«

»

Casa noua pentru iubitorii operetei! Inaugurarea Teatrului National „Ion Dacian”

Share

tno foto 13„Nomazi” de multa vreme, dupa ce cladirea sa traditionala din zona Pietei Unirii li s-a demolat, pentru a face loc constructiilor de dinainte de 1989, in sfarsit, artistii si iubitorii operetei pot beneficia de foloasele oferite de noul sediu al Teatrului de Opereta, o cladire impunatoare amplasata in vecinatatea edificiilor Bibliotecii Nationale, Tribunalului Bucuresti si Camerei de Comert si Industrie a Romaniei.

Asa cum arata, cladirea raspunde, din punct de vedere al aspectului si functio­nalitatii, cerintelor pentru care a fost creata, fiind amplasata intr-o zona care vrea sa exprime „noul“ in domeniul arhitectural.

Detaliile care urmeaza sunt prezentate de arh. Eliodor POPA, unul dintre proiectantii edificiului.

 

eliodor_popaAu existat, in Romania, companii de teatru de opereta inca de la mijlocul secolului XIX, in timp ce, in 1930, viata muzical-artistica era dominanta de vodevil. Inainte de aceasta data, insa, prin succesul lucrarii “Baba Harca” (autor Alexandru Flechtermacher), 1848 este considerat anul de nastere al operei nationale. Creatiile ulterioare ale altor autori, numite “opere comice”, au impus acest gen muzical in randul publicului.

In perioada interbelica, OPERETA, (fostul teatru Regina Maria), era situata in actuala Piata a Natiunilor Unite, aproape de cheiul Dambovitei. Bucurestenii mai varstnici cunosc si astazi zona sub numele de Piata Operetei. La sfarsitul anilor ’20, Sala de Tir si Gimnastica din Piata Senatului (cum se numea atunci Piata Natiunilor Unite) a fost modificata si a devenit teatrul Regina Maria, iar in anii `50 a fost infiintat Teatrul de Stat de Opereta, inaugurat la 7 noiembrie 1950.

Cladirea a fost demolata in 1986, in cadrul planurilor de urbanism ale lui Nicolae Ceausescu. Institutia in sine a fost mutata intr-o aripa a Teatrului National (Sala Mica), iar pe locul vechii cladiri a Operetei se ridica astazi unul dintre cele doua blocuri gemene Sitraco (cel din dreapta).

Prin revenirea acestei Sali proprietarului de drept, respectiv Teatrul National, a aparut nevoia unui sediu propriu destinat Teatrului National de Opereta “Ion Dacian”.

Dupa 1990 teatrul a primit in folosinta SALA OMNIA, fosta sala de sedinte a Partidului Comunist, sala care urma sa fie amenajata si dotata pentru a satisface nevoile teatrului. Din motive tehnice, insa, proiectul de reamenajare a salii “Omnia” nu a mai fost finalizat.

Acesta este momentul in care incepe istoria noului sediu al Teatrului National de Opereta „Ion Dacian”, inaugurat, cu mare succes, in 24 ianuarie 2015. Este prima cladire nou construita, dupa revolutie, pentru un teatru, finantata integral din fondurile publice ale Ministerului Culturii.

Ramasa fara un local pentru desfasurarea activitatii, conducerea Teatrului National de Opereta, impreuna cu Ministerul Culturii, au cautat o cale de rezolvare a problemei. A fost studiata posibilitatea reconversiei unui spatiu existent in sediul nou dar nu a fost identificat un asemenea spatiu, care sa raspunda, pe deplin, necesitatilor spectacolelor de opereta si musical.

Dupa multe cautari, firma olandeza Trekwerk a fost aleasa pentru realizarea unui spatiu provizoriu in care, pe o perioada determinata, sa se desfasoare spectacolele Teatrului National de Opereta. Asa a luat nastere, schitat si bugetat, ”Teatrul Cort” amplasat pe un teren pus la dispozitie de Ministerul Culturii (cel pe care a fost ridicat, apoi, noul Teatru). Acesta urma sa fie un mare cort, ajutat de cateva containere uti­litare, care putea adaposti, pentru o perioada de timp, spectacolele Teatrului National de Opereta.

Analizand mai atent situatia creata, firma olandeza, impreuna cu factorii de decizie romani, au propus realizarea, cu aceleasi fonduri si pe acelasi amplasament, a unui teatru permanent, ca o cladire de sine statatoare. Au fost facute si cateva propuneri pentru constructie (structura, arhitectura, mecanica de scena).

In acel moment, pe baza unei teme si dupa studiul mai multor variante de partiu, au intervenit pro­iectantii romani care, impreuna cu cei olandezi si cu personalul specia­lizat al Teatrului National de Opereta „Ion Dacian”, au conceput proiectul pentru noua cladire, recent inaugurata.

tno feb foto 1Amplasamentul noului sediu este situat intre Biblioteca Nationala a Romaniei si Camera de Comert si Industrie a Romaniei. Intrarea se face prin bulevardul Mircea Voda, cladirea avand parcaje proprii (nerealizate, inca, in acest moment) si beneficiind, in plus, de cele ale Bibli­otecii Nationale, alaturate.

Conceptul constructiei porneste de la ideea unei sali de spectacol de tip italian, in care publicul spectator asista si participa la un  spectacol ce se desfasoara in fata lui, intr-un alt spatiu (scena cu buzunare) separat de sala prin cortina, arlechini si mantou.

tno feb foto 2

Publicul patrunde intr-un foaier pe doua niveluri, care distribuie spectatorii in spatiul salii de spectacol, dar si catre alte diverse functiuni ale teatrului, spatiul foaierului putand gazdui, in anumite conditii, si unele genuri de spectacol.

In conceptul proiectului, foaierul a fost gandit ca un spatiu care ofera un alt tip de spectacol decat cel din sala, un spectacol vizual oferit, in pauze, de forfota spectatorilor.

Parterul este dotat cu un restaurant cu terasa, garderobe, un bar, o librarie, casa de bilete. De aici, se poate face accesul in sala, prin la­teralele acesteia, la cota +0.00.

Etajul foaierului este dotat cu un bar, un club pentru copii si grupuri sanitare pentru public. Este rezolvat ca supanta, in colaborare spatiala cu parterul, de care este legat prin doua scari libere. De aici, se poate accesa sala, la cota +4.30, pe gradena de sus a acesteia.

tno feb foto 3

Sala propriu-zisa are 550 de locuri pe scaune, dintre care 53 locuri VIP (ultimele doua randuri), precum si 20 locuri inlocuibile cu scaune pentru persoane cu dizabi­litati, la cota ±0.00. Ea are geometria studiata pentru a raspunde cerintelor de acustica, total naturala, avand o  adancime de 24 m intre cortina si peretele din spate.

Sala este destinata spectacolelor de opereta si musical si a fost conceputa geometric, in anumite limite laterale si de adancime, pentru a fi asigurate performantele optime de vi­zibilitate, acustica si confort.

Intre sala si scena, asezata tot la cota ±0.00 a edificiului, se gaseste fosa orchestrei, la o adancime de 2,5 m, cu acces din subsolul cladirii. Sala este dotata cu doua niveluri de cabine tehnice, asezate in spate, sistem de sonorizare, sistem de lumini si sistem de securitate, toate performante.

Culorile utilizate la finisarea salii si a spatiilor publice adiacente sunt culorile consacrate ale Operetei, si anume, rosu inchis si gri inchis. Ele au fost alese dupa multe consultari si consider ca dau un aer special de spectacol intregului ansamblu si in special salii.

Scena este conceputa cu 3 buzunare, dintre care doua laterale, turn, 2 turnante concentrice, precum si toate celelalte dotari tehnice ale unui teatru actual, modern.

Subsolul contine numeroasele spatii tehnice si depozite necesare unei asemenea cladiri. Tot aici se gasesc salile de repetitii pentru orchestra si muzicienii invitati.

La parter, in lateralul salii, se mai gasesc cabinele de balet, sala de repetitii a corului, birouri, precum si regruparile dreapta-stanga.

In acelasi lateral al salii, la etaj, se afla sala de repetitii pentru balet, cabine pentru actori, birouri si spatii tehnice. Toate aceste functiuni au fost grupate intr-o structura hibrida, cu infrastructura din beton armat si suprastructura din elemente meta­lice prefabricate.

Toata cladirea este imbracata cu pereti metalici, multistrat. Culorile utilizate, atat la exterior cat si la interior, sunt tonuri inchise de gri si variante de rosu Van Dike. Volumul este simplu si usor de perceput, iar tamplaria preia gama cromatica a bibli­otecii invecinate.

La momentul premierei primului spectacol, lucrarile interioare erau aproape de finalizare. Raman, insa, pentru etapa urmatoare, lucrarile exterioare. Este vorba de accesele personalului aflate la cote diferite, precum si de copertina care protejeaza accesul principal al cladirii. De asemenea, sunt necesare alei, cu trepte si terase succesive, ce vor asigura accesul publicului din Splaiul Unirii catre teatru, parcajele proprii si amenajarea peisagistica a sitului.

Sper ca aceste lucrari sa poata fi finalizate cat mai curand, pentru ca noi, spectatorii,  sa ne putem bucura din plin de noua investitie in viata cultural – muzicala a capitalei.

Acum, dupa inaugurarea Teatrului si dupa rasunatoarea premiera, proiectantii si constructorii Teatrului se retrag, multumind tuturor colaboratorilor si lasand locul managerilor, regizorilor, actorilor, personalului tehnic, care, dupa completa finali­zare a lucrarilor, sa se bucure de noua cladire a TEATRULUI, sa-i puna in valoare toate calitatile, sa realizeze spectacole cu sala plina, sa bucure spectatorii si sa ridice prestigiul TEATRULUI la nivelul celui care a fost gandit si dorit sa fie.

Autor:
arh. Eliodor Popa 

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 111 – ianuarie-februarie 2015, pag. 4

 



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2015/02/06/casa-noua-pentru-iubitorii-operetei-inaugurarea-teatrului-national-ion-dacian/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.