«

»

„Pe umerii cui… ne plangem!?“ (refren dupa 1990)

Share

– E greu dom’le, este insuportabil!
– Am ajuns in sapa de lemn!
– Nu mai avem cu ce sa traim!
– Spitalele, in ciuda faptului ca nu mai au medicamente si personal suficient, gem de oameni, care si din cauza conditiilor in care traiesc dupa 1990 au umplut peste saturatie aceste asezaminte de sanatate!
– Frigul din majoritatea apartamentelor situate in blocurile incalzite centralizat ne-a patruns si in maduva oaselor anesteziindu-ne fara eter!
– De salarii si pensii ce sa mai vorbim iar costurile la intretinerea locuintelor au atins cote mai inalte decat Varful… Omul!
Si numarul nemultumirilor poate continua!
De remarcat ca spusele de mai inainte sunt „lacrimarile” celor multi la numar si nu a celor inavutiti dupa 1990, pentru ca ei au cu ce sa-si asigure o viata de desfrau, banii furati sistematic de la cei multi nefiind o problema pentru ei.
Semnalele de disperare sunt, asadar, ale imensei mase de nemultumiti.
Dar, pentru ca exista un „dar”, stai si te intrebi cand acesti nemultumiti sunt sinceri si cand nu?
Atunci cand se plang, sau atunci cand stau pasivi la ce li se ofera?
Asa ca, fara a mi se lua in nume de rau, spun ca, procedand ca pana acum, putem sa murim fara sa-i pese cuiva, in special celor care fac obiectul „rotirii cadrelor”.
Asadar, refuz sa mai plec urechea la nenumaratele nemultumiri individuale si colective sau sa-i compatimesc pe mai departe pe cei care nu fac nimic pentru a-si schimba soarta oferita din plin de capitalismul cu iz romanesc.
Sunt, deja, ani buni de restrictii materiale si financiare, ani in care ei au inghitit si inghit balivernele potrivit carora o sa „traiti bine”. Poate pe lumea cealalta, de unde, pana in prezent, nimeni nu s-a intors sa ne spuna cum este acolo.
Si-atunci, pe buna dreptate, se pune intrebarea: „De ce, oameni buni, stati si nu faceti ceva de care sa se teama si sa actioneze in consecinta cei care ne amagesc cu promisiuni electorale dar care actioneaza contrar spuselor?”
Nici n-am intrat in 2012 si, de doi ani, singura preocupare a celor de la putere, pe langa hotia care-i caracterizeaza, nu este alta decat o continua campanie electorala.
Tot ceea ce se citeste, se vede la TV sau asculta la radio, nu se refera la redresarea situatiei precare in care se afla tara, deci si cei nemultumiti, ci vorbe sforaitoare despre reorganizarea teritoriala, despre formarea unor aliante politice, despre modificarile din constitutie, despre votul prin corespondenta, despre… despre…
Nimic, insa, despre programe competente si mai ales, realiste care privesc economia tarii. Nimic despre imbunatatirea conditiilor de viata, sanatate, educatie etc.
Nimic despre soarta somerilor si a tinerilor care, cu diplome in mana, nu gasesc un loc de munca potrivit pregatirii lor profesionale.
Paradoxal, scoala romaneasca furnizoare de „tampiti”, mai putin cei aflati la putere si ei scoliti si, deci, ca toata lumea, „tampiti“, alimenteaza din plin tari cu exigente in domeniu, ingrosand, poate, numarul votantilor prin… corespondenta! Oare voturile sincere ale unora dintre ei sunt cele care ar trebui de luat in seama sau sunt cele care se „contabilizeaza“ ca in trecut iar prin „meritele” lor unii ajung demnitarii tarii?
Omul care raspunde de educatie, si nu numai el, isi scoleste odraslele pe meleaguri straine si nu in tara „tampitilor” cu care, uneori, se „mandreste”.
Sigur, mai este destul timp pana la viitoarele alegeri normale sau mai la moda… comasate, timp in care cei nemultumiti trebuie sa se hotarasca ce vor: ori merg mai departe gemand din cauza multor dureri, ori sunt hotarati sa incerce si alte variante si posibilitati de corectare a erorilor de pana acum si de schimbare in bine a conditiilor de trai si de cladire a unei societati moderne si prospere la nivelul UE, din care face parte?
Primul lucru de care trebuie sa se tina seama este daca suntem hotarati sa eliminam neghina aparuta dupa 1990, potrivit dictonului „cu cat mintea este mai mica (putina) cu atat e ingamfarea mai mare“. Mai pe romaneste „prostul daca nu-i fudul, parca nu e prost destul“.
Ingaduiti-mi, din partea colectivului publicatiei noastre, sa va doresc „Sarbatori fericite” si un „An Nou 2012” cu sanatate si cu cat mai putine privatiuni.
La multi ani!



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2011/12/02/pe-umerii-cui-ne-plangem-refren-dupa-1990/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.