Pe langa nelinistile produse de sistemul juridic roman si pe langa lipsa unei intelegeri adecvate a protectiei juridice acordate creditorilor, in baza legilor in vigoare, a face afaceri si, mai mult, a avea creante in Romania devine mult prea stresant pentru cele mai multe societati – in special in vremuri tulburi din punct de vedere economic. Din fericire, sistemul juridic romanesc ofera un cadru care instituie proceduri urgente privind recuperarea creantelor de catre creditori, iar prezentul articol descrie tocmai instrumentele juridice aflate la dispozitia creditorilor pentru recuperarea creantelor lor.
Proceduri diferite privind recuperarea creantelor
Potrivit legii romane, in cazul in care un debitor nu si-a platit datoria pana la data scadenta, creditorul sau poate initia o procedura in fata instantei, pentru recuperarea creantei sale, in termenul de prescriptie de trei ani. In plus, creditorii pot utiliza si prevederile stabilite de Legea 85/2006 („Legea Insolventei“), acolo unde acestea sunt aplicabile.
Incepand din octombrie 2007, cand a intrat in vigoare Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 119/2007 (“OUG 119”), ca parte a responsabilitatilor asumate de Romania in procesul de integrare in Uniunea Europeana, coexista doua proceduri urgente privind recuperarea creantelor: procedura somatiei de plata, stabilita prin Ordonanta Guvernului nr. 5/2001, si procedura ordonantei de plata, stabilita prin OUG 119. In functie de cazul lor concret, creditorii pot opta pentru oricare dintre cele doua proceduri urgente dar pot, de asemenea, utiliza si procedura generala prevazuta de Codul de procedura civila, care necesita, insa, mai mult timp pentru o implementare integrala.
Somatia de plata si ordonanta de plata
In cazul in care creditorul detine informatii suficiente privind solvabilitatea debitorului iar creanta sa este atestata prin inscrisuri, atunci cea mai buna optiune pentru creditor este sa utilizeze una dintre cele doua proceduri urgente. Atat procedura somatiei, cat si cea a ordonantei de plata, se refera la creante certe, lichide si exigibile.
O creanta este certa atunci cand existenta sa este dincolo de indoiala, este lichida, atunci cand cuantumul sau este determinat sau determinabil si este exigibila atunci cand a devenit scadenta.
Procedura somatiei este una speciala si urgenta, care poate fi utilizata numai pentru recuperarea creantelor reprezentand sume de bani rezultate din contracte sau din alte inscrisuri semnate de ambele parti.
Ordonanta de plata detine o arie mai restransa de aplicare, in sensul ca ea reglementeaza recuperarea creantelor reprezentand sume de bani care decurg din contracte comerciale, definite drept acele contracte incheiate intre comercianti ori intre comercianti si autoritati contractante.
In timp ce, in procedura somatiei de plata, facturile semnate de debitor reprezinta dovada de baza utilizata in fata instantei, procedura ordonantei de plata permite o mai mare flexibilitate in ceea ce priveste furnizarea dovezilor in instanta. Astfel, un creditor care utilizeaza o asemenea procedura poate depune, cu succes, pe langa facturi, si alte documente care sa ateste creanta sa fata de debitor, cum ar fi corespondenta cu respectivul. Acesta este un aspect important care transforma ordonanta de plata intr-o procedura mai avantajoasa pentru creditori, comparativ cu somatia de plata.
Un alt avantaj al ordonantei de plata este faptul ca, in cadrul acestei proceduri, debitorul isi poate recunoaste partial datoria, in timp ce procedura somatiei nu permite o asemenea recunoastere partiala. Astfel, judecatorul poate emite o decizie in acest sens, iar creditorul isi va putea recupera o parte a creantei sale, in timp ce, pentru restul creantei pretinse, poate introduce o cerere in instanta, in temeiul procedurii generale prevazute de Codul de procedura civila.
Procedura generala
Potrivit Codului de procedura civila, care instituie procedura generala privind recuperarea creantelor, inainte de initierea unei actiuni in instanta, creditorul trebuie sa incerce sa solutioneze problema in mod amiabil cu debitorul. In acest sens, creditorul trebuie sa comunice o notificare scrisa debitorului, prin care sa-l invite, in scopul solutionarii amiable a problemei.
Notificarea trebuie sa includa, drept anexe, toate documentele care atesta creanta creditorului si trebuie transmisa cu cel putin 15 zile inainte de data propusa pentru intalnire.
Daca partile reusesc sa rezolve problema in mod amiabil, atunci debitorul va plati suma datorata si nicio actiune nu va mai fi introdusa in instanta. Insa, in cazul in care partile nu ajung la o intelegere, sau daca partile ajung la o intelegere pe care debitorul o incalca, atunci creditorul poate introduce o actiune in instanta, la care va anexa toate documentele ce atesta faptul ca partile au incercat sa solutioneze problema amiabil inainte de introducerea respectivei actiuni. In lipsa unor asemenea dovezi, actiunea va fi respinsa de instanta.
La fel ca in cazul procedurilor somatiei si ordonantei de plata, instanta competenta in cadrul procedurii generale este judecatoria sau tribunalul, in functie de cuantumul creantei care face obiectul litigiului.
Avantajele si dezavantajele principale intre procedura generala si procedurile urgente
Un avantaj al procedurilor urgente este faptul ca taxa de timbru, care trebuie platita de creditori, are un cuantum de doar 39 lei, reprezentand echivalentul a aproximativ 10 euro, in timp ce, in cazul procedurii generale, creditorii trebuie sa plateasca o taxa de timbru avand un cuantum care reprezinta un anumit procent din cuantumul creantei.
In consecinta, cu cat este mai mare cuantumul creantei, cu atat mai mare va fi si taxa de timbru pe care creditorul va trebui sa o plateasca.
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 80 – aprilie 2012, pag. 64
Autor:
av. Marius Vicentiu COLTUC – fondator Casa de Avocatura Coltuc
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns