«

»

Personalitati romanesti in constructii – Nicolae MANESCU

Share

nicolae_manescuBine cunoscut, inainte de 1990, ca un specialist deosebit in pro­bleme ingineresti si economice si fiind chiar ministru, Nicolae Manescu a vazut lumina zilei pe 25 octombrie 1925, in comuna Rocsoreni, judetul Mehe­dinti, fiind primul dintre cei 6 baieti ai unei familii de tarani instariti. Tatal, precum si mosii si stramosii lui, au luptat in razboaiele din 1877, 1914-1918 si 1941-1945.

Nicolae Manescu a urmat cursu­rile scolii primare din sat si apoi, ale Liceului „Traian” din Turnu Severin, unde s-a remarcat la materii stiintifice, in special la matematica, participand activ la concursurile de rezolvare a problemelor din revista „Gazeta matematica”. In continuare, a urmat cursurile Facultatii de Constructii din Iasi pe care le-a absolvit in 1949. In anul 1963 a obtinut diploma de absolvire a cursurilor Facultatii tehnico-economice Bucuresti.

In timpul razboiului a muncit din greu in zona rurala, iar in perioada liceului a dat meditatii la matematica. In vacantele din timpul facultatii, dupa stagiile de practica, a activat pe santiere in echipe de constructori, pentru executarea diferitelor lucrari, cum ar fi cele de pe Santierul Salva – Viseu (iunie 1949 – februarie 1950). De altfel, activitatea profesio­nala a inceput-o pe Santierul National Salva – Viseu unde a condus executia lucrarilor de la depoul de locomotive Viseu.

Nicolae Manescu a lucrat si la ENERGOCONSTRUCTIA unde a intocmit studii de teren pentru amplasarea CET Paroseni si a Centralei Diesel Electrica Deva (martie – decembrie 1950). Ulterior a fost numit seful complexului de santiere CET Comanesti, nou infiintat.

CV-ul sau mentioneaza ca a lucrat, apoi, la Complexul de santiere CET Paroseni, in functia de inginer sef, concomitent ocupand si functia de sef sector al obiectivelor principale. La data aceea, CET Paroseni era cea mai mare centrala termoelectrica din tara. Lucrarile de constructii erau variate si complexe, executandu-se 4 turnuri de racire hiperbolice cu h = 50 m, cos de fum de 120 m inaltime din prefabricate tip Monoyer (Franta), baraje, aductiuni pentru apa de racire, gospodarie de carbune si hidrocarburi, cai ferate, stramutarea a 80 gospodarii tara­nesti pe noi amplasamente.

La Intreprinderea hidrocentrale Portile de Fier, intre martie 1964 si aprilie 1965, a avut rolul de a asigura conditiile de realizare a investitiei „Sistemul hidroenergetic si de Navigatie Portile de Fier (SHEN)“. In calitate de director general, Nicolae Manescu a organizat intreprinderea si, in colaborare cu partenerul iugoslav, a participat la elaborarea acordului si conventiilor dintre partea romana si partea iugoslava si la definitivarea proiectului comun pentru defalcarea intre parti a lucrarilor.

In septembrie 1964 s-au inaugurat lucrarile de la SHEN, in prezenta conducerilor celor doua tari. Activitatea de executie incepuse cu un mic santier, in subordinea Trustului de Constructii Hidrotehnice (TCH). Era nevoie, insa, de o organizatie puternica de constructii-montaj pentru realizarea acestui obiectiv, in conditiile de termene si de calitate convenite cu partea iugoslava. La acestea mai trebuie adaugate conditiile speciale de lucru in apele Dunarii in zona cataractelor. In aceasta situatie a fost investit in functia de director general al grupului ing. Nicolae Manescu.

In perioada octombrie 1974 – fe­bruarie 1990 a fost numit in functiile de: ministru al energiei electrice (MEE) iar intre octombrie 1974 si februarie 1977 a fost demnitar si vicepre­sedinte al Consiliului National al Apelor (CNA).

In perioada cat a lucrat in MEE a muncit cu pasiune si a avut rezultate notabile, gestionand cu succes producerea si livrarea energiei electrice, in conditiile unei crize cvasipermanente de combustibil (hidrocarburi).

A promovat, totodata, un volum important de investitii pentru produ­cerea si transportul energiei electrice si termice. Un loc special in activitatea sa l-a ocupat sectorul nuclear, cu toata gama de probleme, ince­pand de la amplasament, pana la utilaje si puneri in functiune.

In activitatea sa, ing. Nicolae Manescu a publicat o serie de articole in „Revista Constructiilor si Materialelor de constructii”, precum si in „Annales de l’Institut Technique” (Franta) si in alte publicatii de specialitate. Totodata, a elaborat tehnologii cu caracter de noutate (aplicate de el insusi) pentru uzul constructorilor.

A participat la nume­roase congrese stiintifice nationale si internationale: Congresul marilor baraje tinut in Turcia (1967), Comisia Mondiala a Energiei, unde a prezentat si comunicari, SELC (laboratoare in constructii) etc.

A fost invitat sa viziteze santiere mari hidromarine amplasate pe malul Oceanului Atlantic in Congo (Point Noir), Sahara Spaniola sau de excavatii submarine in Anglia.

A fost membru sau presedinte in diverse organisme nationale si interna­ti­onale: Comisia mixta romano-iugoslava pentru SHEN Portile de Fier, Comisia mixta romano-bulgara pentru eficienta Hidrocentralei Turnu Magurele, Comisia Interdeparta­men­­tala pentru Portile de Fier etc. A fost decorat cu diverse ordine si medalii romane si straine („Steaua de aur cu colan a RSFY”) etc. Asociatia Romana a Antreprenorilor de Constructii i-a acordat diploma „Constructorul secolului XX al Romaniei”.

Din lucrarea “Constructorul seco­l­ului XX al Romaniei” scrisa de Radu Mihalcea in 2010, desprindem cateva informatii si aprecieri launtrice exprimate vizavi de personalitatea si realizarile la care a contribuit efectiv ing. Nicolae Manescu.

Radu Mihalcea incepe relatarea sa cu fapte inedite si de suflet la adresa unui om cu calitati deosebite. Astfel, autorul spune ca “De cate ori ma duc la Bucuresti fac un ocol prin Piata Amzei si urc pana la etajul 7 al blocului in care locuieste Nicolae Manescu, una dintre marile perso­nalitati ale Romaniei ultimelor sase decenii, cel care a construit – sau a suprave­gheat – constructia a zeci de obiective industriale si centrale electrice. Acestea mai furnizeaza si astazi energie electrica dar cei care le folosesc nu stiu nimic despre timpurile si eforturile eroice depuse atunci cand acestea au fost construite, despre greutatile imense care au fost invinse, despre oamenii care au muncit acolo sau chiar si-au dat viata… Ce timpuri…! Ce oameni…!

Bat la usa si-mi deschide barba­tul in varsta dar inca in putere, cu parul complet alb dar din care nu lipseste niciun fir, pieptanat cu grija spre spate, inca valvoi, cu ochii sfredelitori ca intotdeuna. Isi deschide bratele larg si ma cuprinde: «Bine ai venit, mai Radule! »…. «Bine v-am gasit, domnule Director General! »…

Asa ne salutam de 45 de ani, de cand eu, un tanar inginer venit sa preia conducerea sectorului naval si a flotei Santierul Hidrocentralei de la Portile de Fier, l-am intalnit prima oara pe inginerul experimentat care avea sa conduca pana la 20.000 de oameni si sa realizeze cea de a patra hidrocentrala – ca marime, pe atunci – din lume. Era un moment greu, nu primul, nu ultimul, dar crucial. De la Bucuresti venise insasi Presedintele Registrului Naval Roman, autoritatea suprema pentru tot ce se intampla pe apele Romaniei. Sedinta de lucru a fost foarte incarcata, s-au luat multe hotarari dificile… dar ceea ce m-a impresionat deosebit a fost… dibacia (sa-i zicem asa, cuvantul “ma­nagement” nu fusese inca inventat)  cu care barbatul matur, puternic, bine bronzat din capul mesei conducea discutia printre obstacolele de ordin tehnic, psihologic, printre cele create de lipsa de experienta, de lipsa de personal calificat sau, cel putin, de lipsa calitatilor morale necesare, de prestigiul localnicilor, de mandrie personala si de multe, multe altele care caracterizau viata si munca acelor ani.

Daca ar fi sa-l caracterizez, as spune poate ca Nicolae Manescu a jucat rolul de… jolly-joker in industria constructoare romana… A fost intotdeuna trimis acolo unde treaba nu mergea, unde trebuia facut ceva deosebit, de foarte mare raspundere, de foarte mare importanta… A inceput la Salva – Viseu, ca multi alti ingineri constructori din primele ge­neratii de dupa razboi. Acolo a fost remarcat de Adalbert Gilbert – o alta personalitate celebra a energeticii romanesti! – care tocmai fusese numit director al unei intreprinderi nou infiintate: Energoconstructia, din cadrul Ministerului Energiei Electrice. In acest minister urma sa ramana Nicolae Manescu timp de 28 de ani.

Dupa revolutie a infiintat un birou de consultanta in constructii si a adus nenumarate servicii investitorilor romani si straini. In 2002 Asociatia Romana a Antre­prenorilor in Constructii (ARACO), in colaborare cu institutiile de invatamant superior, ii onoreaza activitatea prodigioasa si-i acorda diploma si titlul de „Constructor al secolului XX” pentru meritele extraordinare in dezvol­tarea industriei de constructii romanesti intre 1949-2001.

Militarii vorbesc despre “camaraderia de arme”, inginerii… nu au o expresie corespunzatoare, dar o camaraderie de santier exista in orice caz. In numele acestei camaraderii mi-as dori sa pot “prezenta arma” acestui general al industriei de constructii industriale romanesti, acestui manager de varf care a format sute de specialisti pe santierele tarii si a construit zeci de obiective industriale de prim ordin si sa ii urez: “Sa traiti, domnule (director) gene­ral Manescu!” 

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 116 – iulie 2015, pag. 64

 



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: https://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2015/07/04/personalitati-romanesti-in-constructii-nicolae-manescu/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.