«

»

HIDROCONSTRUCTIA SA: Contributia la edificarea sistemului hidroenergetic national (VI). Amenajarea comuna romano-sarba „Portile de Fier II“ pe fluviul Dunarea

Share

(Continuare din numarul anterior)

hidro aprilie foto 2Continuam articolul in care am facut o prezentare a principalelor caracteristici ale Amenajarii comune romano-sarbe Portile de Fier II, prin prezentarea, in episodul de fata, a centralelor, ecluzelor, lucrarilor de deviere a apelor Dunarii si a duratei de executie a amenajarii.

 

Centralele

Centralele sunt de tipul centrala – baraj, cu inaltimea constructiva de 42,25 m. Sunt formate din cate 4 blocuri cu cate 2 agregate si un bloc de montaj in care sunt dispuse bazinele de colectare si statiile de pompare a apelor din infiltratii.

Un bloc de agregate are dimensiunile de 38,00 m x 78,40 m si se compune dintr-o zona masiva pana la cota 46,00, care cuprinde circuitul hidraulic si o suprastructura pana la cota 57,20. Suprastructura contine peretele de presiune amonte pana la cota 46,00 si cadrele de sustinere a podului rulant si a acoperisului peste aceasta cota.

Sala masinilor are dimensiunile in plan de 368,80 m x 23,20 m si inaltimea de 21,95 m. Sala este prelungita pe malul stang cu o hala independenta de aceeasi sectiune. Sunt montate 2 poduri rulante de 250 tf. In amonte si aval de sala masinilor sunt anexe tehnologice. La exterior, in amonte, exista un drum tehnologic de acces la echipamente si caile de rulare ale celor 2 macarale portal de 160 tf care deservesc vanele rapide, gratarele si batardourile amonte.

Pe platforma exterioara din aval sunt amplasate statia de transformare, soseaua internationala si cadrele pentru sustinerea caruciorului de manevra a batardourilor aval. Toate centralele sunt echipate cu acelasi tip de turbina bulb orizontala de 27 MW.

 

Ecluzele

Ecluzele romanesti cu porturile de asteptare sunt amplasate pe insula Ostrovul Mare, pe traseul unui prival natural. Datorita faptului ca pe perioada de executie a lucrarilor din faza a II-a de deviere, navigatia s-a facut doar pe partea romana, s-a construit aici o ecluza normala si o ecluza de siguranta, de dimensiuni reduse.

In procesul ecluzarii, alimentarea sasurilor cu apa se face prin prize dispuse la capetele amonte iar distribuirea in sas prin fante in doua zone ale radierului. Golirea ecluzelor se face prin evacuatori prevazuti cu disipatori de energie dispusi in aval de ecluza de rezerva, la malul sting si lateral spre albie, in capul aval la ecluza mal drept.

Ecluza sarbeasca este de tip doc amplasat in lacul de acumulare si in bieful aval.

Toate ecluzele sunt echipate cu porti plane de serviciu si de avarie la capul amonte si cu porti buscate de serviciu si de avarie la capul aval. Pentru admisia si evacuarea apei sunt prevazute cate un set de vane plane la cele 4 galerii de acces.

 

Conceptia lucrarilor de deviere a apelor Dunarii

Devierea apelor, necesara pentru realizarea la uscat a uvrajelor, s-a desfasurat in doua faze:

  • In faza I-a, la adapostul unui batardou de 1.404 m, s-a realizat o incinta uscata pe malul insulei Ostrovul Mare (Romania), in interiorul careia s-au executat centralele principale, romana si sarbeasca si barajul deversor sarbesc.
  • In faza a II-a, s-a executat un batardou la malul drept, in interiorul caruia s-au realizat ecluza sarbeasca, centrala suplimentara sarbeasca si cele trei tronsoane de baraj nedeversor. Pentru realizarea acestei faze a trebuit sa fie barata albia Dunarii si deviate apele prin uvrajele realizate in faza I.

Inchiderea albiei a fost realizata dinspre malul stang prin metode „pionier”, cu un prism de balast longitudinal spre amonte, protejat cu piatra de cariera si unul transversal cu un prism de balast, blocuri de piatra si blocuri din beton de pana la 25 t/buc. Inchiderea albiei a durat 6 zile, in timpul carora debitul Dunarii a fost de cca 3.000 m3/s, realizandu-se o cadere de 2,80 m si o viteza de 6 m/s.

  • In paralel cu faza I-a de deviere a apelor de pe bratul principal al Dunarii, bratul Gogosu a fost inchis de o incinta in care s-au executat barajul deversor romanesc si doua tronsoane de baraj nedeversor pentru partea romana.
  • Pentru executia ecluzelor romanesti, tot in paralel cu faza I-a, s-a excavat o incinta in perimetrul insulei Ostrovul Mare, care s-a etansat cu pereti de beton executati prin metoda Kelly.
  • Pentru realizarea centralei suplimentare romanesti si a unui al treilea tronson de baraj nedeversor, in continuarea barajului deversor s-a excavat o a cincea incinta etansata cu pereti subtiri de noroi bentonitic.
  • Centrala suplimentara iugoslava, beneficiind de stadiul executiei lucrarilor din faza a II-a, a fost amplasata in corpul barajului nedeversor dintre ecluza si malul drept. Montajul echipamentelor a fost facut de partea romana, spre deosebire de centrala principala, ale carei echipamente au fost montate de partea iugoslava.

 

Principalele cantitati totale de lucrari: – excavatii aluvii – 16,2 mil. m3; – excavatii in marna – 5,4 mil. m3; – umpluturi din balast – 20 mil. m3; – umpluturi cu piatra – 1,2 mil. m3; – dragaje – 9,3 mil. m3; – ecran palplanse metalice – 70 mii m2; – beton turnat – 2,7 mil. m3; – ecran etansare beton – 56 mii m2; – peree beton – 380 mii m2.

 

Durata de executie

Lucrarile de organizare a santierului au inceput in mai 1977, iar deschiderea oficiala a lucrarilor, in prezenta celor doi presedinti de stat, a avut loc la 3 decembrie 1977.

  • la 21 august 1984 a fost pus in functiune barajul romanesc de pe bratul Gogosu;
  • la 8 decembrie 1984, prima nava a trecut prin ecluza romaneasca;
  • hidroagregatele partii romane au fost puse in functiune intre 30.01.1985 si 30.12.1986;
  • hidroagregatele din centrala suplimentara romaneasca au fost puse in functiune la 22.07.1993 si 30.12.1994;
  • ecluza sarbeasca a fost receptionata la 28.02.1995;
  • la 11.06.1998 a fost receptionat si dat oficial in folosinta podul international de legatura intre cele doua tari;
  • hidroagregatele din centrala suplimentara sarbeasca (montate de partea romana) au fost receptionate la 27.11.1998 si 20.03.2001.

Durata mare de executie a lucrarilor s-a datorat dificultatilor de finantare si evenimentelor social-politice care s-au derulat in aceasta perioada in Romania si Iugoslavia.

Autor:
ing. Mihai Cojocar 

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 113 – aprilie 2015, pag. 6

 



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2015/04/10/hidroconstructia-sa-contributia-la-edificarea-sistemului-hidroenergetic-national-vi-amenajarea-comuna-romano-sarba-portile-de-fier-ii-pe-fluviul-dunarea/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.