«

»

Podurile: bolti si arce (X). Bolti din beton armat cu platelaj, executate pana la 1950

Share

buzuloiu cap 4 foto 27(Continuare din numarul 119, octombrie 2015) 

  • Podul peste Siret, la Ion Creanga (denumirea veche Bratesti), cu bolti dublu incastrate, cu sapte deschideri de 24,00 m si lungime totala de 190,00 m – foto 17 – Album MLP 1904 – 1914. Platelajul podului a fost realizat cu o dala din beton armat sustinuta de pereti lamelari, la distanta de cca. 1,85 m.

Podul a fost proiectat de Serviciul de Studii si Constructii din cadrul Directiei de Poduri si Sosele si executat de Societatea Beton si Fier, in perioada 1904 – 1914.

Podul a fost distrus, probabil, in anul 1944 si refacut in anul 1974 in alta solutie, folosind fundatiile existente, executate din chesoane cu aer comprimat, la cca. 10 m adancime – foto 17a – pod actual – 2012.

Lungimea podului a fost marita de la 190 m la 310 m, prin executarea a patru deschideri suplimentare.

Suprastructura podului actual s-a proiectat si executat cu grinzi din beton armat precomprimat, cu deschideri de 26,00 m, 27,00 m si 31,00 m – Foto 17a.

Proiectantul si beneficiarul nu au adoptat solutia initiala cu bolti din beton armat pentru refacerea dispozitiei generale initiale.

In acesta perioada, albia Siretului este neamenajata, cu tendinte de schimbare si concentrare a curentului principal in zona unor infrastructuri, pentru care s-au executat lucrari de protectie.

  • Podul peste raul Bistrita, la Secu, cu trei deschideri de 40 m, bolti articulate la nastere si la cheie si platelaj din dala de beton, susti­nuta de pereti la distante de cca. 2,00 m, in lungime totala de 134 m – Foto 18.

Boltile aveau sectiunile de la sferturi, cu grosime mai mare decat sectiunile de la cheie si nasteri si aparate de reazem, probabil meta­lice. In aceeasi solutie s-a mai executat si podul peste Bistrita la Buhalnita.

Podurile peste Bistrita de la Secu, Buhalnita si Hangu au fost dezafectate, fiind amplasate pe sectorul DN 15 din zona acumularii amenajarii hidrotehnice Stejaru – Bicaz.

A fost proiectat de Serviciul de Studii si Constructii si executat in perioada 1904 – 1914 de Societatea Beton si Fier. Este unul dintre putinele poduri cu suprastructura din bolti, cu articulatii (Album MLP: 1904-1915).

  • Podul peste raul Suceava, la Liteni, cu cinci deschideri de 24 m, bolti dublu incastrate cu platelaj din beton armat si o lungime totala de 130 m – Foto 20. Infrastructura a fost executata din chesoane cu aer comprimat. Bolta era impartita in doua bolti gemene, comune la cheie, cu platelaj dala din beton armat, cu pereti si console – Foto 19.

In timpul razboiului, suprastructura podului a fost distrusa, fiind nece­sara refacerea ei.

De la podul vechi au fost refo­losite fundatii pe care au fost refacute elevatiile si cuzinetii.

Pentru suprastructura s-a adoptat solutia de refacere a boltilor, pastrand elementele caracteristice, folosind cintre prefabricate din beton armat, cu sectiune T intors.

Cintrele din beton au fost turnate pe loc pe o platforma amenajata pe santier, la dimensiunile deschiderii de 24,00 m, cu armaturi in asteptare pentru imbinarea de la nasteri si mustati pentru aderenta.

Proiectantul principal a fost ing. Nicolae Topa – IPTANA si constructor ICP Bucuresti.

In prezent, podul este inchis din cauza degradarii pilei 3, mal stang si distrugerii deschiderilor adiacente – Foto 21 si 23. Sunt in executie lucrarile de refacere a podului. Solutia adoptata prevede refacerea pilei distruse cu fundatii pe coloane forate, 1,08 m, consolidarea pilei doi si a culeei mal stang, cu transformarea lor in infrastructuri pentru incarcari verticale – Foto 25.

Pentru suprastructura s-a prevazut executarea a doua deschideri cu grinzi prefabricate cu deschideri de cca. 24 m.

Pe timpul executiei, raul Suceava curge prin deschiderea doi, cu lucrari de aparare a malurilor, iar pentru circulatie pietonala s-a executat o punte suspendata – Foto 22. Pentru circulatia rutiera s-a amenajat o varianta provizorie in amonte.

Pentru preluarea impingerilor de la boltile ramase in exploatare, s-au montat provizoriu sprijiniri verticale cu elemente metalice in deschiderea 3 – Foto 23. Podul nu a fost refacut in solutia initiala cu bolti dublu incastrate, care asigura pastrarea aspectului general initial.

  • Podul peste Siret, la Dolhasca, judetul Suceava (Foto 26 – 33), cu trei deschideri, bolti dublu incastrate cu platelaj la partea superioara din beton armat sustinut de pereti lamelari, cu o lungime totala de 130 m – Foto 26, 27 si 28.

Boltile au deschideri de cca. 40 m, latime de 5,00 m si 1,00 m grosime la nastere.

Comparabil cu situatia initiala se constata o coborare generala a talvegului de cca. 3,00 cm cu apa­ritia la vedere a fundatiilor de la pile si degradarea racordarilor cu terasamentele si a sferturilor de con – Foto 29 si 30.

Platelajul podului are patru lonjeroane, cu lonjeroane marginale pe consolele peretilor – Foto 31, parte carosabila de 6,00 m, trotuare de 1,00 m si cale cu pavaj din piatra cubica – Foto 33.

Podul a fost construit in perioada 1904 – 1914 cu perspectiva de a fi dezafectat in conditiile evolutiei nefavorabile si a coborarii talvegului, din cauza extragerii de agregate fara executia lucrarilor de consolidare a infrastructurilor.

In prezent, podul nu este reabilitat.

  • Podul peste Siret, la Pascani, judetul lasi, are trei deschideri de 40,00 m, bolti dublu incastrate cu latime de 4,50 m, grosime la nasteri de 1,00 m – Foto 34, cale de 8,45 m, latime intre parapete pietonale de 11,50 m si o lungime totala de 130 m.

Largirea podului s-a realizat cu o placa generala din beton armat, cu lonjeroane marginale si grinzi transversale in continuarea peretilor, pe consolele tablierului – Foto 36. Infrastructurile sunt fundate direct cu chesoane cu aer comprimat. Ten­dinta de coborare a talvegului a fost stabilizata cu un prag de fund in aval in zona de traversare a unor conducte – Foto 37. Podul a fost reabilitat si atestat pentru clasa E de incarcare.

A fost construit in perioada 1904 – 1914.

  • Primul pod cu deschidere mare a fost cel peste raul Barlad, la Tecuci, judetul Galati, cu des­chidere de 50,00 m, bolti dublu incastrate, cu platelaj dala din beton armat, sustinut de pereti lamelari – executat sub conducerea ing. St. N. Mirea, care l-a descris in anul 1912 in Buletinul Societatii Politehnice. Elie Radu a propus solutia bolta de 50 m deschidere, cu sageata de 7,00 m, latimea boltii de 4,00 m, grosimea la cheie 0,60 m si la nastere 1,00 m – Foto 38.

Culeele podului au fundatii mixte pe piloti, cate 112 piloti de lemn si fundare pe orizontul de nisip si pietris de 4,00 m grosime. Stabilitatea culeelor a fost verificata pentru un coeficient de frecare 0,4.

Boltile aveau armatura simetrica de 64 f26 si etrieri f8.

Beneficiarul a propus inlocuirea podului din cauza, in primul rand, a partii carosabile de 5,00 m. Cunoscand caracterul de unicat al podului executat in perioada de inceput a folosirii betonului armat la poduri, proiectul intocmit de IPTANA S.A. Bucuresti a prevazut consolidarea si largirea partii carosabile si pastrarea podului cat mai aproape de arhitectura originala.

S-a propus desfacerea platelajului, consolidarea la exterior a boltii si refacerea platelajului cu o dala din beton armat sustinuta de pereti lamelari si console – Foto 39.

In Foto 40 este prezentat podul dupa reabilitare. Proiectul a fost intocmit de IPTANA – Sectia Poduri, proiectant principal ing. Sabin Florea.

  • Podul peste Arges, de la Ionesti, de pe DN 61, Ghimpati – Gaiesti, km 74 + 015, cu 11 deschideri de 26,0 m, bolti dublu incastrate cu platelaj din beton armat, in lungime de 296,40 m, apartine perioadei 1904 – 1914 cand s-au executat cele mai multe poduri din beton armat – Foto 41.

Infrastructura podului a fost executata cu fundatii directe din chesoane cu aer comprimat la adancimea de cca. 9 – 10 m de la nivelul terenului.

Pe parcursul exploatarii a aparut o evolutie hidrologica nefavorabila ca urmare a amenajarilor hidroener­ge­tice pe Arges amonte, cu o coborare permanenta a talvegului si reduce­rea gradului de siguranta a adancimii de fundare. Aceasta situatie a fost generata de doi factori importanti: extragerea de cantitati foarte mari de agregate din albia minora si executia in amonte a unor amenajari hidroenergetice care a redus aportul aluvionar. Aceasta influenta a fost apreciata la cca. 6,00 m (Foto 42 si 43) comparabil cu nivelul talvegului in etapa initiala – Foto 41.

Din aceasta cauza, in anul 1990  au aparut degradari importante la fundatia pilei culee, pila centrala, care au impus executarea de lucrari de consolidare – Foto 45. Efectul general de coborare a talvegului este evident la pilele podului – Foto 42, 43, 44, 45.

Pentru limitarea tendintei de coborare a talvegului si pentru asi­gurarea viabilitatii podului, in aval s-a executat un prag de fund – Foto 46.

Concentrarea curentului principal intr-o zona mai vulnerabila a pragului de fund a determinat ruperea pragului si coborarea talvegului sub nivelul de siguranta, cauzand afuierea pilei 6 – Foto 47 si distrugerea deschiderilor adiacente cu scoaterea din circulatie a podului – Foto 47, 48.

De mentionat ca degradarea podului s-a oprit la pila culee de la mijlocul podului – Foto 47.

In conditiile actuale, probabil, este necesara executia unui pod nou.

Aspecte de acest fel se produc in mod frecvent la poduri si la alte constructii hidrotehnice din cauza extra­gerii de agregate fara intocmirea unor studii de impact si, in general, a lipsei totale a gospodaririi apelor.

(Din vol. Podurile: Bolti si arce, autor Gh. Rudi Buzuloiu)

(Va urma) 

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 120 – noiembrie 2015, pag. 62

 



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2015/11/01/podurile-bolti-si-arce-x-bolti-din-beton-armat-cu-platelaj-executate-pana-la-1950/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.