«

»

FPSC: Ce ne aduce 2014?

Share

adriana_iftimeObisnuim ca, la fiecare inceput de an, sa facem o retrospectiva a anului incheiat si apoi, sa indraznim, cu experienta dobandita, a privi spre viitorul apropiat. Din pacate, traim vremuri in care nu ne permitem sa privim pe termen mediu si lung, ci doar spre viitorul apropiat.

A trecut de mult timpul cand in tara se planificau lucruri a se intampla pe cinci ani, pe zece ani. Ele au ramas “de trista amintire” cu toate ca stiinta in domeniu arata ca, pentru a avea rezultate, trebuie sa privesti in perspectiva, sa-ti faci planuri pe termen lung, mediu si ca o consecinta, pe termen scurt.

Realitatea cruda este ca in timp ce ni se serveste pe tava scuza ca suntem intr-o criza economica, iar noi o inghitim pur si simplu, de fapt noi suferim de o grava criza de ma­nagement. Pentru decidentii nostri previziunea, organizarea, coordona­rea, antrenarea, controlul si interdependenta sunt notiuni de management, in cel mai bun caz, scolastice (unii poate nici nu au auzit despre ele).

Profesorul universitar doctor Ovidiu Nicolescu scria intr-una dintre lucrarile domniei sale un motto, care apartine prof. Richard Farmer: ”Managementul este unul din factorii esentiali, care explica de ce o tara este bogata sau saraca”.

Si din acest punct de vedere, noi suntem o exceptie pentru ca, dupa unii indicatori, nu s-ar spune ca suntem o tara saraca (muntii nostri aur poarta… tinerii romani culeg lauri doar in strainatate…), ci doar un popor sarac.

Dar sa revenim la preocuparea constructorului roman la inceput de an. Ce ne aduce anul 2014? Vesti bune si vesti rele!

Vesti bune: s-a adjudecat, pentru a treia oara (!!!), licitatia pentru auto­strada Comarnic – Brasov.

Oare chiar asa sa fie? Promisiunea electorala, valabila inainte de adjudecare, care viza terminarea acestei autostrazi in 2016, ne dadea speranta ca vom avea o realizare demna de o tara europeana. Dar, nu a fost sa fie asa! Aflam ca termenul de executie, in urma adjudecarii, este 2017. Asadar, o veste buna cu inceput prost. Totusi, o parte dintre constructori vor avea de lucru si acesta este un lucru bun.

O alta veste buna este aceea ca bancile dau sperante, celor care au nevoie de o locuinta, ca vor putea accesa credite in lei, la dobanzi comparabile cu cele in valuta. Dar, cat timp va trebui sa mai treaca pana cand tanarul roman va depasi pragul de neincredere ce i s-a ridicat in fata din experientele traite in anii de mare avant de creditare? Ce loc de munca mai poate ocupa un tanar care sa-i ofere o garantie, pe o durata de timp asiguratorie, pentru a accesa un credit? Sunt convinsa ca acel tanar, care doreste un credit, isi evalueaza si aplica cu responsabilitate criteriile de management amin­tite mai sus.

Si mai este un lucru pe care trebuie sa il stie oricine: intr-o eco­nomie cat de cat stabila, poate avea acces la o locuinta prin creditare acea persoana al carei venit mediu este mai mare sau cel putin egal cu pretul pentru un metru patrat de locuinta. Daca nu exista aceasta corelare, intre venitul mediu lunar si pretul pe metru patrat de locuinta, atunci solicitantul fie are nevoie de ajutoare colaterale (familie, prieteni etc.), fie va avea mari probleme in returnarea creditului.

In tarile civilizate, langa care incercam si noi sa ne alaturam fara succes sau cu un pas inainte si doi inapoi, exista si alte cai de rezol­vare: locuinta cu chirie, locuinta sociala pe durata determinata pentru tineri, locuinta convenabila si alte concepte. In aceasta situatie, cand in tara noastra nu exista o previ­ziune in promovarea, pe calea legis­lativa, a unor concepte noi, stimulative, pentru noi dezvoltari imobiliare, ma intreb daca nu cumva aceasta “veste buna”, in ce priveste credita­rea, va fi valabila doar o vreme, pana cand unii dezvoltatori isi rezolva vanzarea locuintelor din stoc, reali­zate in perioada de boom imobiliar.

De fapt, oare doresc decidentii romani sa stimuleze piata imobiliara? Nu vreau sa insinuez vreo rea vointa din partea cuiva dar lipsa de profesionalism a clasei politice din ultimii douazeci de ani, managementul defectuos al economiei romanesti, politizarea excesiva a economiei, luptele politice de cea mai joasa speta conduc la masuri pripite de o aparenta “salvare“. Cea mai des experimentata metoda de actiune a clasei politice, pe care am suportat-o in ultimii ani, a fost (paradoxal) cresterea taxelor si impozitelor. Nu scapam de acest lucru nici in 2014. Noile impozite pe constructii ma fac sa aduc in discutie un caz real, cand un patron de firma cocheta cu ideea de a-si cumpara un sediu, evaluat la aproape 1.000.000 euro, pentru firma sa. In acest fel, dezvoltatorul, proprietarul imobilului si-ar fi putut incepe o noua afacere imobiliara creand noi locuri de munca, platind noi taxe si impozite la stat s.a.m.d.

In noua situatie, optiunea este aceea de renuntare si de petrecere, mai degraba, a unor vacante luxoase, pe alte plaiuri, acolo unde strainii se pricep sa incaseze banii romanilor.

Aceeasi situatie se intampla si in cazul proprietarilor de imobile care inchiriaza si care vor fi taxati suplimentar cu CAS.

Dar, sa nu uitam nicio clipa ca am intrat intr-un an electoral. Se stie ca anii electorali sunt altfel decat ceilalti. Cei aflati in cursa electorala, in frunte cu guvernul din acel moment, pregatesc surprize si promi­siuni, de cele mai multe ori sustinute financiar (ca doar de aceea am facut economii in anul preelectoral). Se promoveaza investitii necesare si nenecesare (investitie sa fie), ca doar nu am avut nicio restrictie sa facem, la o distanta de cativa kilometri de scoala, o sala de sport care sa nu poata fi folosita niciodata de copii sau de oricine altcineva. Aceasta situatie poate intra, cu succes, intr-o carte a recordurilor la capitolul “asa NU”.

Tot experienta ne invata ca inves­­titiile anilor electorali au gust “dulce – amar”, deoarece lor li se aloca fon­duri pentru a fi incepute in sco­pul castigului electoral, iar in anii urmatori constructorul ramane cu partea amara: nu mai sunt bani!

In incheiere, dar nu ca o concluzie (poate ca lucrurile se vor schimba totusi…), constructorii romani isi vor duce mai departe si in 2014 activitatea intr-o incertitudine, asteptand ca cineva sa constientizeze ca o tara ca Romania ar trebui sa-si creeze, din activitatea de constructii, un punct de sprijin pentru economie. Cand investitiile in constructii vor depasi 10-12 procente din PIB vom putea vorbi despre o Romanie prospera. Pana atunci, constructorii romani care isi pot permite, pleaca sa-si gaseasca de lucru in tari precum Irak, Kazahstan, Algeria si chiar, cu oarecare indrazneala, se avanta in competitia din tari europene.

Contact:
FEDERATIA PATRONATELOR SOCIETATILOR DIN CONSTRUCTII
B-dul Unirii, nr. 70, bl. J4, sc. 4, ap. 130, et. 8, C, Sector 3, Bucuresti
Tel./Fax: +4 021.311.95.94, +4 021.311.95.94

Autor:
Adriana Iftime – vicepresedinte PSC

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 100 – ianuarie-februarie 2014, pag. 48

 



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2014/01/31/fpsc-ce-ne-aduce-2014/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.