«

»

Teatrul National Bucuresti. Sus cortina!

Share

tnb_foto 2In Bucuresti, s-a inaugurat la 10 noiembrie a.c. corpul Salii Mari a Teatrului National Bucuresti – I. L. Caragiale Caragiale de catre primul ministru al tarii, dl Victor Ponta.

In cele ce urmeaza, dl prof. dr. arh. Romeo Belea face o privire generala asupra acestei lucrari cu un ca­racter aparte pentru Romania. 

romeo_beleaIstoria sau biografia acestui corp al teatrului este veche si incepe in anul 1963, atunci cand au fost ela­borate primele schite de idei pentru intreg ansamblul Pietei Universitatii.

In ceea ce priveste constructia Teatrului National Bucuresti, am pornit, initial, de la ideea ca, avand trei sali de spectacol, sala principala sa fie, desigur, de tip Italian sau, mai precis, uniaxial (produs al secolului XVII), in care spectatorii asista si participa la un spectacol ce se desfasoara in fata lor, intr-o cutie numita scena. Deci, o separare fi­zica neta intre spectacol si spectator, separare realizata de cortinele (textile sau metalice si textile) care se ridica sau gliseaza lateral.

Cum sala este destinata exclusiv teatrului de drama, ea trebuie sa fie conceputa, geometric, in anumite li­mite laterale si de fund, pentru a se asigura o cat mai buna percepere vizuala a mimicii actorului si una auditiva naturala a inflexiunilor vocii sale. Cele doua componente geo­me­­trice (plecand de la date fiziologice medii ale individului) determina amplasarea spectatorilor intr-un trapez cu un unghi de max 200 si cu o adancime de maximum 25 m fata de planul cortinelor, parametri care permit, cu conditia amplasarii spec­tatorilor si in randuri de loji pe ver­ticala, o asistenta de maximum 900 de persoane, in conditii de confort fizic adecvat.

In actuala rezolvare a salii am cautat sa dezvolt si pe inaltime o amplasare gradata de loji, conferin­du-i salii acea calitate de mobilare totala (in plan orizontal si in plan vertical) cu spectatori, reluand, intr-un fel, imagini ale salilor traditionale dar, desigur, cu rezolvari contemporane. Culoarea generala a salii, acel rosu imperial, contribuie si ea la obti­nerea unui aer de spectacol in sine al salii.

Foaierele au fost, inca din primele schite, gandite ca o replica a lojilor din sala: planuri decalate de foaiere care plutesc intr-un volum unic, foaiere loji din care sa se poata percepe un alt tip de spectacol decat cel din sala, un spectacol vizual asi­gurat de tapiseriile, tulburatoarele tapiserii ale unor artisti remarcabili: Gabrea, Ciu­botaru, Almasan, Nicodim, Iacob si multe remarcabile sculpturi ale unor mari oameni de teatru, semnate de Paciurea, Medrea, Han, Patrascu etc.

Volumul exterior a fost, de la inceput, conceput ca o replica, o reluare a unor imagini tulburatoare, din arhitectura noastra mostenita: pereti albi sau pereti pictati, protejati de copertine ample, care dau un joc de umbre si lumini permanent.

Pe aceasta ampla copertina, actualul proiect a realizat o terasa cu cafenea in spatii inchi­se si des­chi­se, de unde se poate contempla una dintre cele mai inte­resante vederi asupra unui ansamblu de monumente remarcabile: Universitatea, Facultatea de Arhitectura, Palatul Sutu, Ansamblul Coltea, Ministerul Agriculturii etc.

De asemenea, pe terasa acestui corp al Salii Mari este amplasata cea de a saptea sala, o sala in aer liber, transformabila si ea, cu cca 300 locuri.

Desigur, toate functiunile acestui corp al Salii Mari se integreaza ansamblului prin circuite continue de circulatii si evenimente.

Nu pot sa inchei fara sa afirm ca totul a fost posibil datorita unei echipe vechi si noi de arhitecti si ingineri, care s-au daruit proiectului cu toata priceperea si inventivitatea lor, incepand, desigur, cu profesorul Horia Maicu si profesorul N. Cucu si continuand cu Bordenache, Apostol, Fotino, Filimon, Teodorov, Bunu, Dor­dea, Pollack, Cismigiu, Popp, Badea, Deleanu, Dolinski, Padureanu, Ciotec, Seicu­lescu, Bobescu, Varsa si actualului proiectant general, arhitect Gabriel Ghelmegeanu, general manager al SC Peccon Invest SRL.

Trebuie, de asemenea, sa remarc colaborarea foarte stransa si fructuoasa pe care am avut-o cu directorul general al Teatrului National Bucuresti, Ion Caramitru.

Sper ca acest edificiu, extrem de complex din toate punctele de vedere, sa se bucure, dupa completa finalizare, de un management adecvat, care sa-i puna in valoare toate functiunile, sa-i exploateze teh­nologia cu ratiune, INVENTIVITATE si siguranta, sa devina, cat mai curand, cu adevarat ceea ce a fost gandit sa fie: cel mai complex edificiu teatral, cel putin din Europa.

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 110 – decembrie 2014, pag. 4



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2014/12/01/teatrul-national-bucuresti-sus-cortina/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.