«

»

Personalitati romanesti in constructii. Constructor: meserie transmisa din tata in fiu. Laurentiu, Dinu si Constantin Erbiceanu

Share

In timp, putine profesii, remarcabile prin scopul lor, au cunoscut traditia de transmitere, din tata in fiu, cum se spune, a aceleiasi meserii. In cazul nostru, a celei de constructor, meserie care “dureaza” bunurile materiale si imobile pentru locuit, educatie, sanatate, industriale, infrastructura. Lista poate fi intregita cu aproape tot ce ne inconjoara si ne asigura existenta pamanteana.

In randurile care urmeaza veti face cunostinta cu o familie de constructori care s-a remarcat in mod deosebit, fata de altele cu acelasi profil, o familie ale carei performante obtinute incepand cu primii ani ai secolului trecut si pana in prezent pot fi apreciate la modul superlativ. Cuvantul nu este deloc exagerat pentru ca, din cele ce urmeaza, o sa desprindeti, evident, acelasi calificativ: familie – constructori – educatie, pregatire profesionala de inalta tinuta si rezultate remarcabile de care beneficiem noi in tara si chiar unii de peste hotare.

 

Laurentiu Erbiceanu (1876 – 1936)

laurentiu_erbiceanuS-a nascut la Iasi, in anul 1876, in familia ilustrului istoric si teo­log Constantin Erbi­ceanu, membru activ al Academiei Romane din anul 1899.

Absolvent al Scolii de Poduri si Sosele din Bucuresti, ing. Laurentiu Erbiceanu a inceput activitatea in anul 1901, la lucrarile portului Constanta, devenind unul dintre cei mai apropiati colaboratori ai renumitului ing. Anghel Saligny.

Timp de aproape 25 de ani si-a dedicat munca acestui port, ince­pand ca inginer asistent pana la director general (dupa cum este marcat si pe placa comemorativa din capitania portului).

Intre anii 1918 – 1924, a avut mi­siunea de a reface si extinde primul port al Romaniei Mari, Constanta, care suferise importante distrugeri in timpul razboiului ce tocmai se incheiase. Lucrarile au inceput cu construirea digului de larg, care formeaza barajul de aparare al portului (la adapostul caruia s-au executat toate bazinele, cheurile si instalatiile existente). In acest sens, ing. Laurentiu Erbiceanu a executat toata portiunea de 400 ml, de la Pavilionul Regal pana la Farul mare al portului. Cu inteligenta si o munca de 12 ore pe zi, el a finalizat la timp statia de petrol cu rezervoarele sale, podurile metalice si instalatiile de pompare, triajul din statia de recep­tie a petrolului, instalatiile bazinului de predare a petrolului spre vapoa­rele-tankuri.

Ca sef al Diviziei de constructii, a coordonat si executia locu­intelor tip pentru lucratorii portului, consolidarea malurilor argiloase cu alune­cari riscante, asigurand platforma superioara a liniei de cale ferata Constanta – Bucuresti (amenintata sa se surpe), remiza de beton armat (depoul de masini al caii ferate) si linia principala a caii ferate de pe platforma portului, sub acele maluri.

Gratie conducerii si muncii sale timp de cinci ani, ing. Laurentiu Erbiceanu a adus portul Constanta in situatie superioara celei dinainte de razboi, refacand complet instalatiile distruse si completand cu lucrari noi, care ramasesera in stare de proiect dinainte de razboi.

Evocand meritele ing. Laurentiu Erbiceanu (in Revista Transpor­turilor nr. 10, oct. 1960), renumitul prof. Ion Stanculescu arata ca, in studiul publicat in nr. I, anul XXV al Buletinului Societatii Politehnice din ianuarie 1911, „sunt date informatii valoroase cu privire la modul in care se produce alunecarea falezei, sunt formulate ipoteze privind cauzele acestor alunecari si este prezentata justificarea solutiei de consolidare cu drenuri, adoptata apoi, lucrarile de consolidare constand dintr-un sistem de drenaj executat in anul 1910 pe o portiune de circa 1.300 m… La acea epoca nu se cunosteau metodele teoretice si experimentale de care dispunem astazi pentru a explica fenomenele de instabilitate a maselor de pamant… Apare cu atat mai remarcabila analiza stiintifica facuta de Laurentiu Erbiceanu asupra modului in care se manifestau alunecarile si concluziile practice juste pe care le-a formulat. Lucrarile facute sub supravegherea tehnica a ing. Laurentiu Erbiceanu, pentru consolidarea falezei, au dat rezultate bune si, fiindu-mi facute cunoscute principiile care au stat la baza lor, prin lucrarea sa, precum si prin date obtinute din sapaturile efectuate in cursul anilor 1955 – 1959, am putut orienta, in mod corespunzator, lucrarile efectuate in timpul din urma, pentru consolidarea unor portiuni de faleza pe litoral”.

Personalitatile constantene au recunoscut in permanenta (si pe buna dreptate) ca, „in mare parte, renumele portului Constanta este legat de activitatea indelungata si incununata de succes a inginerului Laurentiu Erbiceanu… Inspectorul general Erbiceanu ocupa locul de onoare printre apostolii muncii, printre virtuosii neamului nostru romanesc, ceea ce arata pretuirea de care se bucura…”

Numit in Bucuresti la Directia Societatii Nationale a Creditului Industrial, a activat aici pana la deces, survenit prematur, inainte de implinirea varstei de 60 de ani.

Ing. Laurentiu Erbiceanu a depus un imens efort, pentru incurajarea dezvoltarii industriei nationale si in favoarea societatiilor autohtone din perioada interbelica iar, in paralel, a activat ca profesor la Scoala de Lucrari Publice din Bucuresti.

In activitatea sa, ing. Laurentiu Erbiceanu a publicat numeroase articole si studii tehnice in reviste de specialitate. Mentionam, ca opera principala, volumul: Date statistice asu­pra portului Constanta, Bucuresti, 1919.

Inginer destoinic si patriot, el a fost elogiat pentru redarea exploa­tarii, dupa razboi, a portului Constanta si pentru realizarea unor noi lucrari de dublare a capacitatii de exploatare.

Inteligent, bun conducator, cu o forta de munca neobisnuita, onest si apropiat de subalterni – sufletul portului Constanta in acele vremuri -, el s-a bucurat de un real prestigiu si de o totala afectiune din partea tuturor.

Merita sa amintim ca, in pofida intensei sale activitati de aproape patru decenii, n-a facut avere (in afara unei case in Bucuresti, in care a locuit cu familia). Prin munca si devotiunea sa fata de profesie a adus, insa, avere statului si semenilor.

Acesta a fost inginerul-patriot Laurentiu Erbiceanu.

A decedat in anul 1936, lasand o pagina de impliniri in stiinta si tehnica romaneasca in constructii, lucruri de care am dori sa ne aducem aminte in timp.

 

Traditia continua

Profesia tata­lui a fost imbrati­sata si de fiul Constantin (Dinu) Erbiceanu (1913 – 1998).

dinu_erbiceanuDupa absol­vi­rea Lice­ului Spiru Haret din Bucu­resti, in 1931, ca sef de promotie, si a Facul­tatii de Constructii a Politehnicii din Bucuresti, a devenit inginer, iar din anul 1936, conferen­tiar universitar la Politehnica din Timisoara avand si un post la Creditul Industrial.

In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, a fost mobilizat ca ofiter de geniu si a coordonat constructia mai multor poduri peste Prut si Nistru. Dupa razboi, a lucrat impreuna cu renumitul Emil Prager si a fost nevoit sa treaca personal prin exproprierile desfasurate de regimul comunist, pierzand averea considerabila a familiei, acumulata prin munca si spirit intreprinzator. Capacitatea orga­nizatorica si excelenta pregatire l-au ajutat, insa, sa isi continue activitatea de inginer, in ciuda “dosarului prost”, a “originii nesanatoase” dar fara sa abdice de la cre­dintele si principiile fundamentale pe care le avea.

Ca inginer, a coordonat lucrarile de la Hidrocentrala Valea Sadului, constructia de turnuri de racire la centrale termice si silozuri etc. Nemaiputand ocupa functia de director tehnic in Ministerul Constructiilor (pentru ca nu era membru al P.C.R.), a primit in grija construc­tia Circului de Stat din Bucuresti. Dupa ce nu a fost aplicata recomandarea sa de a fi ignifugata schelaria din lemn a constructiei, aceasta a luat foc, in octombrie 1959, iar el a fost arestat si condamnat la 10 ani de inchisoare, pentru “neglijenta in serviciu”. Autoritatile comuniste gasisera, in sfarsit, pretextul de a se elibera de o figura verticala si incomoda si de a se razbuna pe ginerele lui Ion Flueras.

Incepand cu 1961 (cand a fost eliberat din inchisoare, gratie interventiilor Constantei Erbiceanu) si pana in 1981, a lucrat la Institutul de Proiectari Metalurgice din Bucuresti, fiind sef de proiect la Complexul Siderurgic de la Galati, unde a obtinut rezultate de exceptie.

Inclinatia sa umanitara si filan­tropica s-a manifestat atat in timpul persecutiilor comuniste, cand a ocro­tit numeroase persoane impotriva carora se manifesta furia totalitara (a fost comparat, de catre Duiliu Zamfirescu jr., cu faimosul Oskar Schindler), cat si atunci cand si-a donat bibli­oteca tehnica Asociatiei Inginerilor Constructori Proiectanti de Structuri, pe cea muzicala Universitatii de MuzicaGeorge Enescu din Bucuresti si alte sute de volume valoroase Bibliotecii Nationale.

Dincolo de competenta sa profesionala, Dinu Erbiceanu a fost un spirit enciclopedic, interesat de toate roadele sufletului si mintii omenesti, si un spirit vertical, care si-a aparat, in mod curajos, principiile, nu numai afirmandu-le, ci si punandu-le in practica. Intreaga sa viata si structura il recomanda ca pe un adevarat spirit european. De aceea, premiul pe care Fundatia Culturala Erbiceanu l-a dedicat memoriei sale se va adresa acelora care promoveaza valorile si principiile “vechii Europe” (nu in sens geopo­litic, ci in sens cultural si spiritual), acelora care cred ca Europa este un continent al valorilor crestine, ca omenia inseamna mai mult decat toleranta si ca libertatea este cel putin la fel de importanta ca democratia, acelora care nu uita ca Europa inseamna, in primul rand, valori identitare si radacini comune.

 

Un alt urmas al traditiei de inginer construc­tor este si Con­stantin Laurentiu Erbiceanu. El s-a nascut la 21 mai 1939 in Bucuresti, ca fiu al lui Dinu Erbiceanu si al Ilenei (fiica lui Ion Flueras).

constantin_erbiceanu_2Dupa absolvirea, in anul 1956, ca sef de promotie, a Liceului Spiru Haret, a urmat Facultatea de Constructii Civile si Industriale – Institutul de Constructii Bucuresti, devenind inginer in anul 1961.

Activitatea profesionala a inceput-o la Trustul de Constructii si Montaje Energetice Bucuresti, ca inginer proiectant, devenind, ulterior, sef de proiect si sef de atelier. Pana in anul 1969, a realizat numeroase proiecte energetice, dintre care mentionam: CET Bucuresti Sud, turnurile de racire de la CET Brazi, introducand, ca solutie de executie economica, cofrajele pasitoare, utilizate si la baza de productie a Hidrocentralei Portile de Fier (in colaborare cu ISPH) – domeniu in care s-a speciali­zat ulterior in activitatea ingine­reasca desfasurata in strainatate.

In ciuda dosarului de cadre „cu probleme” al familiei a reusit, totusi, sa fie detasat la santierele de constructii obtinute de firmele romanesti AROCONSTRUCT si ARCOM in Germania Federala. La lucrarile de acolo, a fost sef de santier la Grupul scolar Hadamar (1970 – 1971), Liceul secundar din Heppenheim (1971 – 1972), Complexul hotelier Residenz din Bad Windsheim, Bavaria (1972 – 1975) – volumul construit depasind 80.000 mp, in valoa­re de 18 milioane DEM, turnurile gemene cu 20 de etaje din Mainz (1975 – 1977) – volumul construit atingand 200.000 mc, in valoare totala de peste 16 milioane DEM.

Atat controalele specialistilor romani cat si cele ale beneficiarilor germani au remarcat realizarile tehnice si economice ale ing. C. L. Erbiceanu, realizari despre care presa germana a publicat relatari elogioase.

Ramanand in Germania, a activat ca sef de filiala, in Mainz, a Societatii de Constructii F-Bau, dupa care, in iunie 1978, s-a angajat la cea mai mare firma de consultanta germana Lahmeyer International din Frankfurt, pentru lucrari din tarile lumii a treia (proiecte cu finantari internationale asigurate de Banca Mondiala, Comisia Europeana, Coope­rarea Germana, Fondurile Arabe, Banca Europeana de Investitii etc.).

Dintre marile lucrari la care a fost implicat, amintim: Barajul hidrocentralei Selingue din Republica Mali (1978 – 1981), proiectul hidrocentralei Merija din Maroc (in a doua jumatate a anului 1981), hidrocentralele Agus 4 si 5 din Mindanao, in Filipine (1982 – 1983).

Revenind in Centrala firmei din Frankfurt, a devenit seful marketingului pentru Africa Francofona si Anglofona, tratand si obtinand numeroase contracte in Algeria, Burundi, Madagascar si alte tari. In anii 1990 – 1991 a fost seful unicei Filiale Lahmeyer din strainatate la Conakry (Guineea) – tara in care a derulat numeroase proiecte de constructii, drumuri, hidrocentrale sau dezvoltare regionala.

Dupa caderea zidului Berlinului, creandu-se, la firma, un serviciu specializat in proiecte pentru Europa Centrala si de Est, ing. C. L. Erbiceanu a devenit sef de serviciu (1993), seful departamentului pentru Europa (1994), procurist al firmei (1996) – timp in care a achizitionat o serie de proiecte cu finantare BERD, Banca Mondiala, Uniunea Europeana in aproape toate tarile ex-comuniste (exemplu: reabilitarea centralelor termice din Romania – proiect dema­rat in anul 1996 si aflat in curs de realizare).

Incepand cu anul 1999, ing. C. L. Erbiceanu a devenit rezident la Bucuresti, ca sef al Reprezentantei pentru toate societatile Concernului Energetic RWE AG german (de care apartinea si Hochtief).

In anul 2003, a fost sarbatorit de conducerea RWE, pentru 25 de ani de activitate la concern (fapt rar, chiar si in occident), iar in anul 2004, atunci cand a implinit varsta de pensionare, reprezentanta a fost inchi­sa, iar ing. C. L. Erbiceanu a incheiat o activitate de succese desfasurata fara cusur timp de 43 de ani, pe toate meridianele lumii. O cariera in care si-a afirmat numele si o data cu el, si pe cel al tarii sale.

Cu o educatie aleasa, cunoscator a sase limbi si a mai multor dialecte, a fost parca predestinat pentru cariera de consultant, care l-a dus in 115 tari din toate continentele, inclusiv Antarctica. O activitate profesionala internationala cu rezultate meritorii in negocieri reusite cu numeroase institutii financiare: Banca Asiatica de Dezvoltare de la Manila sau Banca Africana din Coasta de Fildes.

Desi a suferit in viata din cauze politice, a avut incredere in viitor, in munca depusa, in dragostea de tara.

Inalta pretuire de care a beneficiat din partea exigentilor sai par­teneri germani a fost exprimata cu ocazia terminarii Complexului hotelier Bad Windsheim, unde primarul Ludwig Kiessling (devenit procuristul Societatii), a declarat, in scris, auto­ritatilor Landului Bavaria: „Germania se va imbogati prin inceta­tenirea valorosului ing. C. L. Erbiceanu”.

Deosebit de cult, inteligent, cu pasiune pentru literatura si istorie – traditie a familiei si a bogatei bibli­oteci din casa natala -, valorosul constructor a fost realist si obiectiv in tot ceea ce a intreprins fiind, in acelasi timp, cu mult bun simt si apropiat semenilor in toate imprejurarile. Acesta este remarcabilul inginer constructor, om de aleasa tinuta intelectuala, Constantin Laurentiu Erbiceanu cel care, ca si tatal sau, Constantin Erbiceanu, a suferit, dar a invins!

Preocupat de stimularea valorii, inginerul Constantin Laurentiu Erbiceanu a infiintat „Fundatia Culturala Erbiceanu” institutie care si-a propus sa sprijine realizarile tehnice si culturale ale elitei romanesti de maine.

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 114 – mai 2015, pag. 51

 



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2015/05/09/personalitati-romanesti-in-constructii-constructor-meserie-transmisa-din-tata-in-fiu-laurentiu-dinu-si-constantin-erbiceanu/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.