«

»

Impactul indus de comportamentul specific al unor depozite sedimentare asupra fundarii constructiilor

Share

pohrib depozit de sedimente fig 2Si in tara noastra, numarul de amplasamente cu teren de fundare avand caracteristici geotehnice avantajoase este tot mai redus. Aceasta situatie, combinata cu obligatia de a realiza obiectivele in zone determinate de necesitati prioritare, altele decat cele obisnuite, ridica, de multe ori, problema folosirii unor terenuri care prezinta conditii grele de fundare. 

Natura geologica variata a subsolului tarii noastre, diversitatea formelor de relief face ca, pe un spatiu relativ restrans, sa se intalneasca o gama variata de roci sedimentare, cu proprietati fizice si mecanice foarte diferite, de la maluri recente aluvionare, neconsolidate, la argile supraconsolidate, de la argile stabile la argile cu contractii si umflari mari, de la nisipuri usor antrenabile la loess care este raspandit pe o mare suprafata a tarii noastre. Proprietatile fizice si meca­nice diferite ale unor asemenea soluri conduc, in final, la comportari diferite sub incarcare.

In conditii concrete de fundare, specialistii au obligatia sa studieze toate aspectele, pentru a oferi o rezolvare buna din punct de vedere tehnic si economic. In foarte multe cazuri, imbunatatirea artificiala a terenului, prin diferite metode, poate asigura solutii mai avantajoase din punct de vedere economic decat unele sisteme grele de fundare in conditiile terenului natural.

Un studiu corect al deformatiilor terenului de fundare si al eforturilor care apar in structura constructiei, cu alte cuvinte analiza conlucrarii dintre terenul de fundare si constructie, poate oferi, de asemenea, de multe ori, solutii avantajoase. Admitand tasari mai mari si rezolvand structura in asa fel incat sa fie capabila sa le preia, se pot gasi solutii mai economice decat cele clasice [5].

Terenurile slabe sau dificile de fundare sunt considerate cele puternic compresibile, cu rezistenta la forfecare redusa, cu un grad de umiditate ridicat sau sensibile la umiditate, intre care se afla argilele si prafurile slab consolidate, malu­rile, nisipurile fine in stare afanata, loessurile, terenurile alunecatoare, cele contractile etc. La aceste pamanturi nu se pot aplica intotdeauna, si in toate cazu­rile, principiile mecanicii pamanturilor.

Proprietatile unor asemenea pamanturi se modifica substantial sub incarcari, ca urmare a unor redistribuiri de eforturi, a schimbarii deformatiilor, precum si actiunii unor factori externi, ce pot determina modificari structurale, cum ar fi: solicitarile dinamice, umiditatea, inghe­tul, circulatia apei, anumite reactii chimice etc. Pentru amplasarea constructiilor pe asemenea terenuri, trebuie cautate permanent solutii satisfacatoare din punct de vedere tehnic si la costuri cat mai reduse.

Realizarea acestui deziderat este de foarte mare importanta, deoa­rece, in cazul terenurilor dificile de fundare, se utilizeaza frecvent solutii de fundare indirecta (piloti, chesoa­ne, coloane). Cum procedeele de fundare indirecta rezolva, in general, problema fundarii pe terenuri dificile, insa cu un consum ridicat de materiale si la costuri ridicate, s-au cautat metode care sa imbunatateasca terenurile dificile, sa le ridice rezistentele mecanice, sa le amelioreze proprietatile geotehnice, facandu-le bune pentru fundarea directa.

Din cauza compresibilitatii ridicate, tipul conventional al fundatiilor de suprafata, folosit des pentru constructii, nu poate fi sustinut de terenul de fundare slab. Asemenea zone au nevoie de interventii pentru imbunatatirea caracteristicilor fizico-mecanice, ca sa permita fundarea directa.

Deficientele ce pot aparea la contactul teren – infrastructura, in timpul executiei si exploatarii constructiilor, deficiente datorate comportamentului specific al terenului, sunt multiple.

Pentru analizarea fundarii pe terenuri dificile de fundare, se va prezenta, in cele ce urmeaza, un studiu tehnico-economic privind posibilitatea imbunatatirii terenului de fundare, in cazul unui bazin de pe amplasamentul Statiei de epurare Iasi, prin utilizarea solutiei pe perna de balast si pe piloti de balast.

Terenuri dificile de fundare

Exista paminturi care, din punct de vedere granulometric, au proprietati ce necesita clasificari distincte [5]. Din aceasta categorie fac parte urmatoarele pamanturi: macropo­rice, sensibile la umezire, sensibile la lichefiere, cu umflari si contractii mari, pamanturi argiloase saturate, puternic compresibile, gelive (sensibile la inghet), cu continut de materii organice (slab : maluri, namoluri sau ridicat: pamanturi turboase, turbe), eluviale, saraturate, de umplutura, toate facand parte din categoria rocilor sedimentare.

Pamanturile macroporice sunt cele care prezinta pori mari (macro­pori), vizibili cu ochiul liber. Tipurile cele mai raspandite sunt loessul si pamanturile loessoide.

Loessul (SR EN ISO 14688-2 / 2005) este un pamant nestratificat, criptostratificat, sau slab stratificat, in general de culoare galbui-deschis, uneori mai inchisa (ruginie) sau cenusiu-galbuie, cu porozitate mare (40%-60%), datorita unor pori vizibili (macropori) precum si unor canale si canalicule verticale.

Pamanturile sensibile la umezire sunt acelea care sub actiunea incarcarilor transmise de fundatie, sau numai sub greutate proprie, se taseaza suplimentar atunci cand umiditatea lor creste peste anumite limite. Marimea si durata de manifestare a tasarilor suplimentare depinde de natura si grosimea stra­tului sensibil la umezire, de marimea presiunii transmise terenului de fundare, de dimensiunile si forma supra­fetei de incarcare, de gradul de umezire etc. Tasarea suplimentara este, de obicei, neuniforma, fiind mai mare in zonele unde este umezita mai intens si unde presiunile sunt mai mari. La umezire intensa tasarea suplimentara se produce, de regula, brusc, avand un caracter de prabusire; prin aceasta nu se epuizeaza, insa, in totalitate tasarile masivului de pamant umezit, care pot continua, in timp, dupa umezire, din cauza deformabilitatii lui mari.

Pamanturile susceptibile la liche­fiere sunt acelea care, submersate si supuse unor actiuni dinamice (seis­me, explozii etc.), isi pierd capacitatea de a suporta sarcini; aceasta, ca urmare a cresterii presiunii apei din pori, care are drept consecinta anularea frecarii dintre granulele pamantului, si deci scaderea brusca a rezistentei la forfecare, chiar cu transformarea lui intr-o masa fluida.

Pamanturile cu umflari si contractii mari (P.U.C.M.) (SR EN ISO 14688-2 / 2005 si Codul NE 0001-96 sunt pamanturile argiloase, mai mult sau mai putin active, care au proprietatea de a-si modifica sensibil volumul, atunci cand variaza umiditatea lor.

Pamanturile argiloase saturate cu apa sunt acelea care, pentru un interval de variabilitate a presiunii efec­tive cuprins intre 0,5 si 2,5 daN/cm2, prezinta un modul de deformatie mai mic de 50 daN/cm2 si un grad de umiditate mai mare de 0,8. [5]

In aceasta grupa se includ paman­turile aluvionare marine, lacustre si din limanuri, pamanturile de delta, de mlastina si alte forme de sedimentare deluviale si pluviale sau care provin din procese litogene, ce prezinta o puternica compresibilitate.

Pamanturile gelive (sensibile la inghet) sunt acelea care, in urma fenomenelor de inghet-dezghet, isi modifica esential structura si proprietatile.

Pamanturile cu continut de mate­rii organice sunt pamanturi de formatie relativ recenta (cateva mii de ani) care contin materii organice; din aceasta categorie fac parte: malu­rile, namolurile, pamanturile turboase si turba.

Pamanturile eluviale se gasesc in scoarta de alterare a globului teres­tru si apartin categoriei rocilor reziduale. Depozitele sedimentare reziduale au pastrat din rocile preexis­tente, din care s-au format structura si textura lor si, de asemenea, caracterul lor de zacamant.

Pamanturile saraturate prezinta un comportament special in cadrul terenului de fundare, comportament ce se caracterizeaza prin [5]:

  • aparitia unei tasari suplimen­tare, numita tasare sufozionara in cazul unei umeziri de lunga durata, ca urmare a scaderii compresibilitatii si rezistentei la forfecare;
  • unele fenomene de variatie a volumului, in special de umflare, inregistrate la argilele saraturate, in cazul cresterii umiditatii;
  • o actiune agresiva asupra elementelor de infrastructura cu care vin in contact, ca urmare a solutiilor ce iau nastere in aceste pamanturi, in prezenta apei subterane.

In urma unor depuneri aluvionare neconsolidate, recente, sub influenta majora a factorului antropic s-au format pamanturile de umplutura, o alta categorie de pamanturi speciale, intr-o succesiune litologica poten­tiala a terenului de fundare la o constructie noua. In general, acestea se caracterizeaza printr-o mare neomogenitate de textura, ceea ce induce o compresibilitate neuniforma, relevanta fiind posibilitatea autoindesarii sub greutate proprie, in special in cazul unor actiuni dinamice (S.N.I.P. 2.02.01-83). O influenta semnificativa asupra comportarii acestor pamanturi sub sar­cina o au si variatia conditiilor hidrogeologice si cea a descompunerii incluziunilor organice prezente, atunci cand depasesc valori de 3% la pamanturile nisipoase, si 5% la cele argiloase. Asocierea pamanturilor argiloase cu materiale granulare artificiale de tipul zgurilor de termocentrala poate conduce la aparitia unor fenomene de umflare.

Imbunatatirea si modificarea proprietatilor terenurilor dificile de fundare

Pentru imbunatatirea terenurilor slabe de fundare, in vederea redu­cerii compresibilitatii acestora si a cresterii rezistentei la forfecare, se pot folosi mai multe solutii tehnice care urmaresc:

  1. cresterea indicelui porilor si implicit, reducerea porozitatii paman­turilor, prin utilizarea de procedee mecanice de imbunatatire prin compactare;
  2. reducerea umiditatii pamantului care conduce la cresterea valorilor parametrilor la forfecare;
  3. modificarea structurii pamantului, in special in cazul PUCM, in scopul reducerii sau eliminarii poten­tialului de umflare-contractie;
  4. realizarea de amestecuri de pamanturi sau pamant cu alte materiale care, prin modificarea structurii acestuia, conduc la cresterea rezistentei la forfecare, reducerea com­pre­sibilitatii si reducerea potentialului de umflare-contractie;
  5. inlocuirea terenului foarte compresibil sau cu umiditate crescuta, pe toata grosimea acestuia, sau numai pe o anumita zona, cu un pamant bun de fundare, obtinan­du-se o perna de pamant.

Compactarea pamanturilor poate fi de suprafata si de adancime.

Eficacitatea lucrarilor de compactare a statelor de pamant este influentata de mai multi factori, printre care cei mai importanti sunt: umiditatea pamantului, granulozitatea acestuia si tehnologia de compactare. Determinarea influentei acestor factori in vederea stabilirii celei mai eficiente metode si teh­nologii de compactare se face prin incercari de laborator si prin organizarea unor platforme experimentale pe santier.

In cazul pamanturilor necoezive, marimea gradului de compactare este influentata si de compozitia granulometrica, respectiv gradul de neuniformitate Un. Pamanturile cu grad de neuniformitate mic se compacteaza greu iar influenta favorabila a umiditatii optime de compactare se resimte la grade de neuniformitate mai mari de 7,0.

Metodele chimice se bazeaza pe imbunatatirea calitativa a pamantului, prin interactiunea chimica si fi­zica a unor substante cu particulele solide din teren, precum si cu apa din complexul de absortie. Aceasta actiune se realizeaza fie prin injectarea in porii pamantului a unor substante care gelifica si se intaresc in timp, fie prin obtinerea unor reactii chimice intre materialele introduse si particulele de pamant sau intre substantele introduse si sarurile aflate in interiorul masivului de pamant. Aceasta interactiune produce o marire a fortelor interioare de legatura si conduce la o micsorare a permeabili­tatii, datorita umplerii golurilor intre particule.

Metodele folosite sunt: cimentarea, argilizarea, silicatizarea, bituminizarea.

Metodele electrice si electrochi­mice se bazeaza pe efectele create de trecerea unui curent electric continuu prin masa de pamant, cu ajutorul unor electrozi.

La trecerea curentului electric se disting doua fenomene:

  • Electroosmoza, in care apa este orientata spre catod si poate fi indepartata producand astfel scade­rea nivelului apei in pamant;
  • Electroforeza, in care particu­lele solide, din cauza marimii si structurii lor interne, migreaza
    spre anod, ceea ce duce la o schimbare a structurii pamantului si totodata, la o deshidratare a lui, deci la o consolidare prin marirea consistentei.

Datorita fenomenului de electroosmoza se pot executa sapaturi sub nivelul apei in pamanturi care nu pot fi uscate prin alte metode.

Schimbari in structura pamantului se produc si datorita fenomenului de electroliza, care ia nastere la nivelul invelisului de apa din jurul particulelor solide. Aceasta coduce la formarea de argile deshidratate in jurul anodului cu caracteristici meca­nice favorabile si rezistente la actiunea apei.

Un exemplu practic este intarirea pamantului din jurul pilotilor prin tratare cu curent electric, pilotii fiind imbracati intr-o tabla subtire de aluminiu care joaca rolul de anod.

Metodele electrochimice folosesc fenomenul de electroosmoza pentru introducerea solutiilor in porii pamanturilor nisipoase sau argiloa­se, prin electrozii formati din tuburi perforate. Prin anozi se introduc, in mod succesiv, cele doua solutii: silicatul de sodiu si clorura de calciu folosite la procedeul silicatizarii. Electroosmoza ajuta, prin procedeul de deshidratare, la intarirea gelului care incepe sa se formeze odata cu introducerea celei de a doua solutii.

Tehnologii si procedee de schimbare a proprietatilor fizico-mecanice

Piloti granulari – Pilotii granulari batuti au fost folositi inca din 1989 in Statele Unite iar, mai recent, si in Asia si Europa. Tehnica de realizare este unica pentru pretensionarea si preantrenarea terenului slab si in oferirea unei cai de drenaj pentru disiparea presiunii apei interstitiale excesive prin materialul granular [1]. Capacitatea portanta a pilotilor este de 10 pana la 45 de ori mai mare decat cea a terenului slab neimbunatatit. Sistemul de piloti granulari compactati este eficient si economic pentru consolidarea pamanturilor slabe de fundare si a turbei, pentru cresterea stabilitatii globale a constructiilor, pentru controlarea tasa­ri­lor totale/diferentiale. Reducerea tasa­rilor constructiilor este atribuita materialului granular permeabil si efectelor de concentrare a tensiuni­lor din piloti.

La terenul de fundare imbunatatit cu piloti granulari, transferul sarcinii are loc, in principal, prin frecare. Coloane de pietris sau piatra sparta, de diametru mare, pot fi realizate in argila moale prin folosirea tehnicii coloanei indesate [2].

Limitele modelului pilotilor granulari (ex: coloana de piatra) sunt legate de multi parametri cum ar fi lungimea, diametrul, materialele folosite la realizarea pilotilor, proprietatile terenului in care se introduc pilotii, metodele de realizare etc, acestia fiind factori importanti pentru model.

Aceasta metoda de imbunatatire a terenului de fundare este folosita atat la cladiri cat si la lucrarile pentru drumuri. Modelul pilotului granular compactat utilizeaza abordari clasice geotehnice ingineresti. S-au realizat teste de teren si de laborator pentru evaluarea rezistentei la forfecare si a compresibilitatii elementelor pilotului agregat.

Procesul de construire brevetat al pilotilor din materiale granulare compactati prin batere implica un proces format din 5 pasi (Lawton si Fox 1994, Lawton et al. 1994, Wissman si Fox 2000, Wissman et al. 2000, Minks et al. 2001) [1].

1) Se sondeaza gauri cu dia­metrul de 600 mm pana la 900 mm (cel mai des 760 mm), la adancimi care variaza de la aproximativ 2,5 m la 8 m sub suprafata pamantului. Cand peretii sapaturii nu sunt stabili si au loc prabusiri se foloseste o teaca temporara. In timpul construirii pilotului, teaca este trasa brusc pana la 300 mm ca sa permita materialului granular sa patrunda sub treaca.

2) Se dispune un strat de material granular curat concasat pe fundul gaurii.

3) Prin baterea materialului gra­nular folosind un pilot de batere de energie ridicata se formeaza un fundament stabil. Energia de batere are amplitudini limitate (aproximativ 10 mm), cu frecvente variind tipic de la 300 la 600 cicluri pe minut.

4) Se plaseaza in gaura materialul granular in straturi subtiri (300 mm), se bate cu acelasi pilot pentru a forma un pilot dens, foarte tare, cu laturi ondulate. Pilotul de batere forteaza piatra lateral in peretele gaurii. In consecinta, soli­citarile late­rale crescute in cadrul pamanturilor conduc la o densitate mai mare, la o crestere a rezistentei la forfecare a acestuia si la o imbu­natatire a caracteristicilor de compresiune a materialelor compozite consolidate. Handy (2001) a dezvoltat si prezentat explicatii fundamentale ale modului in care tensiunea laterala a pamantului contribuie la imbunatatirea caracteristicilor de compresibilitate a terenului.

5) In final, se aplica o forta de coborare a varfului pilotului finisat pentru o anumita perioada de timp. Aceasta preincarcare pretensio­nea­za si pre-solicita pilotul si pamanturile adiacente si creste duritatea si capacitatea sistemului.

Se pot trage urmatoarele concluzii, privitoare la utilizarea pilotilor granulari:

  • Tasarea pilotului granular este invers proportionala cu coeficientul sau de zveltete, in timp ce capacitatea portanta este direct proportio­nala cu acelasi coeficient;
  • Diametrul pilotilor influenteaza considerabil capacitatea portanta si tasarea sistemului terenului imbuna­tatit, in comparatie cu alti parametri;
  • Lungimea economica a pilotului granular poate fi evaluata din curbele influentate de coeficientul de zveltete, de capacitatea portanta si de tasare.

Consolidarea pamantului cu ajutorul sacilor de pamant („Donow“) [3] Sacul de pamant are efect atunci cand este subiectul unor forte externe. Acest lucru poate fi ilustrat prin considerarea rezistentei unui model de sac de pamant 2D. Figura 1 (a) prezinta un sac de pamant 2D care este subiectul tensiunilor principale, v1f si v3f. In urma aplicarii lui v1f si v3f (v1f > v3f), perimetrul total al sacului se extinde, de obicei, si are loc o ten­siune T in sac. Aceasta tensiune produce o forta aditionala care acti­o­neaza pe particulele de pamant din sacul de pamant, ale carei componente sunt exprimate ca:

s01 = 2T/B si s03 = 2T/H    [1]

unde B si H sunt latimea si inaltimea sacului de pamant. Astfel, fortele care actioneaza pe particulele de pamant din sac sunt rezultatul combinat al fortelor externe aplicate si al fortelor produse aditional de T, dupa cum se vede in figura 1 (b). Expresia coeziunii aparente c a sacului cu pamant datorita tensiunii sale T este:

Materialele din interiorul sacilor pot fi pietre concasate artificial, pamanturi excavate si chiar deseuri din constructii cum sunt betoanele, asfalturile, tiglele si cenusile de carbune si cenusa vulcanica. Aceasta inseamna ca sacii cu pamant contribuie la depozitarea deseurilor ce reprezinta, in prezent, o mare pro­blema sociala si de mediu. Figura 2 prezinta un aranjament tipic al sacilor cu pamant sub fundatia unei cladiri.

Se evidentiaza urmatoarele carac­teristici ale sacilor de „pamant“:

1) sacii de pamant intra in functiune atunci cand sunt subiectul actiunii fortelor externe;

2) O coeziune aparenta (c) ia nastere in interiorul sacului de pamant datorita incarcarii sacului,
motiv pentru care sacul cu pamant are o rezistenta la compresiune foarte de ridicata;

3) Materialele din interiorul sacilor cu pamant pot fi pamanturi excavate precum si reziduuri din construc­tii sau produse naturale, ceea ce ofera oportunitatea de a recicla aceste reziduuri intr-un mod eficient;

4) La consolidarea terenurilor de fundare moi cu saci de pamant, exista avantajul reducerii vibra­tiei induse de trafic alaturi de cresterea capacitatii portante.

Contramasura la lichefierea nisi­purilor, prin folosirea unui material expansiv [3] – S-au dezvoltat metode noi de prevenire a lichefierii (Horikoshi et al., 2000), bazate pe tehnica pilotului compactat din nisip, cu un compactor fara vibratii (Tsuboi et al., 1998) dar folosind un material nou expansiv si intaritor in locul nisipului.

Materialul se extinde in pamant prin reactii chimice cu apa din acesta; astfel, are loc cresterea densitatii nu doar in timpul introducerii materialului dar si ulterior datorita expansiunii. [3]

Materialul expansiv consta din zgura de furnal, calcar ars si alumi­niu acid sulfuric.

Calcarul ars contribuie la expansiune, prin reactii chimice cu apa, pentru o perioada mai mare de timp reducand rata reactiei chimice si fiind, de fapt, un fel de var nestins (CaO) ars.

Zgura de furnal este un produs derivat din industria otelului, si este folosita ca agregat pentru controlarea rezistentei. Aluminiul acid sulfuric este folosit pentru a provoca reactia chimica.

Amestecul de baza al materialului, care este selectat functie de performantele sale si costurile de imbu­natatire a pamantului, sunt aratate in tabelul 1.

Desi sunt necesare studii ulteri­oare pentru o estimare corecta a efectelor de imbunatatire a terenului, se pot trage urmatoarele concluzii [3]:

1) Efectele de imbunatatire a terenului au fost confirmate prin compararea cu pilotii conventionali din nisip. Compactarea prin expansiune chimica poate sa creasca rezistenta la lichefiere a nisipurilor, lucru evaluat din valoarea N;

2) Expansiunea materialului este dependenta de continutul de calcar si de adancime, si nu este puternic influentata de densitatea relativa a terenurilor inconjuratoare.

Cresterea rezistentei la forfecare a pamanturilor consolidate cu materiale compozite [4] – Pentru a analiza influenta unor materiale compozite asupra rezistentei la forfecare a pamantului s-au realizat teste de laborator. Solutiile compozite studiate au fost pamanturile consolidate cu geotextil, pamanturile consolidate cu fibra de sticla si cele consolidate cu compozitii noi, care combina tesutul geotextil cu fibrele eterogene distribuite intamplator. [4]

Ca material de consolidare a fost utilizata fibra liniara de polipropilena. In urma testelor preliminare de compresiune monoaxiala au fost selectate trei feluri de fibra fibrilata (lungime: 19 mm, 30 mm, 60 mm) si o fibra monofilament (lungime: 60 mm). Pentru consolidarea de tip plan a fost ales tesutul geotextilului, care este subtire, usor si omogen, si are proprietati mecanice bune.

S-au realizat teste de compresie triaxiala drenate consolidate pentru examinarea comportamentului mecanic al terenurilor consolidate. Se pot trage urmatoarele concluzii generale [4]:

  1. Prin includerea geotextilului si fibrei eterogene rezistenta la forfecare creste. Efectul obtinut a fost remarcabil mai ales la pamantul consolidat prin compoziti. Rezistenta la forfecare a crescut cu 54% pentru nisip prafos si cu 45 ÷ 66% pentru praf.
  2. Cresterea rezistentei la forfecare datorita amestecului cu geotextile si fibre eterogene pentru nisip prafos a fost similara. Fibrele eterogene au prezentat o crestere mai mare a rezistentei pentru praf.
  3. Cresterea rezistentei unui pamant consolidat cu compoziti a fost compusa din suma cresterii rezistentei acestuia consolidat cu fibra si rezistenta pamantului conso­lidat cu geotextil iar efectul de consolidare pentru cele doua materiale de consolidare a fost independent.
  4. Analiza numerica a demonstrat ca deplasarea orizontala a unui zid de sprijin consolidat cu compoziti a fost redusa semnificativ datorita cresterii densitatii materialului din care este realizat zidul.

Concluzii

Exista, insa, si alte metode de imbunatatire a terenurilor slabe de fundare, metode nefolosite inca in Romania. Ele merita atentia specialistilor, desi de multe ori acestea au o aplicabilitate punctuala pentru un anumit pamant. Cu unele interventii tehnologice ele pot fi insa folosite si pe alte amplasamente.

Autorul a incercat o selectie a unora dintre metodele, tehnologiile si procedeele de schimbare a proprietatilor fizico-mecanice ale terenu­rilor dificile de fundare, folosite in alte tari. Cele prezentate au fost preluate, dupa o atenta analiza, din lite­ratura tehnica de specialitate si apartin unor autori care au ajuns la rezultate sustinute de un suport tehnic teoretic si de analize de laborator sau/si in situ, privind utilizarea acestora.

Metodele, tehnologiile si proce­deele de schimbare a proprietatilor fizico-mecanice se refera la anumite categorii de terenuri dificile, intalnite frecvent si in Romania (argile cu umiditate ridicata, argile active, terenuri compresibile si cu capacitate portanta scazuta, nisipuri amiabile), terenuri care creeaza probleme deosebite in proiectare si executie.

Pentru utilizarea acestor metode pe alte amplasamente sunt necesare studii ulterioare care sa permita o estimare corecta a efectelor de imbunatatire a terenului.

BIBLIOGRAFIE

  1. Harikrishna, P. & Rama­na Murthy, V., Uplift of anchor granular piles in expansive soils, vol. 1. IGC – 2001 Indore, In­dia, pp 386-389, 2001;
  2. Iliampurthi, K. & Muthu­kumar, P., Relative behaviour of stone column stabilized soil. Proc. IGC-99 (l): 198-201, 1999;
  3. Ishii, H., Fujiwara, T., Horikoshi, K., Tateishi, A., Higaki, K. & Shiba, Y. The model studies of countermeasure for liq-
    uefaction using expansive and hardening material.
    Report of Taisei Technology Center: 3.1-3.6 (in Japanese ), 2001;
  4. Kim, N. K., Park, J. S., Koh, S. B., Kim, K. H. & M. J., Characteristics and applications of fiber-reinforced soils. Proceedings of the 2001 Annual conference. Korean Society of Civil Engineers: l-4, 2001;
  5. Stanciu, A., Lungu, L., – Fundatii, vol. 1. Bucuresti. Editura tehnica, 2006.

Autor:
s. l. dr. ing. Dana Madalina Pohrib – Universitatea Tehnica „Gheorghe Asachi“ din Iasi, Facultatea de Constructii si Instalatii, Departamentul de Cai de Comunicatii si Fundatii

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 116 – iulie 2015, pag. 54

 



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2015/07/04/impactul-indus-de-comportamentul-specific-al-unor-depozite-sedimentare-asupra-fundarii-constructiilor/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.