Se apropie… ora bilanturilor!

Orice final de an inseamna „linia” sub care se aduna reusitele, nerealizarile si bineinteles, gandurile pentru viitor. Incercam sa consemnam aceste faze intr-o discutie purtata cu dl. dr. ing. Cristian Erbasu – presedintele Patronatului Societatilor din Constructii (PSC), una dintre breslele care asigura, in mare masura, functionarea cat mai aproape de parametrii normali ai acestui sector vital pentru economia nationala – constructiile.

Ciprian Enache: Apropierea finalului de an permite formularea unor aprecieri ce pot caracteriza starea in care se afla sectorul constructiilor din Romania. Puteti sa ne faceti unele precizari pe aceasta tema?

Cristian Erbasu: Constructiile au continuat sa ramana la nivelul extrem de scazut din ultimii doi ani, in raport cu ceea ce se intampla in anii de varf 2007 – 2008. Demararea unor proiecte mari de infrastructura, in special construirea de autostrazi, precum si perspectiva unor investitii majore in caile ferate, dadeau destule sperante constructorilor romani la inceputul acestui an. Chiar daca statistica arata o crestere mica pentru 2012, in domeniul constructiilor putem vorbi de o revenire numai in cazul in care s-ar inregistra o crestere de peste 10%. Parerea mea este ca un asemenea salt nu se va consemna nici anul viitor. Cand afirm acest lucru ma bazez pe faptul ca, desi ne mai desparte o singura luna de 2013, pregatirea acestuia cu contracte si demararea lor inca intarzie. Este o concluzie reiesita si din discutiile purtate cu mai multi membri ai PSC, in cadrul diferitelor intalniri profesionale.

C.E.: Conduceti unul dintre patronatele existente din domeniul constructiilor – PSC. Cu ce s-a confruntat acesta in 2012 din punct de vedere organizatoric, managerial si legislativ?

C.E.:Dupa cum stim, in acest an a continuat procesul de decapitalizare a companiilor care activeaza in domeniul nostru si este vorba, mai ales, de cele cu capital integral romanesc. Fenomenul incepuse inca din 2009, dar anii care au urmat, 2010 si 2011, au fost dramatici pentru societatile mici si mijlocii iar 2012 a fost anul in care criza a inceput sa „ingenuncheze” si mari companii de constructii. S-a ajuns, astfel, la o slabire a organizatiilor care reprezinta societatile ce activeaza in domeniul constructiilor. Concomitent cu toate aceste dificultati, s-au creat premisele renasterii dorintei de reprezentare in organizatiile patronale si profesionale, a actiunilor capabile sa genereze premize mai bune pe termen mai lung.

C.E.: Ce a intreprins Patronatul pentru revigorarea si buna functionare a sectorului constructiilor?

C.E.: Poate ca acum este perioada optima de a face ordine intr-un domeniu in care activitatea este aproape 100% privata. Dupa 1990 , constructiile au reprezentat unul dintre primele domenii in care initiativa antreprenoriala privata s-a manifestat foarte intens. Am avut de a face cu un avant al activitatii societatilor de constructii cu capital privat, dar aceasta frenezie s-a manifestat intr-un mod dezorganizat si predispus incalcarii normelor tehnice existente in legislatia din domeniu. Iata de ce, toate asociatiile profesionale si patronale din Romania sunt de parere ca o certificare tehnico-profesionala a operatorilor din constructii este necesara. Avand in vedere ceea ce s-a intamplat in ultima perioada, este absolut necesar ca, in viitor‚ „pretul corect” sa fie promovat de noi, prin intermediul asociatiilor patronale si profesionale. Chiar daca un pret ridicat aduce prejudicii beneficiarilor, un pret mult mai mic decat cel corect este, dupa parerea mea, mult mai nociv, nu doar pentru beneficiar, cat mai ales pentru bugetul de stat. Preturile de dumping ascund evaziune, calitate slaba sau risipire de fonduri.

C.E.: In ce masura autoritatile sprijina initiativele Patronatului in ceea ce priveste cadrul legislativ, sistemul achizitiilor si cel fiscal?

C.E.:Autoritatile nu trebuie sa sprijine Patronatele, ci trebuie sa-i sprijine membrii patronatelor care activeaza in orice fel de domeniu. Spre exemplu, pretul cel mai scazut aduce anomalii foarte mari in domeniul achizitiilor publice. Se castiga licitatii cu 50% din bugetul estimat, lucru care nu creeaza decat complicatii odata ce au fost semnate aceste contracte. Lucrarile sunt de calitate slaba, evaziunea fiscala prolifereaza in randul acestor companii, sume mari de bani, care ar trebui utilizate, se pierd, companiile serioase au dificultati majore in fata unor firme care nu respecta regulile impuse de lege, prestigiul constructorilor lasa din ce in ce mai mult de dorit, iar lista poate continua…

Trag un semnal de alarma in ceea ce priveste plata TVA-ului la incasare. Restrictionarea acestei reguli, pentru companiile cu cifra de afaceri anuala mai mica de o anumita valoare si caracterul imperativ al aplicarii ei, nelasand companiei libertatea de a alege, va duce, pe temen mediu, la disparitia societatilor mici si mijlocii. Acestea sunt, in marea lor majoritate, subcontractori ai unor companii mai mari care vor refuza sa mai contracteze lucrari societatilor ce au cifre mici de afaceri. Legea nu este o facilitate acordata de stat, ci o mutare a unei responsabilitati fiscale de la societatile mici la cele mari, lucru pe care piata il va sanctiona. Asadar, un avantaj dorit va deveni o povara pentru firmele carora li se adreseaza legea. Criza este, in egala masura, la fel de dura pentru toate companiile, fie ca sunt mici sau mari.

C.E.: Ce sugestii are Patronatul pentru a face ca, in viitor, sectorul constructiilor sa fie, cu adevarat, motorul economiei nationale?

C.E.: In primul si in primul rand este absolut necesar ca anul 2013 sa aduca investitiile in prim plan. Sper ca fondurile alocate investitiilor sa fie prioritare in anul ce va veni, in contrast cu acest an, care a avut amprenta caracteristica anilor electorali. Daca in anii electorali anteriori se luau si masuri sociale, dar existau si investitii, in conditiile unui deficit bugetar mare si al unei inflatii ridicate, la care in 2012 s-au adaugat acordul cu FMI-ul si criza extrem de dura, i-a obligat pe politicieni sa aleaga intre masuri cu caracter social si investitii. Ei au ales prima varianta si este lesne de inteles pe termen scurt. Pe termen lung insa, lipsa investitiilor va duce nu numai la dezechilibre economice, dar si la grave probleme sociale, de data aceasta mult mai greu de reparat. Disparitia societatilor din constructii, un domeniu care implica un numar mare de angajati, va duce la cresterea somajului, in conditiile in care piata nu va oferi alternative. Daca vor aparea, noile companii vor avea nevoie de timp pentru a putea realiza lucrari de calitate si de anvergura, deoarece IN CONSTRUCTII CONTINUITATEA ESTE ESENTIALA.

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 88 – decembrie 2012, pag. 4