«

»

O provocare pentru arhitectura zonelor seismice. Protectia componentelor nestructurale din zidarie

petrovici zone seismice fig 1Pe plan mondial, principalele preocupari in arhitectura zonelor seismice s-au canalizat in ultimele decenii, cu precadere catre imbunatatirea sigurantei structurale iar rezultatele au fost evidente: cutremurele din ultima parte a secolului XX si din primul deceniu al secolului XXI  au aratat performante seismice superioare pentru structurile proiectate dupa Coduri seismice moderne.

Putem afirma, fara a gresi, ca, in momentul de fata, avariile structurale provocate de cutremur, atunci cand ele se produc, nu constituie o fatalitate ci sunt datorate, in cele mai multe cazuri, neglijarii experientei acumulate dupa cutremurele din trecut, precum si ignorarii cunostintelor teoretice, tehnice si tehnologice disponibile in momentul proiectarii. 

 

Preocuparile legate de siguranta seismica a componentelor nestruc­turale (CNS) ale cladirilor nu s-au dezvoltat in acelasi ritm si nici la nivelul celor privitoare la siguranta structurala, desi avarierea componentelor subsistemului CNS poate avea aceleasi categorii de consecinte ca si avarierea structurala. 

Situatia este cu atat mai grava, daca avem in vedere ca in practica se intalnesc, adesea, doua situatii in care apare insuficienta nejustificata a preocuparilor si masurilor pentru asigurarea protectiei seismice a componentelor nestructurale:

• avarierea semnificativa a componentelor nestructurale, la cutre­mure cu intensitatea inferioara cutremurului de proiectare, dar cu interval mediu de recurenta mai mic (cutremurele frecvente);

• avarierea semnificativa a componentelor nestructurale, la incidenta cutremurului de proiectare in cladiri care nu au suferit avarii structurale sau au numai avarii structurale minore.

Aceste situatii pot proveni din trei cauze principale si, de regula, au la origine o combinatie a acestora:

1. Lipsa sau insuficienta prevede­rilor privind proiectarea seismica a componentelor nestructurale din reglementarile tehnice.

2. Ignorarea, de catre proiectant, dar adesea si de catre investitor, in mod deliberat sau din necunoastere, a prevederilor din reglementarile tehnice de proiectare, avand ca justificare principala reducerea costului initial al investitiei.

3. Deficiente de executie prove­nite din subestimarea rolului componentelor nestructurale in performanta seismica a cladirii. 

Articolul de fata isi propune sa traga un semnal de alarma avand in vedere ponderea importanta a componentelor nestructurale din zidarie in alcatuirea cladirilor curente, insuficienta cunoastere a cauzelor si, mai ales, minimalizarea/neglijarea, de catre unii participanti la procesul de construire, a consecintelor avarierii lor sub efectul cutremurului. In acest scop, voi prezenta si comenta o serie de avarii tipice constatate dupa cutremurele trecute din tara si din strainatate si se vor propune/recomanda unele solutii  pentru ridicarea nivelului de performanta seismica al acestei categorii de componente nestructurale.

 

Protectia seismica a componentelor nestructurale.

De ce?

Experienta cutremurelor din trecut a aratat ca marea majoritate a pier­derilor economice totale, directe si indirecte, inregistrate s-a datorat avarierii componentelor nestructurale. Pierderile directe s-au datorat costurilor de reparare / inlocuire a componentelor avariate iar pierderile indirecte au rezultat din intreruperea / blocarea activitatilor de productie, comerciale, din transporturi etc. Pierderile directe sunt proportionale, in primul rand, cu costurile de inves­titie pentru componentele nestructurale si cu costurile dotarilor cladirii. Ponderea lor, in raport cu costurile structurii, depinde de functiunea cladirii asa cum se poate vedea din figura 1.

Dupa alte surse, pentru majoritatea cladirilor comerciale, componentele structurale (infrastructura si suprastructura) reprezinta aproximativ 20% – 25% din costul initial al cla­dirii, in timp ce subsistemul CNS reprezinta diferenta, adica 75% – 80%. [3].

In multe situatii, avarierea CNS a afectat siguranta vietii persoanelor din cladiri si din afara lor, fiind raportate foarte multe cazuri de decese si de persoane ranite. Avarierea si iesirea din lucru a unor componente nestructurale, in special din categoria instalatiilor, a condus la intreruperea functionarii unor cladiri cu functiuni esentiale pentru interventia/reactia post cutremur (spitale, de exemplu), dar si a altor cladiri cu functiuni importante (aeroporturi, de exemplu). Chiar si in cazul cladirilor curente, locuinte mai ales, avarierea unor CNS (inchideri, instalatii) poate face constructia respectiva nelocu­i­bila pe o anumita perioada de timp, ceea ce impune cazarea provizorie a locatarilor, adica o obligatie suplimen­tara pentru autoritati.

 

Componente nestructurale din zidarie

In conceptia sistemica, o cladire este alcatuita din doua subsisteme:

• subsistemul elementelor struc­tu­rale  (structura)

• subsistemul componentelor nestructurale (CNS).

In conformitate cu definitiile curent folosite, subsistemul elementelor structurale  este constituit din componentele cladirii care sunt destinate sa asigure satisfa­cerea cerintei de  siguranta structurala a cladiriisub actiunea diferitilor agenti mecanici proveniti din mediul natural sau antropic. Pentru cladirile situate in zone seismice de intensitate medie sau ridicata, alcatuirea, dimensionarea si detalierea constructiva a subsistemului elementelor structurale este conditionata, in primul rand, de efectele fortelor seismice. Pentru cladirile aflate in zone seismice cu intensitate slaba, structurile corect proiectate pentru incarcarile gravitationale, permanente si utile, si (eventual) pentru cele datorate actiunii vantului, pot asigura, fara masuri suplimentare, satisfacerea cerintei de siguranta structurala la cutremurul de proiectare.

Clasificarea componentelor unei cladiri in structurale/nestructurale trebuie considerata mai mult ca metodologica. In Codurile de pro­iectare, clasificarea este bazata pe anumite criterii formale, uneori subiective, care conduc la metodo­logii de evaluare seismica diferite.  Segregarea conventionala „structural - nestructural“ este folosita, adesea, si pentru a promova zidarii cu proprietati mecanice inferioare, in contextul in care, pe plan mondial, se stimuleaza folosirea zidariilor  performante.

Pentru proiectare trebuie sa se tina seama ca, in realitate, cladirea raspunde actiunii seismice ca un ansamblu unitar, in care ordinea cedarii elementelor nu este neaparat cea avuta in vedere in scenariul de proiectare. Multe elemente definite ca nestructurale (pe baza incertitudinilor privitoare la interventia lor in raspunsul seismic de ansamblu) contribuie, pozitiv sau negativ, la realizarea obiectivului de performanta seismica urmarit de proiectant. In particular, componentele din zidarie, considerate nestructurale in scenariul de proiectare, pot avea atat efecte negative (de exemplu, interactiuni necontrolate cu elementele structurii) cat si o contributie favorabila la preluarea si disiparea energiei seismice (daca sunt rea­lizate conditiile de conlucrare efectiva cu structura).

Subsistemul elementelor (compo­nentelor) nestructurale este alca­tuit din totalitatea partilor de constructie care nu sunt proiectate pentru a prelua incarcari, altele decat cele care provin din greutatea proprie sau din incarcari limitate cu caracter local.

Componentele nestructurale sunt acele parti ale cladirii care asigura satisfacerea celorlalte categorii de cerinte carora trebuie sa le raspunda cladirea: confort, protectia sanatatii si protectia mediului inconjurator. Prin distrugerea sau avarierea grava la cutremur a componentelor res­pective aceste cerinte nu mai sunt satisfacute si cladirea devine nefunc­tionala (neutilizabila), chiar daca struc­tura este putin sau deloc afectata.

In cazul cladirilor amplasate in zone seismice, componentele nestruc­turale  trebuie sa posede caracteristici structurale (stabilitate, rezistenta, rigiditate, ductilitate)pentru a-si mentine, sub actiunea cutremurului, pozitia in cladire si integritatea fizica proprie, care conditioneaza capacitatea lor de functionare dar si siguranta vietii persoanelor aflate in cladire sau in exteriorul acesteia.

In alcatuirea cladirilor existente, dar si a celor noi, indiferent de tipul/materialul structurii, o pondere importanta o au componentele nestructurale din zidarie (CNS-Z) care pot fi grupate, in functie de pozi­tia si de rolul lor in cladire, dupa cum urmeaza:

• elemente atasate anvelopei – cosuri de fum si de ventilatie, parapete, atice, cornise si similare;

• pereti de inchidere;

• pereti interiori/ de compartimen­tare.

Din punct de vedere al legaturilor cu structura, peretii nestructurali se pot afla in diferite situatii care dicteaza, in principal, modul lor de comportare la actiunea cutremurului:

• pereti rezemati in consola (calcane, frontoane si similare);

• pereti rezemati pe mai multe laturi:

– pereti rezemati pe doua laturi (de regula sus si jos) si liberi pe celelalte doua laturi;

– pereti rezemati sus si jos si pe una sau pe ambele laturi verticale;

– pereti rezemati jos si pe ambele laturi verticale si liberi la partea superioara (peretii cu supralumina, peretii cu inaltime partiala de la grupurile sanitare etc.);

• pereti inramati in cadre de beton armat/otel.

Elementele de zidarie minore, cu dimensiuni si mase reduse, care sunt rezemate la baza pe planseele / acoperisul cladirilor, indiferent de structura acestora, si care sunt libere (nerezemate) la partea superioara (elemente care lucreaza pe schema statica in consola) de exemplu, cosuri de fum/ventilatie, atice, parapeti la balcoane sau scari, parapeti interiori intre spatii denivelate, prezinta risc ridicat de prabusire ca urmare a pierderii stabilitatii.

In conditiile in care aceste elemente de constructie sunt executate din zidarie nearmata, fara a fi ancorate de structura principala prin elemente verticale metalice sau din beton armat, schema de rezemare in consola, lipsita de posibilitatea redistribuirii eforturilor intre diferitele sectiuni, conduce la pierderea stabi­litatii (rasturnare) imediat dupa epuizarea capacitatii de rezistenta a sectiunii de la baza elementului.

Elementele nestucturale majore, cu dimensiuni si mase importante situate la nivelul acoperisului sunt, de asemenea, supuse unor accele­ratii seismice amplificate de oscilatiile cladirii si sfarsesc prin a se prabusi. In multe cazuri prabusirea acestora afecteaza cladirile alaturate (fig. 2).

Conditiile de fixare pe contur a panourilor nestructurale din zidarie pot fi  diferite in functie de alcatuirea arhitectural – structurala a cladirii iar valorile de proiectare ale eforturilor care se dezvolta si tipologia raspunsului seismic variaza in consecinta:

continuitate completa: pe  latura verticala, daca peretele este tesut cu un perete transversal care are cel putin aceeasi grosime, si este incarcat cu forte verticale; pe latura orizontala, la etajele curente, daca pe perete reazema un planseu de beton armat;

continuitate partiala: pe latura verticala, daca peretele este tesut cu un perete transversal care are grosime mai mica, dar cel putin 50% din grosimea peretelui care se calculeaza sau cu un perete care nu este incarcat cu forte verticale, indiferent de grosimea acestuia; pe latura orizontala, daca pe perete reazema un planseu cu rigiditate nesemnificativa in plan orizontal;

rezemare simpla: pe latura verticala la panourile de zidarie alaturate stalpilor / peretilor de beton; pe latura orizontala, daca planseul nu reazema pe perete (peretele este executat dupa decofrarea planse­ului) sau pe straturile de rupere a capilaritatii la ultimul nivel, in cazul in care nu sunt prevazute masuri constructive speciale pentru legarea planseului de beton armat cu peretele din zidarie.

Pentru un perete cu dimensiuni date si pentru o incarcare seismica data, valorile momentelor incovo­ietoare in pereti cresc pe masura ce se reduce numarul laturilor rezemate dar si in functie de reducerea  raportului rezistentelor peretelui la inco­voiere pe cele doua directii, asa cum rezulta din figura 4(a).

Din figura 4(b), de exemplu, rezulta ca incarcarea laterala capabila a peretelui rezemat numai pe trei laturi (liber la partea superioara) este numai jumatate din cea a peretelui cu aceleasi caracteristici geometrice si mecanice dar care este rezemat (legat) pe toate cele patru laturi.

Eficienta legaturilor si, prin aceasta, performanta seismica a peretilor nestructurali  poate fi compromisa pe doua cai:

• detalierea necorespunzatoare in proiect sau, in cele mai multe cazuri concrete, lipsa oricaror detalii constructive (calitatile materialelor pentru zidarie, realizarea teserii si legaturilor);

• nerespectarea prevederilor proiectului (modificarea fara aprobarea proiectantului a calitatilor materialelor si a teserii). 

De cele mai multe ori aceste doua situatii se suprapun. In exemplul urmator (fig. 5) se arata o rezolvare improvizata pentru un perete de zidarie inramata pentru care in proiect nu s-a respectat mo­dularea in functie de inaltimea elementelor pentru zidarie astfel incat, la santier, a fost necesar sa se reali­zeze o completare cu elemente diferite. Bineinteles, in aceasta situatie, rezemarea panoului la partea superioara nu poate fi luata in considerare iar conlucrarea acestuia cu cadrul de beton armat, daca a fost luata in considerare la proiectare, este total compromisa.

 

Gruparea CNS-Z in functie de consecintele avariilor seismice

Identificarea principalelor catego­rii de avarii pe care cutremurele le produc subsistemului CNS si cunoas­terea mecanismului acestora are ca scop fundamentarea masurilor practice de proiectare in vederea redu­cerii pierderilor care pot rezulta.

In functie de consecintele pe care le poate avea avarierea lor, CNS-Z se pot clasifica in patru mari categorii [5]:

1. Elemente sau subansambluri din zidarie a caror avariere poate afecta siguranta vietii persoanelor din exteriorul cladirii, poate bloca accesele in cladire si/sau poate provoca pagube materiale cladirii si tertilor:

• pereti exteriori nestructurali (fatade grele, frontoane, calcane), inclusiv placajele/finisajele si decoratiile atasate acestora;

• straturile de placare ale fatadelor ventilate si zidariile  de protectie termica;

• elemente decorative sau atasate pe fatade: parapeti, jardiniere  etc;

• elemente de constructie pe acoperis: lucarne, atice, cosuri de fum si de ventilatie,

• garduri de incinta.

2. Elemente sau subansambluri din zidarie a caror avariere poate afecta siguranta vietii persoanelor din interiorul cladirii, poate impie­dica accesul echipelor de interventie sau evacuarea in siguranta a cladirii:

• pereti interiori de compartimentare, in special cei de pe caile de acces/evacuare;

• peretii care sustin instalatii sau echipamente a caror avariere poate provoca accidente: boilere, cazane sub presiune, transformatoare electrice etc.

3. Elemente sau subansambluri din zidarie a caror avariere poate conduce la scoaterea din functiune a unor cladiri cu functiuni esentiale (de exemplu, peretii de compartimentare in cazul spitalelor, centrelor de comunicatii etc.). In aceasta categorie trebuie introdusi peretii nestruc­turali din zidarie  care sustin aparatura specifica, retelele de alimentare, mobilierul tehnologic.

4. Elemente sau subansambluri din zidarie a caror avariere poate provoca numai pagube materiale legate de inlocuirea/repararea lor si/sau de intreruperea activitatii in cladire pe durate de timp diferite.

Incarcari de proiectare

pentru componentele nestructurale din zidarie

Peretii nestructurali de zidarie trebuie sa fie proiectati pentru a prelua urmatoarele categorii de incarcari:

I. greutate proprie (a);

II. greutatea obiectelor suspen­date pe perete (a);

III. incarcari perpendiculare pe plan din actiunea oamenilor si a cutremurului (b).

IV. incarcari din interactiunea cu cadrul (in cazul zidariilor inramate) (c).

In cazul actiunii seismice directe, valoarea fortei seismice statice echivalente este direct proportionala cu masa peretelui. Prin urmare, pentru un perete cu dimensiuni si rezemari date, incarcarea seismica de proiectare perpendiculara pe plan are valoarea cea mai mica pentru zidaria cu elemente din BCA si va­loarea cea mai mare pentru zidaria cu elemente ceramice pline. In cazul zidariilor inramate, intensitatea soli­citarilor din interactiunea cu cadrele  depinde atat de proprietatile geometrice si mecanice ale panoului de zidariei, cat si de cele ale cadrului.

 

Cauzele generale ale avarierii seismice a CNS-Z

Din punct de vedere al cauzelor care produc avarierea lor in timpul cutremurului, CNS se clasifica in doua grupe:

I. Componente a caror avariere se produce, in principal, prin actiunea seismica directa (efectul fortelor de inertie corespunzatoare produsului dintre masa CNS si acceleratia pe care aceasta o capata in timpul cutremurului) – fig. 6(b). 

Afectarea CNS-Z prin efectul direct al fortelor de inertie se poate concretiza sub una din urmatoarele forme:

• fisuri, crapaturi, dislocari rezultate din depasirea capacitatii de rezistenta a componentei ca urmare a solicitarilor produse de fortele de inertie;

• rasturnarea sau alunecarea componentei din cauza lipsei de ancorare sau a unei ancorari insuficiente (cazul componentelor rezemate in consola – atice, parapete, balustrade, cosuri de fum si de ventilatie etc).

II. Componente a caror avariere se produce, in principal, prin actiunea seismica indirecta (efectul deformatiilor impuse prin deplasarile laterale relative ale punctelor de prindere/de contact cu structura principala) – fig. 6(c).  

Avarierea CNS-Z prin efectul indirect al actiunii seismice poate fi provocata de una dintre urmatoarele cauze:

• valoare mare a deplasarii relative de nivel a structurii;

• incompatibilitate intre rigiditatea structurii si cea a componentelor nestructurale din zidarie;

• interactiuni necontrolate intre componentele nestructurale din zidarie si elementele structurale adiacente.

De fapt, in timpul cutremurului, cele doua efecte se produc simultan si se suprapun astfel incat avariile constatate la unele componente pot fi atribuite ambelor fenomene (a se vedea, de exemplu, cazul panourilor de zidarie inramate in cadre de beton armat/otel).

 

Particularitatile raspunsului seismic al CNS-Z

Raspunsul seismic al CNS-Z prezinta numeroase particularitati care implica folosirea unor concepte si metode de proiectare specifice, diferite substantial de cele folosite curent pentru proiectarea elemen­telor structurale.

Diferentele principale provin din:

1. Comportarea la actiunea seismica directa: In urma amplificarii rezultate din raspunsul dina­mic al structurii, acceleratia seismica la care sunt supuse CNS-Z amplasate peste nivelul de incastrare al suprastructurii este mult superioara acceleratiei seismice a terenului. Masuratorile efectuate pe diferite tipuri de cladiri arata ca acceleratia la nivelul planseelor creste pe inaltimea cladirii ajun­gan­du-se pana la amplificari de 3÷4 ori ale acceleratiei terenului la ultimul planseu al cladirii. Ca atare, in afara de caracteristicile miscarii terenului si de caracteristicile dinamice ale structurii principale, raspunsul seismic al unei CNS depinde si de pozi­tia acesteia in cladire.

2. Comportarea la actiunea seismica indirecta: Elementele subsistemului CNS care au prinderi multiple de structura sau care se afla in contact direct cu elementele structurii (in particular, panourile de zidarie inramate in cadre de beton armat sau de otel) sunt solicitate prin deformatiile impuse de miscarea structurii principale in timpul cutre­murului. Acest tip de solicitare a unei CNS se produce deoarece fiecare punct de prindere/ de contact are o miscare diferita si in unele cazuri defazata (de sens opus) fata de miscarea celorlalte; intensitatea acestei solicitari depinde direct de masura in care distantele intre punctele de prindere/de contact se modifica in timpul cutremurului.

3. Proprietatile dinamice ale CNS: masa, rigiditatea si amortiza­rea proprie ale CNS sunt, de re­gula, mai mici decat masa, rigiditatea si amortizarea structurii.

Perioada proprie de vibratie a unei CNS-Z poate fi, uneori, apropiata de perioada unuia dintre mo­durile de vibratie ale structurii, rezultand din aceasta cauza, si fiind favorizata si de amortizarea proprie redusa, o situatie de cvasi-rezonanta, cu amplificarea foarte importanta a miscarii la baza CNS (la nivelul unde aceasta este rezemata). In cazurile, mai rare, in care masa si rigiditatea CNS au marimi apropiate de cele ale structurii principale se poate produce un fenomen de interactiune, semnificativ ca intensitate, intre CNS si structura principala. Ca urmare sistemul compus „structura + CNS“ poate capata perioade proprii apropiate astfel incat raspunsul seismic maxim poate corespunde la doua sau chiar trei perioade proprii ale structurii.

4. Proprietatile mecanice ale materialelor si echipamentelor au unele particularitati care pot amplifica efectele actiunii seismice. Materialele din care sunt alcatuite CNS-Z nu sunt adecvate pentru preluarea solicitarilor seismice: au comportare fragila (sunt lipsite de ductilitate) si au rezistente mecanice reduse, in particular la eforturi unitare de intindere;  ca atare raspunsul seismic al fiecarei CNS-Z este diferit in functie de domeniul de comportare – fragil sau ductil – al materialului din care aceasta este alcatuita.

 

Ruperea peretilor nestructurali din zidarie din actiunea seismica directa

In cazul general, ruperea pano­urilor de zidarie inramate sau neinramate solicitate de incarcari perpendiculare pe plan se produce pe trasee care parcurg zonele cu rezistentele cele mai reduse.

In detaliu alura liniilor de rupere identificate in figura 7 este aratata in figura 8 A÷E.

Figura 8A corespunde ruperii pe un plan paralel cu rosturile orizontale iar figurile 8B si 8C corespund ruperii pe un plan perpendicular pe rosturile orizontale.

In mecanismul de rupere din figu­rile 8C si 8D rosturile verticale cedeaza prin eforturi de intindere din incovoiere iar cele orizontale prin eforturi tangentiale provocate de tendinta de rotire in plan a elementelor pentru zidarie. Aportul rezistentei la forfecare a mortarului din rosturile orizontale este in gene­ral neglijat in calculul propus in reglementarile tehnice.

Detaliile de rupere pe trasee inclinate sunt aratate in figurile 8D si 8E. Ruperile pe traseele indicate in figurile 8C si 8D sunt specifice zidariilor cu mortare cu rezistenta slaba in raport cu rezistenta elementelor iar ruperile din figurile 8B si 8E sunt specifice zidariilor in care elementele si mortarul au rezistente apropiate. Imaginile surprinse dupa cutremure confirma aceasta alura a ruperii (fig. 9).

In situatiile in care actiunea seismica este mai mare decat cea din proiect sau atunci cand rezistenta peretelui este insuficienta (de regu­la, ca eroare de proiectare) peretele de compartimentare  isi pierde stabilitatea si prin cadere poate produce pierderi de vieti omenesti sau ranirea persoanelor din cladire.

O situ­atie speciala se intalneste atunci cand pe peretele nestructural sunt prinse/rezemate instalatii sau echipamente vitale pentru functiona­rea unei cladiri din clasa de importanta I (aparate de terapie intensiva sau gaze medicinale intr-un spital, de exemplu). Urmarile iesirii din lucru a unui astfel de perete sunt evidente (fig. 10).

Peretii de inchidere care nu sunt inramati in cadre, si mai ales cei care sunt rezemati pe console scoase la nivelul planseelor prezinta o vulnerabilitate sporita datorita actiunii simultane a componentelor orizontale si a celei verticale ale miscarii seismice. De regula, in cazurile in care zidaria nu este bordata cu elemente de beton armat, panourile respective se prabusesc la cutremure cu intensitate moderata la care structura nu a suferit avarii semnificative si ar fi putut fi locuita in continuare.

Asa cum rezulta din figura 11, lectia de la Caracas, fotografie publicata in 1972 intr-o lucrare de refe­rinta [....], nu a fost invatata nici dupa circa 30 de ani!

 

Bibliografie

[1] Balan, St., Cristescu, V., Cornea, I. (coordonatori) Cutremurul de pamant din Romania de la 4 martie 1977, Editura Academiei, Bucuresti 1982;

[2] EERI, Expected seismic performance of buildings, Publication Number SP-10,Earthquake Engineering Research Institute Oakland, CA;

[3] FEMA,  An Assessment of the Consequences and Preparations for a Catastrophic California Earthquake: Finding and Actions Taken Washington D.C. 1981;

[4] Newmark, M. N., Rosenblueth, E., Fundamentals of Earthquake Engineering Printice Hall, Inc. 1971;

[5] Petrovici, R.,  Curs de teoria structurilor pentru arhitecti, Ed. UAUIM 1994, reeditat 2000;

[6] Taghavi, S. & Miranda, E.  Seismic Performance and Loss Assessment of Nonstructural Building Components Proceedings of 7th National Conference on Earthquake Engineering, Boston, MA, 2002.

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 89 – ianuarie-februarie 2013, pag. 28

Autor:
prof. univ. dr. ing. Radu PETROVICI

 

 

Permanent link to this article: http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2013/02/09/o-provocare-pentru-arhitectura-zonelor-seismice-protectia-componentelor-nestructurale-din-zidarie/

Comenteaza acest articol

Adresa de email nu va fi publicata.