(Urmare din numarul 91)
In epoca lui Stefan cel Mare si Petru Rares, in Moldova s-au inaltat cele mai numeroase si reprezentative monumente de arhitectura medievala, al caror specific local se afirma riguros, astfel incat, sub aspectul originalitatii, formele stilistice nu-si gasesc nicaieri analogii. In aceasta perioada, de puternic avant economic, targurile Moldovei s-au inmultit si conturat ca asezari urbane autonome. Caracterul specific al operelor arhitectonice se explica tocmai prin dezvoltarea mestesugurilor si recrutarea unui numar din ce in ce mai mare de mesteri autohtoni.
Sisteme de executie
Zidurile care definesc planul manastirilor moldovenesti sunt alcatuite din: miez si fete (interioara si exterioara). In componenta miezului intra: piatra sparta, piatra de rau si caramida, legate cu mortar. Prinse intim de miez, fetele exterioare erau la inceput din material aparent iar apoi, in timpul lui Petru Rares, tencuite si acoperite cu fresce. Interiorul era acoperit, de asemenea, complet cu fresce.
Piatra si caramida care alcatuiau paramentul zidului erau puse in opera astfel: prima parte a zidului (2/3 din inaltime) sub planul de nastere al boltilor era alcatuita din piatra; a doua parte a zidului (1/3 din inaltime), care sustinea doar acoperisul, protejat de o streasina proeminenta, era confectionata din caramida. Ultima treime a zidului juca un rol hotarator in plastica de ansamblu a monumentului.
Boltile moldovenesti se impun ca un sistem constructiv deosebit de original, prin care constructorii moldoveni au ramas neintrecuti. Comparativ cu solutiile bizantine si gotice, conform carora impingerile boltilor erau preluate de pile masive interioare sau contraforti exteriori, constructorii din Moldova au urmarit sa pastreze partea de jos a cladirii fara niciun fel de obstacol. Datorita grosimii mari a zidurilor si a deschiderilor mici, boltile nu au nevoie de puncte de sprijin intermediare.
Descriem mai jos cele mai ingenioase sisteme de boltire folosite de constructorii romani.
• Patru arce in plin cintru, construite in consola si facand corp comun cu zidaria peretilor, transforma dreptunghiul incaperii (naosului) in patrat. Aceasta se realizeaza prin introducerea arcelor inegale ca grosime: cele doua in directiile transversale ale incaperii sunt foarte late (100 cm – 120 cm). Pe aceste patru arce se ridica acelasi numar de pandantivi (ce fac trecerea de la planul patrat la cel circular), pe care se inalta un scund tambur cilindric; in interiorul acestui tambur vertical, sunt inscrise patru arce in plin cintru dispuse piezis (arcele paralele cu diagonalele patratului determinate de cele patru arce mari). Deasupra acestor arce se construieste turla, a carei latime era egala cu jumatate din latimea naosului.
Ingeniozitatea sistemului de boltire consta in aceea ca transforma planul dreptunghiular intr-unul patrat, iar pe acesta intr-unul circular, inlaturand la baza orice punct de sprijin care ar incomoda circulatia sau vederea si inlaturand, in acelasi timp, latimea golului, pentru a da zveltete turlei.
• Alt sistem de boltire, cu o nota mai subliniata de originalitate, porneste de la cele patru arce in plin cintru in consola si de la cei patru pandantivi, peste care se ridica un foarte scurt inel cilindric. Deasupra acestuia sunt situate o semisfera si opt arce, in plin cintru, egale. Intersectandu-se cu o sfera si intre ele acestea iau aspectul unei impletituri stelate, nervurate. Arhivoltele nervurilor stelate genereaza, in partea de sus, o prisma ortogonala peste care, sprijinita de opt pandantivi, se inalta o calota sferica.
La manastirile moldovenesti constructorii trebuiau sa conceapa incaperi necesare adapostirii unui numar relativ mic de oameni, urmarind totodata ca edificiul sa capete un aspect monumental. Planul bisericii era alcatuit conform ceremonialului si ritualului cultului ortodox: incaperea altarului, naos, pronaos, completat uneori cu pridvor si gropnita (camera mormintelor).
Interiorul manastirilor moldovenesti degaja o atmosfera calma cu o nuanta de mister realizata prin slaba iluminare si frescele cu caracter religios. Ferestrele au fost incadrate cu chenare din piatra prelucrata cu elemente arhitectonice de influenta gotica. Usa este incadrata de un chenar dreptunghiular din piatra, decorat cu doua sau trei margele verticale avand o combinatie de elemente gotice si de stil renascentist.
Fatadele bisericilor moldovenesti constituie un exemplu de arta si logica constructiva ca si de un remarcabil bun gust. Cele doua parti ale zidului inconjurator, de fatada sunt tratate diferit. Partea de jos (2/3 din inaltime) – o suprafata din piatra aparenta, cu aspect aparent neregulat – are numai cateva accente cu caracter decorativ: profile de soclu, coronamente de contraforturi, chenare de usi si ferestre. Soclul, inalt, proeminent, este compus din doua profile simple, suprapuse, despartite de o fasie de zidarie executata din piatra bruta. Profilul de jos, tratat ca o invelitoare cu panta lina, sugereaza ideea unei banci continue.
Ultima treime a zidului exterior este executata din caramida aparenta si se compune din siruri suprapuse de mici firide oarbe (ocnite) si o friza lata cu doua, trei siruri de discuri de teracota, divers colorata si smaltuita. Fatadele sunt fragmentate de contraforturi, la inceput decorative din piatra fatuita, apoi pictate, ca si restul fatadei.
Acoperisul edificiilor de cult moldovenesti este elementul care influenteaza in cel mai inalt grad aspectul global al monumentului. Cele doua tipuri de acoperis sunt: cel unitar, al bisericilor cu plan drept, cu pante mari, avand inaltimea aproximativ aceeasi cu a trupului bisericii, si cel al bisericilor cu turla, fragmentat in volume egale cu partile esentiale din plan.
Frescele de pe peretii exteriori, executate in perioada lui Petru Rares, imbraca peretii de la soclu pana la streasina. Zugravelile exterioare au rezistat peste veacuri tuturor intemperiilor. Procedeul zugravirii totale, de o valoare tematica si artistica remarcabila, confera manastirilor din Moldova un caracter intru totul deosebit, unic in intreaga lume.
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 94 – iulie 2013, pag. 38
Autor:
prof. univ. dr. ing. Alexandru Ciornei
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns