«

»

Temple ale culturii: Ateneul Roman – Istoria unei rezidiri (III)

Share

Proiectul initial de consolidare a Ateneului, proiect elaborat in 1990 de inginerii Dragos Badea si Silvia Caraman, prevedea:

• patru tuburi din beton armat in aripile laterale nucleului central, duse din subsol pana la ultimul nivel, cu fundatii pentru preluarea sarci­ni­lor suplimentare si conectate pe fata­da posterioara si in zona porticului;

• inlocuirea planseelor din lemn cu plansee din beton armat;

• suprabetonarea planseelor din boltisoare cu bolti de caramida aflate in stare buna, sau inlocuirea celor cu degradari prin plansee de beton armat, cu profilele metalice incluse in structura planseului nou;

• realizarea unei centuri din beton impermeabil la baza pere­tilor, pe conturul cladirii, pentru eradicarea igrasiei si stoparea feno­menelor de biodegradare; conti­nuarea canalului perimetral in zona fatadei principale pe sub portic;

• consolidarea tamburului cupolei.

In 1992, odata cu inceperea lucrarilor, s-au descoperit, in colaborare cu Florica Berinde, doctor in biologie, fenomene de biodegra­dare  a zidariei,  a  lemnului si a fondului de carte al bibliotecii, printre care un atac activ de meruiius lacrymans si poria vaillanti la nivelul subsolului, al canalului perimetral si la parter, pe lemn si zidarie si un atac de lenzites abietina pe elementele de lemn din parter si etaj.

Solutiile adoptate pentru a opri aceste atacuri au fost:

• Pentru lemn – eliminarea elementelor contaminate si inlocuirea lor cu lemn sanatos, impregnat fungicid cu produse non-lavabile si non-toxice pentru om;

• Pentru zidarii – in functie de gradul lor de contaminare, fie deco­pertare, rostuire si aplicarea de tratamente fungicide cu un grad ridicat de difuziune, fie, chiar, dis­tru­gerea caramizilor si mortarului pe o zona de pana la 30 de centimetri in jurul zonei afectate si inlocuirea lor cu beton armat (cum a fost cazul la peretele din subsol, dinspre spre fatada principala);

• Pentru carti – aplicarea unor tratamente fumigene.

In urma eforturilor conjugate ale beneficiarului si proiectantului, pro­iectul s-a amplificat, devenind in anul 1992 proiect de consolidare, restaurare si modernizare, esalonat pe doua trepte distincte: lucrari de conservare (prin consolidare si eradicare a fenomenelor de biode­gradare) si lucrari de restaurare propriu-zisa.

Trebuie mentionat ca in cadrul acestui proiect, nucleul central, pre­zervat prin solutia de consolidare, nu era inclus in cadrul lucrarilor de restaurare, ci, cel mult, erau prevazute unele lucrari de conservare prin revitalizarea culorilor acolo unde era necesar, atat in holuri cat si in sala. Motivul? In primul rand cel financiar, dar trebuie tinut cont ca ne aflam in anul 1992. Abia cinci-sase ani mai tarziu s-a elaborat proiectul de restaurare si modernizare a salii mari de concerte conform cererii beneficiarului, cerere aprobata de Ministerul Culturii si Cultelor si, abia patru ani mai tarziu, s-au stabilit detaliile de executie pentru sala si pentru restaurarea si consolidarea cupolei.

Pe masura inaintarii lucrarilor de consolidare, a decopertarilor si diver­selor studii, detaliile de consolidare date prin proiectul initial s-au completat, adaptat sau modificat in functie de situatiile reale constatate in situ.

Au aparut necesare si interventii suplimentare de consolidare:

• consolidarea coloanelor porti­cului cu un „corset metalic“, pe toata inaltimea lor, conectat cu conso­li­darile partiale din 1977;

• consolidarea frontonului si a cornisei sale, inlocuirea planseului de lemn cu planseu din beton, legat de camasuiala tamburului cupolei;

• consolidarea corniselor si inlocuirea zonelor din materiale etero­gene, tabla, lemn, ipsos, ciment, profile din rabit pe sipci, rezultate din numeroasele etape de reparatii ale acestora, cu centuri sau alte elemente din beton armat (cornisa de pe latura Golescu a fost integrata in sistemul de consolidare generala a cladirii, fiind tratata ca grinda de conec­tare intre tuburile de pe aripile Franklin si Esarcu);

• refacerea sarpantelor de lemn cu un grad avansat de degradare fizica si biologica;

• refacerea sistemului de canale de ventilatie de sub cele doua sali din subsol, in corelatie cu proiectele de arhitectura si ventilatie-climatizare;

• verificarea planseului din profile metalice radiale si boltisoare de caramida din rotonda de la subsol, consolidari locale la pereti, arce si pilastri, conso­lidari locale in zone cu completari vechi incorecte si degradate, spargeri pentru conducte.

Restaurarea si remodelarea spa­tiilor din zonele afectate de consolidare s-a realizat conform cu nevoile func­tionale ale Filarmonicii si cu modificarile si completarile ulterioare, explicabile de altfel, daca ne gandim ca, in atatia ani, nevoile functionale evoluasera si ele.

Iata, in continuare, o succinta trecere in revista a spatiilor amenajate, modernizate si restaurate pe care Ateneul Roman le are azi la dispo­zitie, grupandu-le dupa beneficiarul lor direct.

Spatii destinate publicului:

• Rotonda  de  la  subsol  –  foaier si spatiu pentru expozitii  ocazionale, cu  bufet si grupuri sanitare pentru public;

• Sala mica de concerte cu regie sunet, amplasata in subsol, in aripa Esarcu, destinata concertelor de muzica de camera;

• Garderoba de la parter, din aripa Esarcu;

• Spatii destinate protocolului;

• Salonul pentru oficialitati, cu holul si grupul sau sani­tar, aflat la etaj, in aripa Franklin;

• Cabinetele pentru solisti si dirijori, cu grupurile lor sanitare, la etaj, in aripa Franklin.

Spatii destinate filarmonicii:

• Sali de studiu amplasate la parter, in aripa Esarcu si la parter si mezanin, in aripa Franklin;

• Apartament pentru oaspeti, la parter, in aripa Esarcu;

• Vestiare pentru barbati si femei, la mezanin, in aripa Esarcu;

• Sala de repetitii pentru cor – la etaj, aripa Esarcu;

• Foaier pentru orchestra – la etaj, aripa Esarcu;

• Biblioteca, la etaj, aripa Franklin;

• Grupuri sanitare;

• Studiou de inregistrari cu regie, amplasat in subsol, dar nefinalizat.

Spatii destinate directiei:

• Birouri – amplasate la parter, aripa Franklin.

Spatii destinate administratiei:

• Birouri amplasate la parter si la mezanin, in aripa Franklin.

Spatii tehnice:

• Amplasate in subsol, in spatiile initiale;

• O noua centrala de ventilatie-climatizare pentru sala de repetitii a corului, amplasata in podul adiacent.

In momentul demararii proiectarii, pe amplasamentul fostei si actualei sali mici de concerte se afla biblioteca, puternic infestata biologic, cu panouri cu rame de lemn si panza de sac pe pereti.

Ce am remarcat atunci a fost scafa de contur din ipsos cu motive florale care acoperea canalele de ventilatie si grila decorativa din ipsos aurita, ramase dupa interventia din 1964-1967. Demersul arhitectural a fost de a incadra Sala Mica de concerte in acelasi context stilistic cu nucleul central, preluand elemente decorative din scena Salii Mari de concerte – pilastrii ingemanati din lambriul scenei, modalitatea de rezolvare plastica a pla­fonului casetat –, si adaptand creativ elementele deco­rative existente.

Prin coroborare cu solutiile INCERC pentru tratamen­tele acustice, a rezultat o rezolvare parietala cu lam­briuri cu rame din lemn vopsit si oglinzi de matase care puteau masca tratamentele acustice diferite necesare pentru ca sala de concerte sa aiba o sonorizare la nivelul cerin­telor actuale. Acest concept a fost aplicat si in alte sali care necesitau tratamente acustice, si anume, in salile de studiu si in sala de repetitii pentru cor. Si in aceste cazuri, lambriurile cu rame din lemn de stejar sau paltin si oglinzi din placaj furniruit sau caserat cu matase ascund interventiile acustice diferite, oferind o imagine unitara spatiilor.

Zona directiei, extrem de simplist tratata initial, am incercat sa o aducem la eleganta si tinuta cerute de functiune, urmarind, totodata, realizarea unei unitati sti­listice cu celelalte incaperi, precum si cu apartamentul pentru oaspeti, tratat in aceeasi maniera dar in alta gama cromatica.

Abordarea stilistica a celor doua mari incaperi de la etaj – bibli­oteca si foaierul orchestrei – este, insa, moderna, bazandu-se pe contrastul creat de masivitatea structurii celor doua supante si transparenta scarilor metalice si a balustradelor.

Probleme deosebite ne-a pus foaierul orchestrei, spatiu cu inal­time mare si lipsit total de decoratii – exceptie facand doar plafonul casetat – si care, pentru functiunea sa, necesita marirea spatiului util, atat de deficitar in cladirea Ateneului. Astfel, a aparut ideea crearii unei supante, accesibile printr-o scara metalica usoara, supanta prin care intregul spatiu a fost remodelat capatand noi valente estetice si functionale.

In abordarea circulatiilor – coridoare, intrari si scari – s-a respectat un principiu si anume, conceperea aces­tora ca spatii-tampon intre zone cu tratari diferite. Prin preluarea unor elemente simplificate din nucleul central, adaptate in mod creativ, in functie de spatiu, coridoarele de la parter, direct legate de rotonda si holul semicircular, au fost decorate cu oglinzi din ipsos cu rame si cornise profilate, iar intrarea de protocol din strada Franklin, precum si intrarea si scara artistilor din strada Esarcu, au fost decorate cu bosaje.

Avand in vedere ca nucleul central fusese prezervat prin conceptul de consolidare generala a cladirii, pentru decoratiunile holului semicircular sl ale rotondei de la parter erau prevazute doar lucrari de conservare, prin revitalizarea culorilor, pictorul restaurator Silviu Petrescu urmand sa realizeze atat cercetari privind ade­renta stratului de culoare existent si compatibilitatea acestuia cu tipurile de vopsea disponibile, cat si cer­cetari stratigrafice in vederea stabilirii culorilor originare. Dupa  montarea  schelelor in holul semicircular, s-a constatat ca erau necesare si interventii structurale care nu putusera fi identificate vizual.

Astfel, s-au realizat consolidari locale ale peretelui gale­riei, inlocu­irea romanatelor si a celorlalte piese din lemn, putred, identificate din plafonul galeriei si consolidarea cu profile metalice a elementelor de sustinere a plafonu­lui, solutiile fiind corelate, in permanenta, cu situatia reala observata dupa decopertari si cu rezultatul analizelor de laborator ale pieselor de lemn.

Restaurarea decoratiunilor, de o deosebita complexitate, ale holului semicircular si ale rotondei de la parter, a necesitat operatiuni de examinare atenta a tuturor orna­mentelor, pentru stabilirea tipului de interventie: refacere, reancorare sau reparatii locale, reconditionarea sau refacerea elementelor de stucomarmura (pilastri, coloane etc.).

Refacerea vopsitoriei decorative s-a realizat conform comunicarilor de santier date de proiectant si de picto­rul restaurator, dupa concluziile cercetarilor stratigrafice ale vopsitoriei si dupa realizarea de probe acceptate de proiectant si de pictorul restaurator. Picturile florale de pe plafonul holului semicircular si lunetele au fost refacute tot de pictori restauratori. S-au facut interventii si deasupra nivelului orgii, cu refacerea prizelor de aer si a decoratiilor in acest registru, imbuna­tatind imaginea de ansamblu a holului in aceasta zona, prin inlaturarea interventiilor din 1964-1967.

Lucrarile au fost urmarite in permanenta de proiectant si de pictorul restaurator si au fost realizate cu deosebita acuratete si profesionalism de AEDIFICIA CARPATI, antreprenorul general, redandu-se holurilor stralucirea si cromatica initiala.

Restaurarea mozaicului decorativ original din holuri si din galeria semicirculara si a treptelor de marmura ale scarii de onoare s-a rea­lizat prin chituirea cu mastic la culoarea mozaicului si marmurei si prin slefuire, reconstituindu-se continuitatea si frumusetea desenului si cro­maticii.

Corpurile de iluminat existente atat in rotonda cat si in holul semicircular s-au restaurat, globurile din sticla fiind inlocuite cu globuri noi, reeditate dupa modelul origi­nar.

Pentru iluminatul galeriei s-au realizat corpuri noi de ilu­minat, in spiritul celor existente in holuri.

Restaurarea plafonului decorativ din sticla s-a facut prin inlocuirea panourilor deteriorate cu panouri noi de sticla, pictata dupa modelul existent si reconditionarea panourilor mobile verticale. Dupa verificarea struc­turii metalice a plafonului decorativ, s-au introdus tiranti suplimentari pentru reducerea curburii unor piese.

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 69 – aprilie 2011, pag. 22



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2011/04/11/temple-ale-culturii-ateneul-roman-istoria-unei-rezidiri-iii/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.