«

»

Personalitati romanesti in constructii – Ion IONESCU (1870 – 1946)

Share

ion_ionescu_portretS-a nascut la 4 decembrie 1870 in comuna Creata-Lesile, satul Sto­ienoaia, judetul Ilfov.

Dupa terminarea, in anul 1889, a Scolii comerciale din Bucuresti, s-a inscris la Scoala Nationala de Poduri si Sosele Bucuresti, pe care a ab­solvit-o in anul 1894.

Activitatea inginereasca a inceput-o in acelasi an, la Directia generala a cailor ferate, pentru lucrarile liniei Cernavoda-Fetesti. A trecut la Serviciul podurilor, proiectand diferite constructii de poduri si alte lucrari pe liniile ferate.

In anul 1897 a fost de­legat sa rece­p­tioneze podurile meta­lice co­man­date in Franta si Germania.

Intre anii 1898-1899 a organizat atelierele de consolidare pe linia Ploiesti-Predeal iar in anul 1900, a devenit subdirector al Serviciului hidraulic din Bucuresti unde a studiat devierea apelor Siretului spre Prut in dreptul lasului.

In anul 1910, a fost numit director al Serviciului hidraulic, verificand proiectele lucrarilor care se executau in albiile raurilor si proiectand podul de cale ferata in curba peste bazinul din Giurgiu. Una dintre lucrarile importante ale Serviciului hidraulic, de sub conducerea ing. Ion lonescu, a fost Harta hidrografica a Dunarii, necesara navigatiei si lucra­rilor de ameliorare in lunca Dunarii.

In timpul primului razboi mondial, ca ofiter in rezerva, a executat lucrari de restabilire a liniilor ferate in Transilvania si poduri peste Siret si Prut.

In anul 1919 a fost numit director al Serviciului de poduri metalice, iar in 1921, director general al aceluiasi serviciu, avand sarcina sa conduca lucrarile de reconstruire a podurilor distruse in timpul razbo­iului. Menti­onam ca, in anul 1919, a fost inaintat la gradul de inginer inspector general.

Activitatea didactica a inceput-o, in anul 1898, la Scoala Nationala de Poduri si Sosele Bucuresti, cand l-a suplinit pe titularul cursului de Mecanica aplicata. In anul 1903 a fost numit profesor pentru Lucrari de statica grafica, rezistenta materialelor, hidraulica si proiecte de poduri, disciplina pe care a predat-o pana in 1915. In anul 1912 a devenit profesor suplinitor la cursul de Poduri iar in 1914, profesor titular in urma demisiei titularului cursului – renumitul profesor si inginer Anghel Saligny. A predat acest curs pana la pensie, in anul 1938.

De mentionat ca, in anii 1897-1898, a functionat ca profesor de matematica la Scoala de telegrafie, Bucuresti.

In paralel cu activitatea ingine­reasca si didactica, prof. Ion lonescu a avut si numeroase functii de conducere: secretar si apoi viceprese­dinte si presedinte al Societatii Politehnice Bucuresti; presedinte al Societatii Romane de Stiinte; vice­presedinte al Asociatiunii Romane pentru inaintarea si Raspandirea Stiintelor; membru si vicepresedinte al Consiliului tehnic superior; membru in Consiliul permanent al instruc­tiunii publice pentru partea industriala; membru in Comisiunea pentru executarea tratatelor de pace si membru in Comisiunea centrala a despagubirilor de razboi (delegat din partea Ministerului Lucrarilor Publice); mem­bru in Comitetul tehnic special de directie, de pe langa Directia gene­rala a constructiilor de cai ferate; vicepresedinte al Comisiei interioare la primaria Capitalei; membru in Comitetul de directie de pe langa Directia generala a postelor, tele­grafelor si telefoanelor; membru in Consiliul superior al avutiilor si intreprinderilor publice; presedinte al Colegiilor inginerilor etc.

O alta activitate, cu totul remarcabila, a desfasurat prof. Ion lonescu la revista Gazeta matematica, infiintata de el si de alti patru ingineri in anul 1895, revista care a avut un rol de seama la raspandirea stiintelor matematice in tara. La revista, prof. Ion lonescu a functionat ca redactor timp de 44 de ani. Pentru aportul sau stiintific si organizatoric adus mate­maticii romanesti, a fost ales, in anul 1909, presedinte al Sectiei matema­tice din Societatea Romana de Stiinte, iar in anul 1914, membru al Societatii Matematice din Anglia.

Un rol de seama l-a avut prof. Ion lonescu la introducerea, reglemen­tarea si intocmirea prescriptiilor pentru calculul static si alcatuirea construc­tiilor. A depus o munca intensa pentru ca tara noastra sa aiba prescriptii proprii privind incarcarile, gabaritele si rezistentele admisibile conform cu conditiile existente de clima, materiale si executie din tara. De men­tionat participarea sa la elaborarea prime­lor prescriptii pentru proiectarea si executarea construc­tiilor din beton armat.

Prof. Ion lonescu are si o activitate publicistica impresionanta: peste 200 de lucrari din domeniul mate­maticii, tehnicii, istoriei stiintelor, lucrari de popularizare a stiintei si tehnicii etc. Cele mai importante lucrari sunt Betonul armat (1915, 1928) – prima lucrare de beton tiparita in tara si Cursul de poduri predat la Scoala Nationala de Poduri si Sosele si la Scoala Politehnica Bucuresti.

Scrierile sale sunt redate cu o deosebita claritate si competenta, in concordanta cu cerintele practicii  avand o contributie de seama la progresul stiintific si cultural al tarii din acea vreme.

Pentru intreaga sa activitate de om de stiinta, profesor, inginer si carturar, a fost ales in anul 1919 membru corespondent al Academiei Romane.

In cei 40 de ani de activitate didactica, profesorul Ion lonescu s-a ridicat la cerintele cele mai inalte ale dascalului, intrunind calitatile unui mare si adevarat profesor. Aptitudinile sale de a gandi logic si de a se exprima precis si ordonat s-au dovedit virtuti.

S-a daruit invatamantului calau­zindu-se dupa urmatoarele trei principii: „profesorul este raspunzator de timpul pe care elevii il petrec in scoala la cursurile si lucrarile pe care le fac“; „elevii sa iasa din scoala cu incredere deplina in ei insisi ca sunt in stare sa faca fata cerintelor practicii, sa aiba incredere in pute­rea lor de a concepe si practica lucrari tehnice“; „seriozitatea in inde­plinirea indatoririlor“.

Prin prodigioasa sa activitate de ctitor si indrumator al invatamantului tehnic din Romania, prof. Ion lonescu a ramas – in amintirea ge­neratiilor de ingineri care l-au urmat – o legenda.

Cunoscut si apreciat de intregul corp ingineresc din tara, prof. Ion lonescu a fost o autoritate de seama in lumea tehnicii romanesti, o personalitate asemenea oamenilor de stiinta si cultura Anghel Saligny, Gh. Titeica etc., animati de propasirea tarii, intr-o perioada inca de inceputuri si cautari.

Deopotriva om de stiinta, profesor, inginer, scriitor si om: modest, ferm, moralist, militant, exemplu de conduita, de adevar si dreptate a propovaduit stiinta, tehnica si progresul social, influentand, in acest sens, numeroase cercuri ale societatii din acea vreme. Propasirea tarii prin educatia morala, cultivarea stiintei si aplicarea ei in practica au fost ideile de care a fost animat profesorul si inginerul Ion lonescu in intreaga sa activitate de peste 50 de ani.

A incetat din viata la 17 decembrie 1946.

(Din vol. „Personalitati romanesti in constructii“, autor Hristache Popescu)

 

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 91 – aprilie 2013, pag. 76

 



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2013/04/10/personalitati-romanesti-in-constructii-ion-ionescu-1870-1946/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.