«

»

POPP & ASOCIATII: Proiectul „Romania” (II)

Share

(Continuare din nr. 118 – septembrie 2015)

proiectul romania foto 15Propunerea temei arhitecturale

Din punct de vedere arhitectural, cladirea ce gazduieste astazi Palatul Patriarhiei prezinta o multitudine de detalii stilistice, caracteristice edificiilor monumentale realizate in epoca.

Referitor la functionalitatea cla­dirii, aceasta este conceputa in jurul „salii de sedinte”. Ea este de forma circulara in plan, avand diametrul interior de circa 20 m si inaltimea interioara, pana la luminatorul vitrat, de aproximativ 16 m. Pe verticala, aula mare are doua nivele de logii,  destinate initial auditoriului dornic sa participe la sedintele de lucru ale Camerei Deputatilor, si oaspetilor de onoare. Aula este imprejmuita, la fiecare nivel, de un coridor circular bogat in ornamentatii, care permite accesul catre logii si catre sala.

Aula Magna impresioneaza, in mod deo­sebit, prin sistemul ingenios de iluminare, realizat printr-un luminator vitrat de dimensiuni gene­roase. La partea superioara, corpul central al Palatului Patriarhiei se inchide cu un pod din grinzi cu zabrele metalice, care reazema pe contur, iar central este prevazut un inel de compresiune. Lumina naturala inunda podul prin 14 suprafete vitrate circulare verticale, ca, mai apoi, ea sa fie directionata catre sala sedintelor printr-un vitraliu orizontal de mari dimensiuni (fig. 9).

O particularitate inedita a salii de sedinte este reprezentata de modul de ventilare al acesteia. Data fiind perioada in care a fost realizata cladirea, proiectantii edificiului nu au avut la dispozitie mijloace automatizate de climatizare. Cu toate acestea, arhitectii si inginerii care au proiectat cladirea au rezolvat pro­blema ventilatiei pe cale naturala, introducand un sistem prin care aerul circula in cladire folosindu-se de convectia curentilor din sala mare.

Parte a lucrarilor de interventie asupra Palatului Patriarhiei presu­pun montarea unui sistem automatizat la nivelul ferestrelor circulare verticale, ce va putea obtura accesul luminii naturale in sala, creand un spatiu favorabil proiectiilor de orice natura.

Accesul principal catre aula se face din Dealul Mitropoliei, prin fatada principala, intrarea fiind catre sala „Europa Cristiana”, denumita initial „Sala Pasilor Pierduti”.

Spatiul monumental, impresionant, localizat in latura de Nord a cladirii, are dimensiuni generoase, de 12 m x 22 m si inaltime totala de circa 7,5 m. La partea superioara se incheie cu bolti joase, realizate din grinzi cu zabrele, printre care se afla luminatoare vitrate, similare cu cel din aula principala.

Laturile perimetrale aulei centrale gazduiesc diverse oficii si birouri. Tronsonul estic, indeosebi, gazdu­ieste incaperi somptuoase, bogat ornate, unde se aflau birourile celor mai notabili reprezentanti ai statului. Suprafetele incaperilor sunt ornate cu bronz sau foita de aur si, in unele cazuri, cu elemente sculptate sau pictate. S-a stabilit necesitatea conservarii spatiilor respective, si concen­trarea interventiilor catre alte zone ale imobilului.

Data fiind somptuozitatea Palatului Patriarhiei, atat prin prezenta sa exterioara, cat si prin grandoarea spatiilor interioare, este evident ca este necesara o solutie de consolidare minim invaziva, ce permite conservarea tuturor trasaturilor care contureaza caracterul cladirii.

Solutia de consolidare adoptata trebuie sa asigure stabilitatea si rezistenta cladirii la viitoare cutre­mure, sa stopeze efectele tasarilor diferentiate si, in acelasi timp, sa se imbine cu actuala conformare a principalelor zone ale cladirii. Chiar si asa, exista zone in care nu s-a putut evita desfacerea ornamentelor. In acest caz, inaintea interventiilor s-au pre­levat mulaje, astfel incat orna­men­tele sa fie refacute ulterior fina­lizarii lucrarilor.

O alta aditie ce trebuie integrata in Palatul Patriarhiei, ca parte a proiectului de reabilitare, este repre­zentata de doua lifturi panoramice. Cele doua lifturi vor fi amplasate in curtile de lumina, astfel incat ele sa nu afecteze aspectul istoric monumental al Palatului.

 

Propunerea proiectului de structura

Pentru a indeplini cerintele de arhitectura si de rezistenta structurala, echipa de proiectare a lucrarilor de consolidare a fost nevoita sa identifice mijloace neinvazive de interventie, care sunt mascate in structura deja existenta a imobilului, fara a afecta stilul interior si exterior al monumentului de arhitectura.

Drept urmare, pentru sporirea sigurantei Palatului Patriarhiei s-au stabilit urmatoarele aspecte asupra carora este necesara interventia:

  • Stoparea tendintei de deplasare a cladirii spre Sud, catre baza dealului pe care este situata;
  • Rigidizarea laterala a intregului ansamblu, pentru sporirea capaci­tatii de preluare a incarcarilor seismice;
  • Aducerea centrului de rigiditate cat mai aproape de centrul de masa al cladirii, pentru a evita aparitia torsiunii;
  • Uniformizarea rigiditatii cladirii, prin crearea saibelor rigide orizontale;
  • Echilibrarea tronsoanelor de cla­dire, din punct de vedere al rigidi­tatii si al posibilitatii de deplasare;
  • Sporirea ductilitatii peretilor existenti de zidarie, pentru a le imbu­natati comportarea seismica;
  • Stoparea avansarii si remedie­rea fisurilor din peretii imobilului, in special cele aparute in zona de legatura dintre corpul sudic si latura estica a cladirii.

Solutia de consolidare propusa poate fi impartita in trei ramuri principale, si anume: interventiile realizate catre exteriorul cladirii, elementele noi din beton armat care se imbina cu structura existenta, si tirantii inglo­bati in peretii imobilului.

O importanta sporita este repre­zentata de comportarea de ansamblu a imobilului in raport cu terenul pe care este situat. De-a lungul anilor, din cauza profilului terasat al terenului, cladirea (cu precadere extrema ei sudica) a suferit o ten­dinta de translatare catre Sud, si anume catre poalele Dealului Mitropoliei, ea constituind, practic, un zid de sprijin. Aceasta tendinta a determinat tronsonarea evidenta a imobilului, prin aparitia unor fisuri intre corpul nordic (din varful dealului), inalt de 2 nivele, si cel sudic (de la baza dealului), inalt de 4 nivele. In acelasi timp, fisuri pronuntate au aparut si intre aripa sudica si restul Palatului.

Pentru stoparea tendintei de translatare a Palatului catre Sud, echipa de proiectare a decis introducerea unui front de piloti si a unei centuri de sprijin, menita sa se impotriveasca alunecarii terenului. Acest „zid de sprijin” este format din piloti cu diametru de 0,88 m care coboara la adancimea de 12 m. La partea superioara pilotii sunt solidarizati printr-o grinda masiva inalta de 1 metru, care sustine lateral corpul sudic al cladirii. Totodata, grinda masiva reprezinta si fundatia a doi pereti exteriori de consolidare. Dispunerea pilotilor a fost prevazuta alternativ, pe doua randuri, pentru a spori capacitatea sistemului de sprijin (fig. 17).

Zidul de sprijin este amplasat la exteriorul cladirii existente, acesta fiind doar adiacent structurii imobilului. Zidul inconjoara si inglobeaza capul sudic pe 3 laturi, blocand, practic, deplasarile lui atat pe directia Nord – Sud cat si pe directia Est – Vest.

Principala metoda prin care s-a sporit capacitatea de preluare a incarcarilor seismice este reprezentata de ridicarea a 5 nuclee rigide din beton armat dispuse in jurul salii de sedinte, si de introducerea unor noi pereti exteriori, care sunt construiti in corpul sudic al Palatului, avand rolul de a-l rigidiza.

Peretii si nucleele din beton armat se nasc de la nivelul fundatiilor cladirii, in subsolul 2 sau 3, si urca pana la placa de peste al doilea etaj, adica placa de mansarda. Fundarea lor s-a facut pe radiere pilotate, individuale pentru fiecare nucleu in parte. Diametrul minipilotilor este de 0,4 m, ei avand, de asemenea, fisa la 12 m sub nivelul solului.

Nucleele si peretii au fost denumiti, la inceperea lucrarilor de consolidare, P1 – P8, pozitionarea lor fiind notata ca in figura 18.

Amplasarea nucleelor nou construite a fost aleasa astfel incat acestea sa nu afecteze detaliile arhitecturale semnificative ale imobilului. Drept urmare, nucleele au fost amplasate in spatii mai putin accesibile, precum spatii tehnice, functiuni sanitare sau de circulatie verticala. Peretii nucleelor au, in subsol, grosimi de 60 cm, din care 50 cm sunt inglobati in vechii pereti din zidarie, iar 10 cm ies in exterior de la fata zidurilor originale. La etajele superioare, grosimea peretilor scade, ajungand, in unele cazuri, la 40 cm sau 30 cm.

O abordare diferita a fost necesara pentru conformarea peretilor ce marginesc coridorul dimprejurul aulei centrale, parte a nucleului P1. La fel ca nucleul, peretii respectivi se nasc din subsol si se incheie in placa de peste etajul 2. Acestia, insa, nu au putut fi perfect aliniati in plan vertical, fiind necesara mascarea lor la nivelele superioare. Practic, peretii grosi de 60 cm sunt amplasati in subsolul 2, la fata peretilor vechi, apoi, in subsolul 1, peretele nou construit este inglobat pe jumatate (30 cm) in zidaria veche, ca ulterior, la parter si peste acesta, peretii sa fie cu totul inglobati (60 cm) in zidarie. Trecerea intre pereti este realizata prin grinzi de transfer de mare capacitate, cu sectiune 90 cm x 120 cm.

Pozitionarea si dimensionarea peretilor nucleelor a fost realizata astfel incat ele sa echilibreze rigiditatea cladirii, remarcandu-se faptul ca nucleele sunt dispuse in special in zonele adiacente aulei.

Zona corpului estic, mai regulata si mai bogata in pereti, nu a necesitat o suplimentare considerabila a rigi­ditatii. Totodata, aripa de est a fost ferita de lucrari, indeosebi prin avizul expertilor Ministerului Culturii, care a limitat posibilitatea de interventie asupra ei, pentru protejarea elementelor decorative arhitecturale de o inalta semnificatie.

Individual insa, nucleele din beton armat nu sunt suficiente pentru imbunatatirea comportarii seismice a imobilului. Data fiind dimensiunea in plan a Palatului si distanta relativ mare a noilor nuclee intre ele, este necesara legarea acestora si solidarizarea lor cu ansamblul cladirii. Prin aceasta, eforturile generate in cazul unui seism in intregul imobil vor fi redistribuite catre noile nuclee din beton armat, imobilul fiind fortat sa lucreze ca un tot unitar.

Practic, era necesara realizarea unor saibe rigide orizontale peste parter, etajul 1 si etajul 2, care, conform propunerii proiectului de consolidare, urmau sa ia forma unor placi groase din beton armat.

In cazul placilor de peste parter si etajul 2 (fig. 19.a si fig. 19.c), acestea se vor limita la zona circulara dimprejurul aulei. Peste parter, placa noua prezinta extensii sime­trice pe directia Est – Vest, extensii ce nu se mai regasesc in cazul placii de peste etajul al doilea. Pentru saiba rigida de peste etajul intai (fig. 19.b), s-a propus, initial, adoptarea solutiei unei placi generale, ce s-ar fi intins peste intregul nivel. Placile din beton armat sunt menite sa realizeze redistribuirea eforturilor generate de incarcarile laterale catre noile nuclee ridicate din beton armat.

O alta solutie de consolidare aplicata este reprezentata de introdu­cerea unor tiranti in structura de zidarie existenta. Acestia vor fi dispusi pe ambele directii orizontale si pe verticala. Prin introducerea lor se va imbunatati ductilitatea peretilor de zidarie, care este caracterizata, in mod normal, de cedari fragile, nefavorabile in cazul unui seism.

Tirantii sunt realizati din bare de otel PC52 cu diametru de 32 mm, ce traverseaza cladirea, fiind introdusi in foraje executate prin peretii imobilului. In acelasi timp, barele din otel au rolul de a lega tronsoanele cladirii intre ele, stopand tendinta lor de a se deplasa si a se departa unele de altele (fig. 20).

In afara solutiilor de consolidare principale, stabilite de echipa de proiectare, s-a mai hotarat coaserea unor regiuni de zidarie puternic afectate de tasarile diferetiate. Coaserea se va pune in opera in special in zonele adiacente corpului sudic al cladirii, zone puternic afectate de tasari diferentiate si de tendinta zonei respective de a aluneca catre baza dealului.

Solutia coaserii zida­riei se va realiza doar dupa ce se va executa zidul de sprijin exterior, menit sa stopeze translatarea suplimentara a corpului catre Sud. In acelasi timp, coaseri aditionale se vor mai executa in zona ce delimi­teaza tronsonul nordic (inalt de 2 nivele) de restul cladirii, construita pe panta terenului, si deci, mai inalta.

(Va urma) 

Autori:
ing. Dragos-Ionut ALEXANDRESCU,
dr. ing. Madalin COMAN,
ing. Dragos MARCU,
ing. Ionel BADEA,
ing. Vlad DINU,
ing. Mihai A. GANEA – SC POPP & ASOCIATII SRL 

www.p-a.ro 

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 119 – octombrie 2015, pag. 10

 



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2015/10/01/popp-asociatii-proiectul-romania-ii/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.