«

»

Personalitati romanesti in constructii – Horea SANDI

Share

sandi portretS-a nascut in Sibiu, la 20 ianuarie 1932, unde a absolvit Liceul „Gheorghe Lazar“ in 1950.

Intre anii 1950 – 1955 a urmat cursurile Facultatii de Constructii Civile si Industriale din Institutul de Construc­tii Bucuresti, frecventand, in paralel, si cursurile Facultatii de Matematica a Universitatii din Bucuresti (1950 – 1954).

Activitatea inginereasca a inceput-o la IGLL Raion N. Balcescu, ca inginer proiectant, realizand lucrari de repa­ratii si consolidari. Apoi, a continuat-o la Institutul de Proiectari Cai Ferate, ca inginer proiectant si inginer proiectant principal (1955 – 1957), realizand pro­iecte de galerii, silozuri, castele de apa, structuri de hale, cladiri feroviare. In continuare, a lucrat la Institutul de Studii si Cercetari Hidrotehnice, ca cercetator principal (1957 – 1958), studiind modelarea structurala (fizica) si propagarea undelor in masivele de teren. Apoi a trecut, pentru o lunga perioada de timp, la Institutul de Cercetari in Constructii si Economia Constructiilor (INCERC), ca cercetator principal, sef de sectie, sef de divizie. Aici a fost ales presedinte al Consiliului Stiintific (1993 – 1996) si s-a pensionat in 1998, continuand activitatea, prin cumul, cu norma intreaga pana in anul 2001.

La INCERC, in cei 43 de ani de activitate stiintifica, s-a impus ca unul dintre marii specialisti in domeniul Ingineriei seismice si Sigurantei structurale (apreciat cu deosebire si in strainatate), realizand:

• cercetari experimentale (incercari pe modele, determinari de caracteristici dinamice ale constructiilor la scara naturala);

• cercetari analitice (dinamica struc­turilor, fenomene de interactiune dina­mica – seismica, modelare probabilistica a incarcarilor, cu accent special pe cazul incarcarii seismice, modelare in analiza sigurantei structurale si riscului, analize macroscopice de vulnerabilitate si risc seismic;

• dezvoltare de programe de calcul (sistem modular pentru analiza comportarii statice si dinamice a structurilor, generari de accelerograme seismice si de succesiuni artificiale de evenimente seismice, prelucrare de date instrumentale, analize parame­trice de vulnerabilitate si risc);

• elaborare de documente normative (standarde, normative, ghiduri);

• masuri integrate de protectie antiseismica, strategii de prevenire a dezastrelor;

• asistenta tehnica si lucrari de expertizare a constructiilor;

• studii de prognoza si strategie de cercetare.

Din 2001 s-a transferat la Institutul de Geodinamica „Sabba S. Stefanescu“ al Academiei Romane, in functia de cercetator principal, ocupan­du-se de caracterizarea miscarii seismice a terenului, fenomene de atenuare, influenta conditiilor locale, evaluarea si controlul riscului seismic.

Dr. ing. Horea Sandi a desfasurat si o activitate didactica remarcabila, in special la Institutul de Constructii (Universitatea Tehnica de Constructii) Bucuresti: conducere de proiecte de diploma la Catedra de beton armat (1957 – 1960), seminarii la Rezistenta Materialelor, Teoria elasticitatii, Stabilitatea si dinamica structurilor (1963 – 1967); cursuri de Teoria elasticitatii, Teoria placilor curbe. Incercarea constructiilor (1965 – 1986); cursuri de Prevenirea dezastrelor, Rezistenta materialelor (in limba engleza), Calculul probabilitatilor si statistica mate­matica, Teoria placilor curbe la cursurile de studii aprofundate – anul VI – (din anul 1999, la Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti). In perioada 1999 -2003 a colaborat si la Universitatea „Ovidius“ – Constanta, predand pentru cursurile de studii aprofundate cursul de Hazard si risc seismic.

Titlul stiintific de doctor – inginer l-a obtinut in anul 1966 la Institutul de Constructii Bucuresti, cu teza „Contributii la teoria dimensionarii structurilor“. In perioada februarie 1968 – mai 1969 a fost bursier al Fundatiei Humboldt la Universitatea Tehnica Hanovra. Din anul 1991 a condus doctoranzi, la INCERC, iar apoi la Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti.

Activitatea stiintifica a dr. ing. Horea Sandi este impresionanta, fiind considerat unul dintre cei mai de seama teoreticieni in domeniul stiintei constructiilor. A publicat singur doua carti: „Metode matriceale in mecanica structurilor“ Editura Tehnica, 1975; si „Elemente de dinamica structurilor“, Editura Tehnica, 1983. A colaborat la alte sase carti: „Incercarea construc­tiilor“ (cap. 3, 4) (editori: St. Balan, M. Arcan), Editura Tehnica, 1965; „Essai des constructions“ (cap. 3, 4) (editori: St. Balan, M. Arcan), Eyrolles – Meridiane, 1972; „Manual pentru calculul constructiilor“ (cap. 9) (editor: A. Caracostea), Editura Tehnica, 1977; „Cutremurul de pamant din Romania de la 4 martie 1977’ (cap. 5, 9), (editori: St. Balan, V. Cristescu, I. Cornea), Editura Academiei, 1982; „Lexicon de constructii si arhitectura“ (diferite articole) (editori: St. Balan, N. St. Mihai­les­cu, A. Teodoru), Editura Tehnica, 1985 (volume succesive); UNDP/UNIDO Project RER/79/015, „Building Construction Under Seismic Conditions in the Balkan Region“. Manual 4: „Post – Earthquake Damage Evaluation and Strength Assessment of Buildings Under Seismic Conditions“ (Anexa D: „Analytical Treatment of Seismic Risk“), UNIDO, Viena, 1985.

A scris peste 150 articole si comunicari stiintifice, dintre care circa 50% publicate in strainatate (dintre acestea, aproximativ 50 la conferintele mondiale sau europene de inginerie seismica).

Enumeram principalele domenii abordate in care s-a remarcat in mod cu totul deosebit (lucrari stiintifice pu­blicate in carti, articole, comunicari in tara si strainatate):

1. Dinamica constructiilor: dina­mica barajelor in arc; moduri proprii neclasice (formulare in spatiul transfor­matelor Laplace, valori proprii complexe asociate cu suprafete riemanniene, singularitati ale vectorilor proprii complecsi in punctele cu valori proprii multiple, lanturi de vectori principali etc.); implicatii pentru proiectare ale naturii spatiale si nesincrone in diferite puncte a miscarii seismice a terenului; oscilatiile structurilor flexibile sub rafale de vant nesincrone in diferitele puncte.

2. Fenomene de interactiune dinamica: teren – structura (tehnica substructurarii, ecuatii integrale Volterra in domeniul timp, ecuatii algebrice parametrizate in domeniul frec­venta); placi pe semispatiul deformabil; efectul sistemelor vibroizolante; interac­tiunea apa – baraj (tehnica similara, miscare nesincrona a interfetei cu terenul).

3. Cercetari experimentale privind comportarea dinamica a structurilor: elemente teoretice (masurare, gene­rare de incarcari de incercare); determinari experimentale la scara naturala asupra caracteristicilor dinamice; cladiri etajate – analiza statistica asupra perioadelor proprii fundamentale, ana­lize individuale aprofundate, defec­toscopie structurala; Baraj Arges – Vidraru, Hotel Intercontinental – Bucuresti – urmarirea biografica pe parcursul executiei in ambele cazuri; modele la scara de cladiri si ale Barajului Arges – Vidraru, comparatii.

4. Modele stochastice privind considerarea miscarii seismice a terenului, miscarea, ca actiune nesincrona in diferite puncte de rezemare: modelare discreta, pentru structuri; baraje in arc; perturbatii de rotatie locala, pentru incovoierea structurilor in consola verticala si pentru torsiunea de ansamblu a acestora; criterii de similitudine in miscarea seismica a masivelor de teren; modelare stochastica a miscarii masivelor geologice (modelate ca sisteme continue); reprezentari alterna­tive pentru functii aleatoare nesta­tionare (reprezentarea „diagonala“, cu posibi­litatea de trecere continua de la reprezentarile nestationare la cele stationare), generare de accelerograme artificiale cu mai multe componente; aplicatii: analize pentru podurile dunarene, silozuri; formulari pentru poduri cu mai multe deschideri.

5. Automatizarea calculelor ingi­neresti: statica sistemelor articulate spatiale; sistem modular de programe pentru analiza comportarii statice si dinamice a structurilor din bare sau continue; aplicarea metodei substructurilor pentru structuri mari calculate cu metoda elementelor finite; programe de generare a accelerogramelor artificiale scalare sau vectoriale; programe de calcul pentru spectre de raspuns (acceleratii abso­lute, deplasari relative etc.); programe de calcul pentru spectre de etaj, cu generalizari (rozete de spectre).

6. Analize de siguranta structurala si risc: analiza critica a metodei starilor limita de pe pozitiile abordarii probabilistice; proprietati statistice ale capacitatii portante a structurilor static nedeterminate; analiza probabilistica a actiunilor variabile; formulari generale; fundamentari teoretice (spatiul actiunilor, relatii generale privind siguranta si riscul, convexitatea varietatii limita a unei structuri in spatiul incarcarilor, definire generalizata a vulnerabilitatii – vulnerabilitate evolutiva, determinata de efectele cumulative ale cutre­murelor succesive); fundamentarea deciziei privind interventia asupra structurilor existente vulnerabile; extinderi la cazul sistemelor cu mai multe componente, distribuite pe teritoriu; analize parametrice privind riscul determinat de actiunea zapezii si ana­liza de cost-beneficiu; definirea probabilistica a durabilitatii; criterii de verificare pentru actiuni multi-parame­trice; sistem de entitati pentru analiza riscului seismic; criterii de utilizare a accelerogramelor artificiale; analize probabilistice parametrice asupra riscului seismic; analiza dinamica neliniara asupra efectelor cumulative ale cutremurelor succesive; date statistice privind vulnerabilitatea seismica a cladirilor.

7. Cuantificarea intensitatii miscarii seismice: sursa primara a analizei cri­tice a conceptului de intensitate: experienta cutremurului din anul 1977 (datele instrumentale, rezultatele ana­lizei ingineresti statistice aprofundate); tensor spectral de destructivitate; relatia intre intensitatea seismica si vulnerabilitatea seismica; intensitatea bazata pe spectre; noua structura a scarii de intensitati, bazata pe date instrumentale; sistem de masuri alternative, sustinute de analiza statistica asupra datelor instrumentale.

8. Analize asupra hazardului seismic: convolutii probabilistice complete pentru analiza hazardului seismic local; analize probabilistice de hazard seismic pentru diferite localitati din tara; prognoza pe baze statistice a cutremurelor vrancene majore; privire critica asupra conditiilor seismice de proiectare pentru CNE Cernavoda; analiza probabilistica de hazard seismic pentru orasul Potenza – Italia (in cadrul proiectului european ENSeRVES); schite de scenarii de cutremur; exa­minarea contributiilor mecanismului de sursa si a conditiilor locale la specificul miscarii seismice a terenului, in cazul cutremurelor vrancene.

9. Sinteza experientei cutremurelor puternice: invataminte de la cutremurul din anul 1977; contributie la monografia cutremurului din anul 1977; analiza statistica a atenuarii in cazul cutremurelor vrancene, in termeni globali, directionali si spectrali; recomandari privind protectia antiseismica in Muntenegru dupa cutremurul din anul 1979 (contract de consultanta cu UNDRO); analiza asupra cutremurului din Mexic din 1985 (contract de consultanta cu UNIDO).

10. Analize ingineresti aplicative, asistenta tehnica: analiza asupra unui monument istoric (turnul – clopotnita al Manastirii Apostolache); expertizare de hale si cladiri; analiza structurii principale EREN/ROMEXPO Bucuresti; analiza podurilor dunarene Fetesti – Cernavoda; analiza solicitarilor din anvelopa U.3 Cernavoda, tinand sea­ma de traseele deviate ale cablurilor de precomprimare; specificarea condi­tiilor seismice de etaj pentru structurile CNE Cernavoda si ROMAG – Halanga.

11. Contributii la dezvoltarea bazei normative: normativele conditionate privind bazele metodei de calcul (P.6-62) si actiunile in constructii (P.7-62), in perioada introducerii experimentale a metodei starilor limita; responsabil elaborator pentru standardul privind principiile generale de verificare a si­gurantei constructiilor (STAS 10100-75) si pentru majoritatea standardelor de actiuni in constructii (seria STAS 10101); participare la elaborarea editii­lor succesive ale normativului P.13 … P.100; proiecte de ghiduri si de coduri romanesti.

12. Elemente de sinteza, rapoarte, strategii de protectie antiseismica: raport asupra stadiului incarcarilor in constructii (Conf. internationala pentru cladiri inalte, 1972); raport asupra metodelor discrete in Dinamica structurilor (Conf. internationala, Segrate – Milano, 1974), rapoarte pentru Comi­sia Economica ONU pentru Europa (armonizarea prescriptiilor privind proiectarea antiseismica, colaborare internationala); schita de strategie de protectie antiseismica; evidentierea obstacolelor in calea reducerii riscului seismic; educarea inginerilor in vede­rea prevenirii si limitarii dezastrelor seismice.

Ca o recunoastere a activitatii depuse, a fost ales in anul 1999 membru titular al Academiei de Stiinte Tehnice din Romania, unde, din anul 1999, a indeplinit functia de vicepre­sedinte, iar din anul 2007 indeplineste functia de presedinte al Sectiei de Constructii si Urbanism.

In anul 2000 i s-a conferit ordinul „Steaua Romaniei“, in grad de cavaler. In anul 2004, Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti i-a conferit calitatea de profesor onorific iar in acelasi an, Asociatia Inginerilor Constructori Proiectanti de Structuri i-a conferit diploma si meda­lia pentru Opera Omnia. In anul 2007 i s-a conferit, de catre Universitatea Tehnica de Constructii din Bucuresti, titlul stiintific de doctor honoris causa.

Om de stiinta de analiza, dar si de sinteza, a contribuit la fundamentarea ingineriei seismice romanesti, fiind considerat printre primii specialisti in acest domeniu. Contributiile stiintifice, participarile la congrese, intalnirile internationale, l-au facut cunoscut si apreciat de cei mai de seama specialisti din lume. Amintim in acest context participarea sa la conventii de colaborare bilaterala, la activitati CAER, la proiecte balcanice PNUD / UNESCO si PNUD / UNIDO, consultanta pentru UNDRO (1983, reduce­rea riscului seismic in Republica Muntenegru dupa cutremurul din anul 1979) si UNIDO (1983, consultanta in cadrul proiectului balcanic PNUD / UNIDO; 1985 – 1986, consultanta dupa cutremurul din Mexic din 1985), conferintele la mai multe universitati de prestigiu, un curs de risc seismic la Universitatea Basilicata – Italia (1991), conducerea de grupe de lucru ale Asociatiei Europene de Inginerie Seismica, lector la seminariile regionale organizate de Asociatia Europeana de Inginerie Seismica (1973 … 1989), ca organizator in perioada 1993 – 1996 al unor seminarii internationale de ingi­nerie seismica desfasurate la Costinesti si Mangalia sub egida Fundatiei Universitatii Marii Negre. A fost vice­pre­sedinte al Asociatiei Europene de Inginerie Seismica (ciclul 1982 – 1986) si este membru individual al unor asociatii de specialitate: GAMM – Germania, AFPS – Franta, IASSAR – internationala.

Personalitate de prim rang a stiintei si tehnicii romanesti in constructii, unic prin tot ceea ce a realizat, dr. ing. Horea Sandi a intrat, inca de pe acum, in istoria stiintei si tehnicii romanesti in constructii.

(Din vol. Personalitati romanesti in constructii, autor Hristache Popescu)

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 90 – martie 2013, pag. 40

 

 



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2013/03/06/personalitati-romanesti-in-constructii-horea-sandi/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.