«

»

Teatrul National Bucuresti – Refacere si modernizare

Share

In curand centrul capitalei noastre va cunoaste imbu­natatiri arhitecturale care vor da o noua infatisare zonei Piata Universitatii.

Locul la care ne referim este unul incarcat de istorie, fie si daca retinem ca, in imprejurimile sale se afla cladiri care marcheaza, in trecerea timpului, etape semnificative si din punct de vedere arhitectonic.

Este suficient sa amintim cateva dintre ele pentru a ne intregi o imagine a unor momente reprezentative pentru generatiile de dinaintea noastra: Biserica Baratiei, Spitalul Coltea, Ministerul Agriculturii, Universitatea Bucuresti, Institutul de Arhitectura, Palatul Sutu, dar si Hotelul Intercontinental si desigur, cunoscuta si mult comentata cladire a Teatrului National Bucuresti.

Despre Teatrul National vrem sa vorbim pe parcursul mai multor episoade, care va vor infatisa noua arhitectura si modificarile moderne pe care cladirea este in curs sa le capete dandu-i un nou sens in ansamblul Piata Universitatii. Ne vom referi la lucrarile de remodelare si mo­dernizare privind toate cladirile componente ale ansamblului Teatrul National Bucuresti.

De semnalat, de la bun inceput, ca reconfigurarea Pietei Universitatii, bazata pe pozitia emblematica a Teatrului National din Bucuresti, este rezultatul activitatii SC AEDIFICIA CARPATI aflata sub conducerea cunoscutului constructor, ing. Petre Badea, om caruia i se datoreaza si alte edificii ridicate sau fina­lizate, cum ar fi: Biblioteca Nationala, sediul Bancii Nationale a Romaniei, Palatul Parlamentului, mai multe ansambluri bisericesti etc.

 teatrul-national-fig-11

Scurt istoric al aparitiei Teatrului National Bucuresti

Perioada 1836-1852 – Incepu­turile

1834 – Ia fiinta Societatea Filarmonica la initiativa lui Ion Heliade Radulescu si Ion Campineanu.

1836 – Societatea Filarmonica cumpara Hanul Campinencii pentru a construi cladirea Teatrului National.

1840 – Domnitorul Alexandru Ghica aproba proiectul.

1845 – Este ales planul arhitectului vienez Heft; cladirea, construita in stil baroc, va exista pana in anul 1944, cand va fi bombardata de catre nazisti. Pe locul sau de pe Calea Victoriei, se afla in prezent hotelul Novotel.

Perioada 1852-1864 – Teatrul cel Mare

1852 – Se deschide Teatrul cel Mare din Bucuresti, primul director fiind Costache Caragiale. Sala de spectacole, cu o capacitate redusa, construita initial pentru protipendada, a fost marita pentru a cuprinde si alte categorii de spectatori.

Perioada 1864-1877 – Oficiali­zarea Teatrului National

1864 – Printr-un decret semnat de primul ministru de atunci Mihail Kogalinceanu, s-a hotarat ca „Teatrul cel Mare sa se ia pe contul sta­tului si sa devina institutie publica de cultura“.

1875 – Alexandru Odobescu, director al teatrului, pune pe frontispiciu numele institutiei: Teatru National.

1877 – Din initiativa lui Ion Ghica, director al teatrului, Parlamentul promulga Legea teatrelor, inspirata de regulamentul Comediei Franceze, regulament redactat de Napoleon. In timpul Razboiului de Independenta, teatrul organizeaza reprezentatii in folosul soldatilor raniti si pentru intretinerea spitalelor. Pe perioada reprezentatiilor, publicul era tinut la curent cu evenimentele de pe front.

1942 – Ia fiinta Muzeul Teatrului National prin stradania lui George Franga. Liviu Rebreanu, directorul Teatrului National, inaugureaza Muzeul teatrului la 10 septembrie 1942.

24 august 1944 – Cladirea Teatrului National din Calea Victoriei este distrusa in timpul bombardamentului de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial.

Perioada 1944 – 1948 – Teatrul National functioneaza in salile: Comedia (Majestic), Studio din Piata Amzei, salile de festivitati ale liceelor Sfantul Sava si Matei Basarab, Cercul Militar; dupa o vreme, ramane doar cu salile Comedia si Studio.

In 1967, a inceput degajarea locului, deoarece acesta era ampla­samentul noului Teatru National ales inca din 1963.

20 decembrie 1973 – este inaugurata noua cladire a Teatrului National (fig. 2) cu trei sali de spectacol: Sala Mare, Sala Mica, Sala Atelier.

In 17.08.1978, Sala Mare este distrusa intr-un incendiu, si apare, pentru prima oara, ideea remodelarii Teatrului.

Proiectarea, expertizarea

Si reproiectarea ansamblului TNB

Ansamblul de cladiri al Teatrului National din Bucuresti este format din patru copuri:

– Corpul A – Sala principala si Turnul de scena;

– Corpul B – Corp Anexe;

– Corpul C – Sala Studio;

– Corpul D – Centrala Tehnica si Parcaj subteran auto.

Expertiza Tehnica asupra structurii de rezistenta actuale a teatrului a fost elaborata de Proiect Building Industry SRL, beneficiar fiind Teatrul National din Bucuresti reprezentat de Peccon Invest SRL in calitate de proiectant general, cesionar al dreptului de autor.

Constructiile care alcatuiesc ansam­blul Teatrului National din Bucuresti au fost proiectate in anul 1968 de Institutul „Proiect Bucuresti“ – sef proiect complex arh. Horia Maicu, arh. Romeo Belea si arh. Nicolae Cucu si sef de proiect structura prof. ing. Alexandru Cismigiu.

La cutremurele din 1977 (cel mai sever), 1986, 1990 etc. nu s-au produs degradari semnificative ale elementelor de rezistenta.

In anul 1983, Institutul de Pro­iec­tari „Carpati“ a elaborat un proiect de remodelare a cladirii Corpului A – Corp Sala Mare – care a constat din:

– Marirea capacitatii salii de la 900 la 1.400 de locuri;

– Amenajarea a doua Sali de spectacole la parter si demisol;

– Amenajarea de spatii expozi­tionale (5.000 m2) prin supraetajari;

– Executia unei noi fatade, mai inalte, peste vechiul acoperis.

Toate aceste remodelari si transformari au condus la modificari importante si dificile in structura de rezistenta a cladirii (corp A – Sala Mare) si in modul de descarcare gravitationala a sarcinilor, inaccep­tabile din punct de vedere al preve­derilor de proiectare.

In anul 2005 s-a produs un incendiu local la Sala Studio (corp C) care, probabil, nu a afectat semnificativ structura de rezistenta a cladirii (nu s-au prelevat probe de laborator pentru determinarea, pe baza prelucrarii statistice, a rezistentei si rigiditatii elementelor structurale importante din zona).

 

Profilul geotehnic al terenului pe care este amplasat TNB

Studiile de teren au indicat o fundare in straturile de argila prafoasa cu concretiuni de calcar – pentru intreg ansamblul – cu presiuni admisibile de pana la 4 daN/cm2.

Adancimea subsolurilor a fost astfel stabilita incat sa nu se atinga orizontul de panza freatica si astfel sa nu fie impuse masuri speciale de izolare (cu exceptia Centralei Tehnice, unde a fost necesar sa se prevada unele masuri din cauza coborarii pardoselilor).

Terenul de sub fundatii si-a consumat tasarile sub actiunea indelungata a incarcarilor gravitationale.

Sistemele de fundare adoptate au fost cele clasice si anume radiere partiale, fundatii izolate, benzi continui de fundare.

Determinarea rezistentelor mecanice pe baza probelor de laborator

Laboratorul de Constructii Bucuresti a efectuat incercari nedistructive, prin metoda combinata, asupra unor elemente de rezistenta din structura teatrului (stalpi si diafragme). A rezultat, pentru stalpi, o rezistenta medie de 220,8÷251,1 daN/cm2, corespunzatoare unui beton de clasa C12/15÷C16/20, respectiv marca B200÷B250. Pentru diafragmele din beton armat, a rezultat o rezistenta medie de 238,0÷244,8 daN/cm2, corespunzatoare unui beton de clasa C12/15÷C16/20, respectiv marca B200÷B250.

S-au constatat unele defecte de executie referitoare la intreruperea betonarii (rost de turnare), variatii de omogenitate ale betonului din sectiunile diafrag­me­lor incercate, fisuri pe grosimea diafragmei.

 

Metodele adoptate pentru expertizarea tehnica a structurii

Conform prevederilor normativului P100-92 pct. 11.2.1. metodele adoptate pentru intocmirea Expertizei Tehnice au fost:

• Metoda E-1 de evaluare calitativa „in situ“;

• Metoda E-2 de calcul curent, corespunzator metodelor din catego­ria A. pct. 6.2. – analiza numerica pe model spatial.

Structura de rezistenta –

situatia initiala si actuala

Cladirea initiala (fig. 3) a fost alcatuita, din punct de vedere structural, in jurul unor pereti structurali, plani sau curbi, de capacitate mare, pile puternice, grinzi cu ductilitate ridicata si placi rezistente ce transmit fortele de inertie la toate elementele structurii. Degradarile cauzate de cutremurul din 1977 au fost practic nule, ceea ce denota o structura bine conformata si rezistenta.

Proiectul initial a urmarit ca raspunsul acestei structuri la fortele induse de seism sa ramana preponderent in stadiul elastic. Din nefericire, in 17.08.1978 un incendiu de proportii a distrus majoritatea elementelor nestructurale, dar structura de rezistenta a ramas intacta. S-au impus refaceri si refinisari ale teatrului, iar odata cu aceste refinisari, s-a solicitat si indepartarea unora din elementele structurale vitale, ajun­gandu-se, astfel, la reze­mari de ordinul II de tipul stalp-grinda. Aceste modificari, in detri­mentul performantei seismice a structurii, au fost combatute si argumentate cu recomandarile normelor seismice de la acea vreme, recomandari pastrate si in zilele noastre de Normativul Seismic P100-2006.

Expertiza identifica doua proble­me majore la aceasta constructie: curgerea lenta a betonului, accele­rata de incendiu si diminuarea capacitatii de preluare a eforturilor induse de seism, ca urmare a demolarii unora dintre pereti.

Proiectul la faza DE, care este in curs de elaboare, urmeaza concluziile exper­tizei si recomandarile pro­iectantilor initiali, cu scopul de a readuce structura la cel putin capa­citatea de rezistenta si stabilitate de dinainte de anul 1978.

 

Corpul A – Sala Mare – are planseul peste sala principala rea­lizat din grinzi rezemate la unul din capete pe o grinda cu zabrele iar la celalalt capat, pe un jug din beton armat si pe peretii structurali cu goluri in interior.

 

Corpurile B si C prezinta feno­mene de accentuata torsiune, din cauza nesimetriilor elementelor structurale; stalpii se gasesc intr-o situatie nefavorabila in mecanismul de disipare a energiei seismice.

Dupa modificarile din anul 1983, structura de rezistenta a corpului A – Sala Mare – a fost semnificativ mo­dificata (fig. 4), nerespectandu-se legislatia tehnica in vigoare la acea data si cu atat mai putin cerintele actuale ale codurilor de proiectare. Astfel, s-a marit capacitatea Salii principale prin desfiintarea peretilor structurali curbi, dispusi in evantai (eliminandu-se patru din cele opt diafragme de beton armat), s-au executat demolari si refaceri locale cu scopul realizarii foayerului lojei oficiale intr-o pozitie atipica, s-au creat spatii expozitionale prin supraetajarea teraselor (la nivelele 4 si 5), s-a executat o noua fatada printr-un portic inalt in fata copertinei initiale, fatada care incarca semnificativ si nepermis, la nivelul 2, elementele de structura ale Parcajului auto alaturat s.a. Se impune, de aceea, categoric, ca o necesitate obiectiva, reconformarea structurii de rezistenta si aducerea ei la parametrii initiali, parametri care cores­pund normativelor tehnice in vigoare (dar si normelor de la data elaborarii in anul 1982 a proiectului de marire a capacitatii teatrului).

In Expertiza Tehnica elaborata in luna decembrie 2006, s-au analizat efectele seismului asupra structurii de rezistenta a ansamblului TNB, comparand normativele (codurile de proiectare seismica) elaborate in anii 1963, 1992 si 2006 si ajungand la concluzia ca este necesar ca lucrarile de consolidare sa se concentreze, cu prioritate, la elementele Corpului B (corp Anexe) (fig. 5).

Dispozitia structurala, in cadre, neconforma cu cerintele paraseismice, fara plansee continui pe nivel, precum si proiectarea initiala, des­cope­ri­toare la fortele seismice conventionale specifice cutremurului vrancean, au fost argumentele majore in luarea deciziei de consolidare a acestui corp de cladire, cu o structura flexibila, avand o perioada de vibratie mare.

Intre cladiri nu este prevazut un rost seismic, rostul existent fiind unul de dilatatie. Din aceste motive, a fost necesar sa se rigi­dizeze cladirea corpului B in zonele de capat (in special in zonele de la colturi) unde se invecineaza cu celalalte corpuri.

 

Corpul C – Cladirea Studio (fig. 6) – prezinta deficiente in ceea ce priveste protectia seismica, mai ales pe directia transversala. De asemenea, modurile proprii de vibratie ale cladirii neconsolidate prezinta, pe cele doua directii, miscari combinate de translatie cu o torsiune de ansamblu foarte periculoasa, care indica o comportare defavorabila la actiunile seismice (fig. 7, 8, 9). Se impune consolidarea de rezistenta si rigiditate a structurii cladirii.

Avand in vedere cele mentionate, lucrarile de consolidare ale corpurilor B si C vor trebui sa fie executate in aceiasi etapa (concomitent), asigurandu-se organizarea de santier in consecinta (fig. 10).

In ceea ce priveste corpurile A si D (Sala principala de spectacole si Parcajul subteran), acestea vor trebui sa fie remodelate conform solu­tiilor initiale pentru a fi respectate prescriptiile tehnice in vigoare, inclusiv exigentele Codului de proiectare seismica. In acest sens, respectarea conditiei de redundanta structurala este imperios  necesara.  Indepli­nirea acestei conditii permite ca, atunci cand un element se plastifica sau se rupe local, forta laterala din seism sa fie distribuita la alte elemente ale sistemului, pentru a preveni o rupere progresiva. Proiec­tantul trebuie “sa se asigure ca ruperea unui singur element sau a unei singure legaturi structurale nu expune structura la pierderea stabilitatii”.

Un exemplu nefericit, in acest sens, il constituie rezemarea actuala a stalpilor supraetajarii teatrului pe grinzile static determinate in consola ale copertinei. De asemenea, discontinuitatile pe verticala (stalpi pe grinzi, grinzi pe grinzi) produc devieri ale traseului incarcarilor, dar si mo­dificari bruste ale rigiditatii si rezistentei laterale la anumite niveluri; in plus, apar caracteristici de vibratie deosebite (in special la componenta seismica verti­cala) si concentrari de eforturi specifice caracterului indirect al transferului de forte. In acest spirit, codul seismic actual prevede “… o transmitere directa si pe un drum scurt a fortelor de inertie afe­rente maselor distribuite in cladire”.

Se subliniaza conditia de evitare a rezemarilor indirecte care conduc la sporuri de forte semnificative, produse de componentele verticala si orizontala a cutremurelor: „Se vor evita, de regula, rezemarile stalpi pe grinzi”. Deci, stalpii porticului incarca sever planseul de peste Parcajul auto iar aceasta zona de descarcare a eforturilor, de la o constructie la alta, reprezinta un punct nevralgic in privinta asigurarii nivelului de siguranta necesara la actiunile gravitationale permanente statice si la actiunile laterale si verticale extraordi­nare, aleatoare, dinamice. De men­tionat ca, in cadrul lucrarilor de revenire la forma initiala a spatiului Salii principale si a foayerelor sale, se va analiza posibilitatea imbuna­tatirii circulatiei spectatorilor.

Observatie: In Expertiza Tehnica se apreciaza, in mod corect, ca structura de rezistenta initiala a Salii mari a teatrului prezinta „o stabilitate generala, practic nelimitata in timp, la toate actiunile certe sau probabile. Asigurarea constructiei la astfel de solicitari a fost facuta pentru a ramane cat mai mult intr-un stadiu elastic la cutremure de mare intensitate”.

Din analiza seismica efectuata pentru aceasta structura in cadre si diafragme din beton armat monolit, a rezultat o perioada de oscilatie in modul fundamental de vibratie de T = 0,53 s si un grad de asigurare supraunitar la actiuni seismice in elementele de rezistenta verificate.

In tabelul 1 se prezinta valoarea coeficientului seismic global – cs – calculat pentru structura salii teatrului, in conformitate cu diferitele reglementari tehnice in vigoare la diferite etape. Se observa ca acest coeficient seismic care amplifica masa structurii si produce forta laterala conventionala echivalenta de calcul creste cu 39%, daca s-ar efectua analiza pseudo-statica in confor­mitate cu noul cod seismic de proiectare (2006), in comparatie cu analiza conform vechiului normativ seismic (1992). Daca ne raportam la normativul seismic in vigoare la data proiectarii structurii teatrului (1963), se constata o crestere importanta (cu 62%) a valorii coeficientului seismic global calculat dupa Normativul P100-92.

Normativul din anul 1963 nu aprecia, in mod corect, actiunea seismica vranceana, avand la baza adoptarea formei spectrelor californiene pentru Romania, situatie care a fost in defavoarea sigurantei pentru clase mari de structuri semirigide (exemplu: Corp Sala principala si Corp Sala Studio) si in special flexibile (exemplu: Corp Anexe cu o perioada fundamentala de vibratie  T1 = 1,58 s).

De asemenea, expertiza prevede consolidarea elementelor fisurate (grinzi, pereti, ziduri) prin injectarea fisurilor cu rasini epoxidice, sau realizarea de pereti torcretati (de cca. 6 cm grosime) prin placarea cu plase de otel-beton ductile.

Planseul suspendat, la cota +13,00 m, va fi consolidat si rigidizat, pentru a putea prelua functiunea de birouri necompartimentate, urmand ca sa se renunte la utilizarea lui actuala ca depozit.

 

Corpul D – Centrala tehnica si Parcajul auto

Prin dezafectarea fatadei actuale, executata in anul 1983, planseul parcajului va fi descarcat de sarcinile suplimentare provenite din fatada teatrului si din supraetajarile executate, iar copertina de la intrarea principala a teatrului va aparea in forma ei initiala – cea din anul 1968.

Pentru asigurarea unui spor de capacitate, de redistributie a eforturilor in sens transversal structurii de rezistenta a Parcajului, se vor prevedea grinzi din beton armat suplimentare, respectand gabaritul actual pe inaltime. De asemenea, se vor camasui stalpii Parcajului, pe toata inaltimea, iar stalpii vor conlucra cu grinzile transversale nou create.

 

Etape de parcurs; probleme de rezolvat

• Consolidarea structurii de rezistenta a teatrului (structura fatada, structura salii de spectacole), structura Turnul Scenei si a Parcajului auto.

• Remodelarea cladirii TNB – Corpul A, dupa modelul Teatrului National din Londra – cladirea „Barbican Hall” si teatrelor din Los Angeles si Copenhaga.

• Consolidarea Corpului B (care va contine si birouri, cabine, sali de gimnastica, sali de spectacol mici), cel mai afectat de seisme.

• Consolidarea Corpului C – cladirea actualului Teatru de Opereta (in viitor cladirea va adaposti Sala Studio a TNB), sala de spectacole  va fi reconstruita cu geometrie variabila de tip elisabetan.

• Amenajarea a inca trei noi sali de spectacol.

• Reconfigurarea Pietei Universitatii si amplasarea unor monumente reprezentative. Exemple: „Caruta cu paiate”, – sculptura imensa ce infatiseaza principalele personaje descrise de scriitorul Ion Luca Caragiale; „Monumentul din cristal”, cu o flacara permanenta, dedicat eroilor Revolutiei din 1989; „Palaria lui Caragiale”, care va defini aspectul Teatrului National, dupa modelul pe care l-a avut pana in anul 1983.

• Construirea Centrului National al Dansului (care functioneaza in prezent in interiorul cladirii TNB).

• Majoritatea instalatiilor cladirii TNB vor fi refacute; exemple: instalatia de climatizare, instalatia de incendiu.

• Numarul locurilor in salile de spectacol va fi aproape dublu, de la 1.720 la peste 3.100.

 

Finantarea construirii TNB

Contractul de finantare pentru executia TNB valoreaza 51 milioane Euro + TVA (28 milioane Euro provin de la Banca de Dezvoltare a Consi­liului Europei) si are o perioada de executie de 28 de luni.

 

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 91 – aprilie 2013, pag. 32

 



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2013/04/11/teatrul-national-bucuresti-refacere-si-modernizare/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.