«

»

Personalitati romanesti in constructii – George (Gogu) Constantinescu (1881 – 1965)

Share

gogu_constantinescuInginerul George Constantinescu s-a nascut la 4 octombrie 1881 in Craiova.

Dupa absolvirea Colegiului Nati­onal din localitate, s-a inscris la Scoala Nationala de Poduri si Sosele din Bucuresti, pe care a absolvit-o, ca sef de promotie, in anul 1904. In scoala s-a dovedit un caracter original si o fire independenta, care nu accepta idei consacrate sau impuse, cautand solutii noi, care ii uimeau pe profesori.

La examenul de stat, de pilda, a prezentat proiectul unui pod din beton armat, calculat dupa o metoda originala proprie, fara ca betonul armat sa fi fost predat in scoala.

Activitatea inginereasca a ince­put-o in anul 1904, la Serviciul de drumuri si poduri din Ministerul Lucrarilor Publice. In anul 1908, a format, impreuna cu cativa colegi, prima intreprindere romaneasca „Beton si fier”, destinata sa asigure, in bune conditii, executia marilor poduri care formau obiectul investitiilor de stat. In acei ani, pe langa activitatea de proiectant in serviciu – nemultumit de nivelul metodelor empirice de calcul ale betonului armat – George Constantinescu a propus si publicat (in Buletinul societatii politehnice) teorii perso­nale deosebit de avan­sate, bazate pe ipoteze noi de calcul ale deformatiilor noului material. Astfel, a studiat si a propus o ipoteza noua de deformatie a sectiunilor elementelor din beton armat, adoptand, in locul deformatiei liniare, o curba hiperbolica ce avea sa duca, mult mai tarziu, la teorii legate de calculul fisurilor in beton. De ase­menea, sesizand slaba rezistenta la intindere a betonului, s-a preocupat de eventuala folosire a precomprimarii sectiunilor, pe care o recomanda (in anul 1905!) pentru o realizare de mai tarziu.

Relatiile de calcul enuntate de George Constantinescu in acei ani se refera si la aderenta armaturii in beton, la repartitia eforturilor in zona reazemelor, pentru care recomanda armaturi inclinate la 450, la influenta etrierilor etc. Toate aceste preocupari si idei au fost aplicate de ing. George Constantinescu la proiecte de poduri, pentru care a sustinut adoptarea de deschideri si bolti sporite la 25-50 m, luptand impotriva inertiei care mai dainuia in legatura cu adoptarea betonului armat in tara noastra.

Prin activitatea sa de sustinator si proiectant al lucrarilor din beton armat, a devenit cunoscut lumii constructorilor si arhitectilor acelor ani care, indemnati de realizarile din incinta Expo­zitiei universale de la Parcul Libertatii din 1906 (actualmente Parcul Carol I), i-au incredintat diferite lucrari. Astfel, a executat: podul peste lacul din Parcul Libertatii, cu des­chiderea de 16 m, planseele si cupola Palatului Camerei Depu­tatilor; plansee la Camera de comert (azi Biblioteca de Stat), podul de la Lainici peste Jiu, cu doua arce de 60 m deschidere si cale suspendata, Geamia de la Constanta, consolidarea zidului de sprijin la Camera Deputatilor, plansee la cladirea Mi­nisterului Lucrarilor Publice (azi Primaria Capitalei), alimentarea cu apa a orasului Calafat etc.

Intre anii 1908-1910 a executat, ca antreprenor, importante poduri peste Siret (la Bratesti, Racaciuni, Adjudul vechi si Dolhasca), peste Bistrita si altele, la nivelul lucrarilor similare europene. In acelasi timp, a executat rezervoare pentru pacura si chiar drumuri cu tratament bituminos deosebit de reusite (Doftana-Bustenari), pentru care a imaginat procedee cu totul noi in tehnica vremii.

Tot ce a stabilit ing. George Constantinescu in stiinta betonului armat, in urma cu 100 de ani, a ramas valabil si astazi, iar lucrarile din beton armat, executate ulterior, il situeaza pe George Constantinescu printre pionierii acestei noi tehnici in tara noastra.

Activitatea acelor ani, pe langa satisfactiile directe, l-a facut pe George Constantinescu sa simta si greutatile pe care le intampina la introducerea noului si tehnicilor moderne, din cauza inertiei cercurilor conducatoare administrative din tara.

In anul 1910, a plecat in Anglia, incredintat ca va gasi acolo interes pentru ideile sale legate de propagarea vibratiilor prin medii gazoase si lichide.

Dupa vizitarea unor laboratoare din Anglia si Statele Unite ale Americii, a organizat, la Londra, un laborator provizoriu, pe Tamisa. Aici si-a inceput experientele sale pentru transmiterea, prin tuburi inchi­­se umplute cu apa sub presiune, a vibratiilor mecanice, cu scopul de a rea­liza principiul transmiterii energiei la distanta.

Lovindu-se de unele false axi­ome, care afirmau incompresibilita­tea lichidelor, George Constantinescu a dus o lupta tenace pentru a-si impune noile sale descoperiri privind compresibilitatea mare a apei (de 100 de ori mai mare ca a otelului), pentru care a construit si experimentat uimitoare aparate.

Formulele de calcul create (intre anii 1910-1914) dovedesc justetea afirmatiilor sale si a teoriei matema­tice privind transmiterea undelor de vibratii mecanice prin medii lichide, in perfecta analogie cu fenomenele similare cunoscute din studiul electricitatii.

Prin aceste experiente, drumul inventiilor si al multiplelor posibilitati de transmitere prin vibratii a energiei, precum si transformarea ei, era deschis. Incepand cu anul 1913, George Constantinescu si-a inscris primele sale brevete de pompe, haveuse si ciocane vibratorii, facand cunoscute lumii tehnice epocalele sale descoperiri, care aveau sa-l conduca spre glorioasa recunoas­tere de mai tarziu.

Din pacate, Europa avea sa intre in primul razboi mondial, dand preocuparilor lumii occidentale cu totul alte directii. Intuitia geniala a lui George Constantinescu avea sa fie atrasa spre ideea de a folosi efectele descoperirilor sale la o aplicatie cu totul inedita si de mult cautata de tehnicieni. Este vorba de asigurarea ritmicitatii fenomenelor balistice si mecanice in interesul aviatiei militare. Experientele pe care le-a facut, folosind transmiterea sonica a vibratiilor mecanice prin tuburi cu lichid – intre o mitraliera si un disc rotativ cu un singur orificiu, asezat in fata mitra­lierei care se rotea cu 400 ture/minut – au fost surprinzatoare.

Stabilit definitiv in Anglia, a convins Amiralitatea Britanica de valoa­rea inestimabila a inventiei sale pentru apararea aeriana si anume: dotarea avioanelor engleze de lupta cu mitraliere sonice, capabile sa traga printre palele elicei rotitoare fara sa le atinga, la orice turatie. Dispozitivele inventate de George Constantinescu, denumite G.C. Gear, au fost montate pe zeci de mii de aparate si au constituit, pana in 1918, marea surpriza a victoriilor dobandite de avioanele engleze de lupta.

In laboratorul infiintat de Amiralitatea Britanica la Londra, denumit The Sonnics Work, George Constantinescu a aplicat descoperirie sale, bazate pe The theory of Sonnics (carte aparuta in anul 1918), si a creat numeroasele sale inventii (publicate in patru volume Patent Office). Este vorba de circa 120 de inventii, care l-au facut cunoscut in lumea intreaga ca om de stiinta, descoperitor de noi teorii, inventator si inginer de renume mondial.

In anul 1926, portretul lui George Constantinescu era publicat in revista The Graphie alaturi de alti 16 mari descoperitori ai lumii.

Intre inventiile sale de seama fi­gureaza si aplicarea transmiterii energiei mecanice vibratorii sonice (in paralel cu energia electrica) la injectoarele motoarelor Diesel; ciocane perforatoare si foreze de adancime, pompe submersibile, motoare de diferite tipuri, maiuri, masini de calcul in industria siderurgica si chimica, in aparate de masura, medicina etc.

O alta inventie, denumita Torque Converter, prezentata in anul 1922, permite sa se inlocuiasca la orice automobil, tractor, locomotiva sau vehicul, motorul si transmisiile mecanice (cutia de viteze, ambreiajul, axele cardanice) prin motoare simple sonice si conducte de lichid sub presiune, functionand fara zgomot si dispunand de o larga flexibilitate.

Una dintre cele mai spectaculoase inventii este caloriferul sonic cu apa rece, la care vibratiile meca­nice pot genera caldura (pana la 300°), intr-o serpentina cu diametru redus supusa fluxului vibratiilor.

Intre ultimele sale inventii figu­reaza betonul armat cu fibre meta­lice subtiri denumit feron, inventie prin care se intoarce la primele sale preocupari de constructor.

Daca si-ar fi continuat activitatea in domeniul constructiilor, ing. George Constantinescu ar fi devenit, desigur, unul dintre cei mai mari constructori in beton armat din lume.

George Constantinescu nu a uitat niciun moment originea sa romana, pastrand stranse legaturi cu colegii si prietenii din tara, pe care a si vizitat-o des. In anul 1917 a trimis Crucii Rosii Romane un ajutor material substantial. In anul 1919 a prezentat conferinte la Aca­demia Romana si la Scoala Nationala de Poduri si Sosele iar in anii 1923-1924, a incercat crearea unei societati sonice pentru aplicarea inven­tiilor sale. In anii 1933-1934, a contractat cu Uzinele Malaxa aplicarea sistemului sau la locomotive si tractoare. In anul 1961 a fost sarbatorit de Academia Romana, cu prilejul implinirii varstei de 80 de ani si i s-a acordat titlul stiintific de Doctor Honoris Causa de catre Institutul Politehnic Bucuresti.

George Constantinescu a decedat la 11 decembrie 1965, fiind inmormantat la Consiston – Anglia.

Marele creator si inventator al sonicitatii, George Constantinescu, recunoscut pe plan mondial pentru aplicatiile in domeniul motoarelor cu injectoare Diesel, al pompelor, al forajelor adanci cu sape vibratorii (aplicate in U.S.A. si fosta U.R.S.S.), a activat tot timpul vietii sale in Anglia, negasind in tara sa decat o recu­noastere simbolica (membru de onoare al Academiei Romane in anul 1920).

Sentimentele care il legau de tara sa natala se rega­sesc in scrisorile si corespondenta cu prietenii, cu colegii de liceu si de facultate, fiind exprimate si in conferintele sau congresele internationale la care a luat parte.

Marele inginer George Constantinescu, descoperitor genial, recunoscut si onorat prin cea mai inalta distinctie englezeasca (Medalia Sims) pentru teoriile si inventiile sale fascinante, a fost continuu framantat de idei inalte si generoase privind rolul stiintei si al tehnicii in lume. In numeroase conferinte si publicatii, George Constantinescu a exprimat indoiala sa asupra valorii pregatirii stiintifice, in lupta cu tehnica si inventivitatea bazate pe experienta, perseverenta si intuitie, care deseori au premers evolutia teoretica. Afirmand variatele aspecte ale logicii rationale, el credea ca inginerul trebuie sa fie un constructor iar stiinta sa ramana slujitorul lui.

Mostenirea pe care George Constantinescu a lasat-o tehnicii mondiale a depasit, in numeroase cazuri, capa­citatea de absorbire a epocii in care a fost creata. Ea ramane un bun universal si un stimulent de munca si creatie pe drumul spre adevar, deschis de scoala si gandirea romaneasca.

Viitorul va arata in ce masura ideile sale de transformare a energiei vor putea gasi si alte aplicatii practice in concurenta cu progresele tehnice contemporane.

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 92 – mai 2013, pag. 46

 

(In colaborare cu Emil Prager; Din vol. Personalitati romanesti in constructii, autor Hristache Popescu)

 



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2013/05/07/personalitati-romanesti-in-constructii-george-gogu-constantinescu-1881-1965/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.