«

»

CNCisC: Urmarirea comportarii barajelor in contextul tendintei de automatizare

Share

Desi in perioada post-decembrista nu prea s-a mai investit in amenajari hidroenergetice de amploare in tara noastra, specialistii in materie, responsabili profesional, vegheaza permanent, prin mijloace sa le zicem performante, la buna functionare si in siguranta a tot ceea ce ne-a lasat in domeniu oranduirea socialista care a fost acerba in valorificarea resurselor energetice naturale.

Despre modalitatile de urmarire a comportarii in exploatare a barajelor de la lacurile de acumulare ale hidrocentralelor existente face precizari un specialist de marca: ing. Radu Bucuta – vicepresedinte CNCisC.

Articolul de fata exprima o parere logica si interesanta din punctul de vedere al preocuparilor CNCisC si in acest domeniu.

 

La constructiile hidrotehnice, in special la baraje, urmarirea com­por­tarii in exploatare este o activitate mai dezvoltata decat in cazul altor constructii. Acest lucru se datoreaza unor factori specifici:

a) constructia impreuna cu fundatia sa formeaza un tot unitar in natura, interactionand cu ea, indiso­lubil, in comportare;

b) barajele sunt constructiile care su­porta cele mai mari forte, in marime absoluta (un baraj de 100 m inaltime este solicitat de 1 milion (!) de tone-forta);

c) volumul de apa acumulat in fata barajelor este mare, astfel ca unitatea de masura uzuala este mili­onul de metri cubi.

Cele mai multe baraje de peste 10 m inaltime beneficiaza si de urmarire speciala (instrumentala). Personalul insarcinat cu urmarirea comportarii efectueaza pe langa urmarirea vizuala si citi­rile la aparatele inglobate in corpul barajelor, in fundatiile lor sau in vecinatatea acestora si inregistreza valorile masurate.

Exploatarea unui astfel de sistem genereaza o cantitate mare de munca. O data cu aparitia electro­nicii industriale, relativ ieftine si robuste, au aparut preocupari pentru automatizarea citirii instrumentelor de masurat, a transmiterii si inre­gistrarii datelor si a prelucrarii lor.

La limita, sistemul poate fi complet automatizat, cu urmatoarele bene­ficii:

1) cresterea calitatii datelor (acuratete, frecventa, consistenta, validare rapida);

2) reducerea cantitatii de munca pentru colectarea si evaluarea datelor;

3) deplasarea timpului consumat cu colectarea datelor catre evaluarea acestora;

4) o intelegere mai buna a com­por­tarii constructiei, permitand observarea timpurie a schimbarilor si intreprinderea de masuri corective.

In afara de costul sau, instalarea unui sistem automat aduce si o serie de dezavantaje:

1) sensibilitate la vandalism;

2) sensibilitate la trasnet;

3) necesita personal specia­lizat;

4) exces de date;

5) conditii aspre de mediu;

6) intretinere s.a.

Avantajele au invins insa, astfel ca, astazi, sistemele automate sunt destul de raspandite, in special la barajele noi mari, fara a le ocoli pe cele vechi, la care sistemul de ur­marire a fost modernizat in acest scop.

Noile facilitati oferite de sistemele automate au ge­nerat entuziasm in extinderea lor, cu tendinta de a diminua activitatile umane. Este adevarat ca promovarea extinderii cu orice chip a automatizarii a apartinut, in primul rand, creatorilor acestor sisteme, nu inginerilor implicati in proiectarea si exploatarea unor structuri de retentie de apa.

Imi amintesc ca, la un congres de specialitate, un vorbitor din America de Sud preciza ca poate urmari baraje din zone indepartate, cu acces dificil, fara niciun fel de personal, cu ajutorul sistemelor automate si a camerelor de luat vederi, prin internet. Sigur ca asemenea excese au fost temperate cu timpul, sistemele automate de urmarire fiind considerate, in prezent, com­plemen­tare urmaririi cu personal specializat. Se res­pecta, astfel, principii ca:

a) fie­care instrument trebuie sa poata fi citit si manual sau sa aiba un instrument pereche citibil manual;

b) fiecare aparat trebuie sa poata fi citit electronic, inainte de intrarea in reteaua automata;

c) datele stocate de statia auto­mata trebuie sa aiba o copie hard si sa fie salvate in cel putin doua locuri, la distanta intre ele;

d) liniile de comunicatie intre servere trebuie sa fie duble, pentru redundanta;

e) de la proiectare se asigura protectie anti vanda­lism s.a.

Linia directoare principala este ca niciodata auto­matizarea sistemului de urmarire nu trebuie sa diminueze sau sa inlo­cuiasca urmarirea vizuala a constructiei.

Chiar daca s-a realizat o statie automata, detinatorul barajului trebuie sa aiba, la fata locului, o echipa completa, antrenata pentru masurari manuale. Nu se pot face masuratori corecte cu o echipa incropita din oameni fara experienta. Iar o statie automata poate iesi oricand din uz… deci masurarile manuale trebuie efectuate permanent, in paralel cu cele automate, cu aceeasi frec­­venta ca in absenta statiei.

Inspectia vizuala este cea mai veche si mai obisnuita metoda de urmarire. Ea se bazeaza pe cel putin patru din cele cinci simturi:

1) simtul vederii – observarea infil­tratiilor, deplasarilor, crapaturilor etc;

2) simtul auzului – infiltratia se poate auzi;

3) simtul mirosului – vegetatia poate mirosi diferit in zonele umede;

4) simtul pipaitului – pamantul poate fi moale, umed etc.

Problema principala este inregistrarea observatiilor, in mod siste­matic, in ciuda folosirii de liste tip (checklists).

Alta problema este faptul ca observatiile vizuale sunt mai mult sau mai putin relative, de ex. comparatia intre starea prezenta si cea anterioara. Motivul poate fi spiritul diferit de observatie al celor ce inspecteaza sau starea vremii la inspectie. Fotografiile sunt de ajutor pentru evidentierea schimbarilor lente, facute, desigur, din acelasi loc, cu acelasi obiectiv.

Personalul cu experienta este capabil sa observe micile schimbari dar, in general, nu poate cuantifica defectul. Urmarirea curenta a semnalat, in majoritatea cazurilor, situatii anormale sau defectiuni. Un motiv ar fi acela ca aparatura de masurat este dispusa in anumite sectiuni considerate semnificative la proiectare. Urmarirea vizuala aco­pera, insa, intreaga intindere a constructiei; de exemplu, la lacurile cu baraje la­terale sectiunile de masurare se dispun la distante de sute de metri, intre ele existand numai urmarirea curenta. In concluzie, urmarirea speciala, clasica, cea efectuata cu ajutorul statiilor automate si urmarirea curenta sunt activitati complementare si trebuie efectuate continuu, in paralel.

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 76 – noiembrie 2011, pag. 24

 

Autor:
ing. Radu Bucuta – vicepresedinte CNCisC



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2011/10/31/cncisc-urmarirea-comportarii-barajelor-in-contextul-tendintei-de-automatizare/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.