«

»

Podurile: bolti si arce (III)

Share

buzuloiu 2-2 foto 6Mai tinerii arhitecti, proiectanti si constructori de poduri, si nu numai ei, este bine sa cunoasca, de la predecesorii lor in acest domeniu, cum au evoluat lucrarile la aceste constructii speciale, atat de necesare in circuitul rutier dar si al trecerilor la nivel de ape, denivelari ale solului etc.

 

(Continuare din numarul 103)

 

La inceputul seco­lului 19, in constructia de drumuri si poduri, in timpul domnitorului Barbu Stirbei, apare o noua etapa, dupa venirea in tara noastra, in 1853, a ing. Leon Lalanne (1811 – 1892). Ing. Leon Lalanne a infiintat Serviciul de Poduri si Sosele si a contribuit, in mare masura, la organizarea inva­tamantului tehnic superior din Romania, prin Scoala Nationala de Poduri si Sosele.

Tot ing. Leon Lalanne a proiectat si construit soseaua pe Valea Prahovei, de la Ploiesti la Predeal, cu un numar important de poduri din piatra, de tipul celor executate in Franta. Poduri din piatra s-au mai facut si pe alte drumuri, in mare masura pe sectoarele de drumuri care traverseaza zone accidentate, localizate, in general, in zona de traversare a Carpatilor.

In perioada de care vorbim, in afara de podurile din piatra, s-au executat si multe poduri din lemn, pe cursul raurilor principale. Dupa Unirea Principatelor, in decada 1860 -1870, constructia podurilor definitive a capatat o importanta deose­bita, fiind executate si in alte solutii.

In prezent nu se mai construiesc poduri din piatra, deoarece au aparut alte materiale si tehnologii de executie, mai economice si mai productive. De remarcat, totusi, ca pe reteaua de drumuri din Romania sunt inca in circulatie poduri din piatra, unele dintre ele reprezentand adevarate opere de arta, care se pot incadra in domeniul monumentelor istorice.

In aceasta situatie, din respect si consideratie pentru aceste realizari deosebite ale inaintasilor nostri, se impune o preocupare permanenta ca, in cazul lucrarilor de reabilitare, sa se execute si lucrarile necesare mentinerii lor in stare de conservare.

Podurile din piatra existente sunt prezente in special pe drumurile principale din zonele de deal si de munte, care au asigurat, de la inceput, legaturile rutiere prio­ritare pentru activitatea economica si sociala.

Din punct de vedere al anului de constructie, al starii de viabilitate si al importantei lor, cu privire la istoricul podurilor definitive realizate in Romania, se pot face anumite apre­cieri.

 

In zona municipiului Campulung, pe D.N. 73 Pitesti – Brasov, s-au executat trei poduri din zidarie de piatra de talie, in aceeasi solutie, cu aceeasi tehnologie si calitate.

 

1. Pod pe D.N. 73, km 45+062 executat in anul 1870, cu supra­structura si infrastructura din piatra, in solutia bolta dublu incastrata, deschidere de 15,00 m si lungime 33,60 m. Podul are degradari importante la bolta, cu dislocari care pot favoriza caderea timpanelor.

De asemenea, pod pe D.N. 73 km 46+308 executat in anul 1870, in aceeasi solutie, cu deschidere de 15 m. Anul constructiei este incrustat pe boltarul de la cheie. Podul are degradari la cheia boltii, de aceeasi natura ca la podul de la km 45+062 si degradari profunde la zidaria din piatra de talie, la timpani si la zidurile intoarse.

Se poate mentiona ca podurile de la km 45+062 si km 46+308 sunt podurile cele mai vechi in circulatie din Romania.

 

2. Pod pe D.N. 73, Pitesti – Brasov, km 47+020, executat in anul 1874, cu suprastructura timpane si ziduri intoarse din piatra de talie, in solutia bolta dubla incastrata, cu deschidere de 10,00 m si lungime 25,05 m.

Podurile de pe D.N. 73 au fost largite de la 5,00 m la 7,80 m, cu o placa generala din beton armat, turnata la partea superioara a boltilor dar nu s-au executat lucrari de repa­ratii la structura de baza.

 

3. Pod pe D.N. 73, Pitesti – Brasov, km 78+910, peste Dambovita, in localitatea Podu Dambovitei, executat in anul 1886, in solutia bolta dublu incastrata in plin cintru, cu deschidere la interior de 22,00 m, lungime de 51,00 m si parte carosabila de 6,20 m, cu borduri de siguranta de 0,60 m.

In prezent, podul este in exploa­tare. Traseul drumului este nefavorabil in curba, cu raze de 70 m si 32 m, neamenajat si corespunde unei viteze de circulatie de maximum 25 km/ora.

Se poate spune ca acest pod este cea mai reprezentativa lucrare din clasa podurilor boltite din piatra de talie si reprezinta, cu certitudine, un monument de arhitectura. Este, de altfel, clasificat monument istoric – Cod AGII-m-B13764 de catre Directia Judeteana pentru Cultura si Patrimoniu National Arges.

Pentru mentinerea podului in situatia actuala, cu cele mai reduse modificari la aspectul general, se impune o sistematizare a traseului pentru viteza de 40 km/ora, cu o raza de 65 m si executarea unui pod nou in amonte, in exteriorul podului existent, cu lucrarile de reparatii si reabilitare necesare si amenajarea caii pentru circulatia pietonala, cu inchiderea traficului rutier.

Pentru ca aceste constructii sa devina functionale se impune executarea lucrarilor de reparatii si reabilitare care sa refaca aspectul general la arhitectura initiala. Ama­narea executiei lucra­rilor de reabili­tare a favorizat extinderea degradarilor la bolta.

Concomitent, in amonte, se pro­pune executarea unui pod nou, cu lungimea de cca. 60 m, cu trei deschideri de 18 m + 24 m + 18 m, in curba cu raza de 65 m, cu deschiderea centrala corespunzatoare cu podul existent, solutie care asigura o vizibilitate favorabila a podului si din amonte.

Degradarile de la bolta, aparute si la alte lucrari din zidarie de piatra, se datoreaza,in principal, infiltratiilor in zona de la cheie, decalcifierii mortarului de la zidarie, efect al feno­menului de inghet-dezghet si  neexecutarii lucrarilor de intretinere si reparatii. In amonte de pod a fost executata o traversare aeriana a unor conducte, care va trebui sa fie relocata.

Ca o apreciere generala, se poate spune ca podurile din zidarie de piatra executate pe D.N. 73, intre km 45+062 si km 78+910, in anii 1870-1886, marcheaza o etapa importanta din perioada lucrarilor definitive de poduri, cu o tratare si executie deosebita. In catalogul Monumentelor Istorice din judetul Arges este mentionat numai Podul Brancoveanu de pe D.N. 73, km 78+010.

Executarea unui pod definitiv in amonte, cu sistematizarea traseului in solutia propusa, urmareste conservarea podului actual si executarea lucrarilor de reabilitare necesare.

 

4. Podul peste Motru, numit „Apa Neagra“, executat dupa proiectul ing. Petre Ciocalteu, in apropiere de Baia de Arama, pe D.J. 670 (Motru – intersectie cu D.N. 67D), in perioada 1912 – 1913 si 1918 – 1919.

Podul are o deschidere de 30 m, cu sageata de 8,00 m si cale de 5,00 m, bolta dublu incastrata din piatra de talie, cu arcade de descarcare in zona timpanelor executate din moloane cioplite.

Podul „Apa Neagra“ are deschi­derea cea mai mare din clasa podurilor din piatra executate in tara noastra si timpane cu boltisoare de descarcare.

In prezent, circulatia se desfa­soara pe un pod nou amplasat in amonte, podul vechi ramanand nefolosit si fara stapan, cu tendinta de degradare accentuata.

 

Poduri din zidarie de piatra au mai fost construite si pe D.N. 66: Tg. Jiu – Petrosani. In prezent unele sunt in exploatare sau inlocuite cu poduri noi; in general, podurile vechi sunt scoase din exploatare, sunt parasite si fara stapan.

 

1. Pod peste paraul Tetila, de pe D.N. 66, km 86+694, executat in anul 1913. Are doua deschideri cu lumina de 4,50 m, bolti dublu incastrate din zidarie de piatra de talie si racordari cu terasamentele, cu ziduri intoarse si aripi din zidarie de piatra prelucrata. A fost largit pentru cale de 7,80 m, in aceeasi solutie, cu placa din beton armat.

 

2. Pe D.N. 66, Tg. Jiu – Petro­sani, la km 90+688 si la km 91+250 sunt poduri in solutia bolti dublu incastrate in plin cintru, cu timpane si ziduri intoarse din zidarie de piatra prelucrata. Culeele din zidarie de piatra au parament vertical, de la nivelul terenului la nasterea boltilor pe cca. 3 m inaltime. Partea centrala a boltilor este din beton si a fost largita cu placi de suprabetonare din beton armat.

 

3. D.N. 66 traverseaza raul Jiu la km 115 + 657 si km 120+360, cu poduri in aceeasi solutie: bolti dublu incastrate din beton cu deschideri de 26,00 m, cu apareiaj de piatra prelucrata la bolti si timpane, executate in jurul anului 1909. In anul 1916 a fost distrus podul de la km 115+657 si refacut in aceeasi solutie, din beton fara zidarie din piatra.

Podurile au fost proiectate de Serviciul de Studii si Constructii al Ministerului Lucrarilor Publice, sub conducerea ing. Alexandru Proca, cu o parte carosabila de 6,15 m si rampele de acces cu raze reduse pentru viteze de maximum 25 km/ora. Podul de la km 120+360 se pastreaza in solutia de executie initiala.

 

4. Ultimul pod din zidarie de piatra pe D.N. 66 este construit peste torentul Murga Mare, la km 118+409. Podul are o lumina de 6,00 m, bolta din piatra dublu incastrata in plin cintru. In amonte, paraul Murga Mare a fost amenajat cu praguri – zidarie de piatra pentru atenuarea viiturilor torentiale.

A fost construit in intervalul 1905 -1908, cu o parte carosabila de 6,10 m. Podul in totalitate (bolta, culei si timpani), a fost executat din zidarie de piatra prelucrata. Este prevazuta largirea podului in aceeasi solutie.

(Va urma)
(Din Vol. Podurile in Romania: Bolti si Arce – autor Gh. Buzuloiu) 

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 105 – iulie 2014, pag. 62



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2014/07/03/podurile-bolti-si-arce-iii/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.