiunii agentilor de mediu natural si tehnologic, ele se degradeaza treptat, sufera diverse actiuni accidentale precum cutremurele, inundatiile, alunecarile de teren, incendiile, supraincarcarile etc. si daca nu sunt urmarite si nu sunt intretinute, reparate si reabilitate la timp, ele se ruineaza si pana la urma dispar. Rezulta, in mod cat se poate de evident, ca o asemenea situatie, de delasare si de nepasare, in raport cu comportarea in situ a constructiilor, poate aduce doar pagube, nu numai proprietarilor directi, ci intregii societati si economiei nationale.

 

Prevenirea unei asemenea situatii e posibila doar prin monitorizarea atenta a comportarii in situ a constructiilor. Cu alte cuvinte, prin urmarirea comportarii si prin interventiile pe constructii.

Daca pentru proprietarii de constructii o asemenea activitate apare si se desfasoara in mod natural, fara vreo impunere din partea vreunei autoritati, doar ca urmare a intelegerii interesului propriu de a avea in proprietate constructii apte pentru exploatare, deci utile si valo­roase, pentru constructiile proprietate publica lucrul acesta nu este la fel de evident.

Proprietatea publica este a tuturor si a nimanui, de aceea nimeni nu se simte raspunzator, in mod direct, pentru ce se intampla cu aceste constructii si nici n-ar fi tras la raspundere daca nu ar interveni statul cu reglementarile sale.

La noi, constiinta acestui adevar a aparut dupa cutremurul din 4 martie 1977 cand s-a legiferat cunoscuta „Lege nr. 8 privind asigurarea durabilitatii, sigurantei in exploatare, functionalitatii si calitatii constructiilor” si in care apare pentru prima data obligatia legala a urmaririi comportarii constructiilor.

Pana in 1989 sistemul national de urmarire, curenta si speciala, a constructiilor a fost implementat peste tot si, totodata, completat cu „Norme metodologice privind urmarirea comportarii construc­tiilor, inclusiv supraveghe­rea curenta a starii tehnice a acestora” (P-130/1988) in care  rezultatele acestei acti­vitati se prevedea a fi valori­ficate pe plan local, prin interventii pe constructii, dar si pe plan national prin imbunatatirea reglementarilor, orientarea cercetarii si fundamentarea politicilor de stat in domeniul constructiilor.

Evenimentele din decembrie 1989 au adus tranzitia si in constructii, o tranzitie ciudata, dirijata de reinviata Inspectie de Stat in Constructii, abia desfiintata.

Asa s-a ajuns la „Legea nr.10/1995 privind calitatea in constructii“ o corcitura intre fosta „Lege nr.8/1977“ si „Directiva UE privind calitatea produselor de constructii des­tinate pietii”. Asa s-a ajuns la “Normativul privind comportarea in exploatare a constructiilor” (P-130/1999), o reeditare nereusita, completata aiurea, a fostului normativ P 130/1988. Cele doua acte normative, asa de imperfecte cum sunt, au pastrat totusi obligativitatea urmaririi comportarii constructiilor existente si a interven­tiilor pe acestea; cu alte cuvinte ceea ce denumim astazi monitorizarea comportarii in situ a constructiilor.

In articole anterioare am expus unele aspecte gresit tratate in cele doua acte normative pomenite si am insis­tat asupra necesitatii acordarii atentiei cuvenite cu privire la necesitatea precizarii competentei celor ce se ocupa de aceasta activitate si a obligatiilor lor. Am propus, in consecinta, introducerea in COR a trei ocupatii derivate din activitatea de „Monitorizare a comportarii in situ a constructiilor“ si anume acelea de „Responsabil cu urmarirea curenta a comportarii in situ a constructiilor“, Specialist in urmarirea speciala a comportarii in situ a constructiilor“ si Expert in monitorizarea comportarii in situ a constructiilor“. Dupa cum se stie, urmarirea comportarii in situ a constructiilor are doua aspecte principale: urmarirea curentaechivalenta grijii oricarui proprietar de a descoperi, din timp, orice semn de alte­rare a aptitudinii pentru exploatare/folosire a constructiei aflate in proprietatea sa, urmarire ce nu implica inalte studii sau cunostinte din domeniul constructii si urmarirea speciala – care are aspect preponderent de cercetare stiintifica si necesita competente deosebite in domeniul metodelor si aparatelor de observare, masurare si de evaluare a rezultatelor pe baza corelarii datelor precum si al prelucrarii cu mijloace mo­derne a rezultatelor experimentale.

Toata aceasta tehnica de observare, masurare, prelucrare si interpretare a datelor necesare evaluarii aptitudinii pentru exploatare a constructiilor urmarite sau a unor aspecte particulare de comportament, este costisitoare, necesita cunostinte aprofundate pentru intelegerea alcatuirii si functionarii lor, pentru modul corect de instalare si folosire, pentru intretinerea lor.

Ar fi destul de greu sa intalnesti toate aceste competente la un singur om care sa aiba si banii necesari achizitiei tehnicii de urmarire speciala. Acest lucru este, insa, posibil sa se realizeze in cadrul unei societati special axata pe monitorizarea comportarii in situ a constructiilor, care sa dispuna de personal calificat si de dotarea necesara. O asemenea societate ar trebui sa execute si interventiile necesare in urma constatarilor din timpul urmaririi speciale. S-ar putea afirma ca orice intreprindere de constructii este capabila „ad initiam“ sa execute lucrarile de interventie cerute in cadrul moni­torizarii. Ei bine, nu-i chiar asa!

Interventiile pe constructii presupun lucrari de mentenanta care cuprind activitati de intretinere si reparatii si lucrari de reabilitare ce cuprind activitati de renovare si restructurare. Se stie, de altfel, ca repararea, renovarea sau reabilitarea unei constructii existente, aflata in zona locuita, dar chiar si izolata, este mai greu de realizat decat ridicarea unei constructii noi; in special in mediul urban, se pun probleme deosebite din cauza locatiei de suprafata redusa, a existentei vecinilor si, uneori, chiar a locatarilor de care trebuie sa se tina seama (zgomot, murdarie, acces, evacuare, spatiu restrans de manevra). Dotarea tehnica a unei societati de monito­rizare a comportarii in situ a constructiilor trebuie sa aiba in vedere toate aceste conditii deosebite de lucru.

Intrebarea este: oare are viitor o asemenea intreprindere?

Convingerea mea este ca, odata si odata, se va constientiza si de catre reprezentantii autoritatilor publice guvernamentale si ale administratiei locale ca toate constructiile imbatranesc si se degradeaza, dar ca prevenirea deteriorarii lor premature costa mai putin decat remedierea acestei deteriorari. De altfel, fondul construit existent in tara noastra se afla intr-o stare tehnica destul de proasta, astfel ca perspectiva pentru temerarii ce s-ar incumeta sa porneasca o asemenea activitate nu ar duce lipsa de comenzi, mai ales daca iau treaba in serios si realizeaza interventii de calitate care sa satisfaca cerintele beneficiarilor.

Sunt convins ca punerea pe picioare sanatoase a activitatii de monito­rizare a comportarii in situ a constructiilor ar aduce bene­ficii proprietarilor privati si publici, care ar fi bucurosi sa aiba cui se adresa pentru  o evaluare competenta a starii tehnice si executarea interven­tiilor necesare asigurarii aptitudinii pentru exploatare a constructiilor in cauza.

Remarcam, inca din 1997, in nr. 2, 4, si 5 ale buletinului informativ al Comisiei Nationale Comportarea in situ a Constructiilor – CisC, existenta unor asemenea intreprinderi in tari europene dezvoltate, ca si in alte tari si continente, companii de dimensiuni foarte diferite, de la unele familiale, la companii internationale cu mii de angajati. Citam in acest sens, drept exemple, companii precum SECO din Belgia, SOCOTEC, COYNE ET BELLIER si BUREAU VERITAS, din Franta, Grupul HUTTON & ROSTRON din Marea Britanie, precum si birouri de investigatii mai mici, ca, spre exemplu, biroul de investigatii Dr. Matousek din Schwarzenberg, Elvetia, sau biroul de inginerie Leon Grill din Sidney, Australia, toate specializate pe urmarirea comportarii in situ a construc­tiilor, a intretinerii si remedierea defectiunilor aparute in exploatarea acestora.

Daca doar construim, dar nu stim sa pastram ceea ce am construit, inseamna ca risipim banii cetatenilor acestei tari. Ori, aceasta atitudine este de neiertat!

In calitatea mea de presedinte al asociatiei profesionale „Comisia Nationala Comportarea in situ a Constructiilor“, asociatie care are drept scop principal desfasurarea de actiuni in sprijinul prezervarii fondului construit existent, am incercat, de multi ani, sa trezesc constiinta  profesionistilor din constructii apeland la parlamentarii ingineri constructori, la asociatiile profesionale de ingineri constructori, la cadrele didactice din invatamantul superior de constructii, ca, de altfel, si la ministerul coordonator in domeniul constructiilor in frunte cu ministrii care s-au perindat la conducerea sa, la Inspectia de Stat in Constructii sub diferitele ei forme, la…la…

Rezultatul? La, la, la…

Ce asteptati, domnilor ingineri constructori? Viitorul este al celor ce-l prevad si actioneaza. Deschideti bine ochii! Un larg camp de activitate va asteapta daca sunteti in stare sa va luati in piept cu inertia conducatorilor, cu lipsa lor de intelegere a necesitatilor si a oportunitatilor ce se ofera pe tava.

Sustineti schimbarea de atitudine fata de acest nepretuit bun al poporului acestei tari care este fondul construit existent!

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 68 – martie 2011, pag. 12

 

Autor:
dr. ing. Felician Eduard Ioan Hann – presedintele de onoare al Comisiei Nationale Comportarea in situ a Constructiilor



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2011/03/11/cisc-viitorul-apartine-celor-ce-l-prevad/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.