«

»

Proiectul „Romania” (III)

Share

(Continuare din nr. 119, octombrie 2015)

popp_novPunerea in opera a lucrarilor. Particularitati

Reabilitarea Palatului Patriarhiei a demarat in anul 2010, odata cu efectuarea unei expertize tehnice pentru stabilirea nivelului de asigurare la actiuni seismice a imobilului. In urmatorii ani s-a intocmit proiectul de consolidare, pentru ca, in pre­zent, executia consolidarii Pala­tului sa fie in plina desfasurare.

Lucrarile au inceput in prima parte a anului 2014, iar finalizarea lor este preconizata pentru sfarsitul anului 2015. In total, intregul proces de consolidare, de la prima expertiza si pana la receptia finala, se va intinde pe o durata de aproximativ 6 ani.

Avand in vedere dimensiunile generoase ale imobilului, perioada si modul in care acesta a fost construit si caracteristicile reliefului pe care este ridicat, este lesne de preconizat complexitatea proiectului de consolidare. Adaugand asupra acestor elemente puternica semnificatie istorica ce invaluie Palatul, precum si multiplele elemente arhitectonice, care ii confera individualitate si caracter, se poate spune ca lucrarea de consolidare si reabilitare a Palatului Patriarhiei este una dintre cele mai insemnate lucrari de acest tip demarate in ultima perioada.

Ca orice interventie asupra unei cladiri existente, si aceasta a fost caracterizata de un grad ridicat de neprevazut, care a impus echipei de proiectare o puternica adaptabilitate fata de situatiile descoperite la fata locului. Drept urmare, solutia de consolidare structurala propusa initial, care fusese elaborata in baza unor cunostinte limitate, a suferit anumite modificari, pentru a se putea plia necesitatilor din teren.

In acelasi timp, inaintea inceperii lucrarilor, a fost necesara protejarea anumitor elemente decorative arhitecturale sensibile, ce puteau fi usor deteriorate in timpul santierului. Astfel, scari monumentale si alte elemente din marmura au fost invelite cu placaj OSB, iar picturi valoroase au fost acoperite pentru a se preveni degradarea lor. Totodata, pentru decoratiunile asupra carora nu s-a putut evita interventia,  au fost preluate mulaje, ele urmand a fi refacute dupa finalizarea consolidarii.

Punerea efectiva in opera a solutiilor de consolidare a demarat cu executia zidului de sprijin situat la exteriorul cladirii, in partea sa de Sud. Zidul este format din piloti desi, cu diametru mare (88 cm) forati la o adancime de 12 m sub nivelul solului. Acestia se incheie la partea superioara cu o grinda extrem de masiva, de mare capacitate, inalta de 1 m. Grinda inconjoara capul sudic al cladirii pe 3 laturi, blocandu-i translatia pe ambele directii. In final, au rezultat piloti de 90 cm in diametru, sporul fiind determinat de tehnica disponibila a executantului.

O deviere mai pronuntata fata de propunerea initiala a fost determinata de existenta unei extinse retele tehnico-edilitare in zona. Drept urmare, dispunerea pilotilor si forma grinzii de fundare au fost adaptate prin 3 variante de proiect, astfel incat ele sa nu se intercaleze cu reteaua existenta de canalizare.

Solutia fundatiilor pe radier pilotat nu a fost utilizata doar pentru grinda masiva exterioara corpului sudic. Toate elementele verticale nou introduse in cladire, ca parte a proiectului de consolidare, se nasc din subsolul 2 sau 3 al imobilului, din radiere fundate pe minipiloti de 40 cm diametru. Echipa de proiectare a stabilit utilizarea minipilotilor pentru a facilita punerea lor in opera in spatiul limitat disponibil in subsolul cladirii.

Principala constrangere a fost reprezentata de realizarea forajelor prin interiorul cladirii. Pentru aceasta s-au folosit utilaje speciale, de mici dimensiuni, care puteau fi mane­vrate cu usurinta pe coridoarele cladirii. In acelasi timp, fiecare carcasa de armatura a minipilotilor a fost realizata in 3 – 4 tronsoane, in functie de inaltimea spatiului unde se lucra.

Pe masura ce lucrarile la peretii noi din beton armat avanseaza pe verticala, s-a identificat o alta situatie care necesita masuri sporite, de data aceasta din partea constructorului. Forma neregulata a nucleelor din beton armat si spatiul limitat  sporesc complexitatea montarii arma­turilor peretilor. S-a montat simultan un rand de armaturi orizontale pe tot perimetrul nucleului, iar barele verticale au fost introduse din etajul imediat urmator, prin golul perimetral de pe conturul nucleului.

S-au realizat chiar si sabloane pentru ca montajul sa fie mai rapid. In acelasi timp, betonul poate fi pus in opera doar prin exteriorul imobilului, singura modalitate fezabila prin care acesta poate fi turnat fiind prin ferestrele etajului imediat urmator. Practic, autobetoniera a trebuit sa fie stationata pe cat de aproape posibil de perimetrul cladirii, iar betonul a fost pompat prin exteriorul ei. Deoarece s-au intampinat probleme legate de stabilitatea cofrajului, turnarile au fost facute pe tronsoane de 160 cm inaltime.

Pentru eficientizarea executiei si reducerea timpului de punere in opera, s-au folosit mai multe echipe de lucratori, iar ridicarea celor 5 nuclee si a peretilor din beton armat s-a desfasurat, intr-o oarecare masura, concomitent, fapt ce a condus si la o concurenta constructiva.

Metoda aleasa a presupus o coordonare si o logistica deosebita in timpul executiei, resursele si forta de munca fiind distribuite in functie de varfurile de necesar. In mod curent, lucrarile de reabilitarea angre­neaza, in fiecare zi, aproximativ 450 – 500 de persoane, asteptandu-se un varf al fortei de munca de circa 600 de persoane spre sfarsitul executiei lucrarilor.

Conform propunerii initiale a proiectului de structura, s-a stabilit realizarea unor placi noi groase de 20 cm, din beton armat, peste parter, etajul 1 si etajul 2. Placile ar inlocui planseele existente, executate preponderent pe un sistem de profile metalice si blocuri din zidarie sau beton nearmat. Prin introducerea placilor din beton armat se urma­reste realizarea saibelor rigide orizontale care vor distribui eforturile seismice catre noile nuclee.

Peste parter a fost prevazuta o placa circulara, in dreptul coridorului din jurul aulei, cu extensii laterale, similara cu cea de peste etajul al doilea. Peste etajul 1 se prevazuse o placa gene­rala, ce lega intregul nivel. Cu toate acestea, in momentul decopertarii finisajelor de peste plansee, s-a descoperit ca o buna parte din acestea erau, in fapt, inca de la inceputul existentei constructiei, executate din beton armat, alaturi si de unele consolidari de dupa cutremurul din 4 martie 1977.

S-a confirmat, astfel, ca indica­tiile date de ing. Anghel Saligny (presedintele Consiliului Tehnic Superior care a avizat lucrarea) au fost partial urmate. In acelasi timp, odata cu decopertarea finisajelor s-au mai descoperit umpluturi din alicarie, groase de 20 cm sau 10 cm, peste parter si respectiv, peste etaj. In momentul efectuarii suprabetona­rilor, s-a avut in vedere ca greutatea acestora, impreuna cu greutatea sapei, sa nu depaseasca greutatea umpluturii substituite.

S-au descoperit placi din beton armat la planseele de peste parter si de peste etaje, realizarea planseului general peste etajul 1 fiind deci, deja, partial indeplinita. Cu toate acestea, a fost in continuare necesara sporirea capacitatii planseelor existente. Astfel, s-a stabilit drept optima o suprabetonare a placilor cu 10 cm – 24 cm. In cazul suprabetonarilor de peste parter s-a mentinut perimetrul propus initial. Suprabetonarea de peste etajul 1 s-a redus, insa, in suprafata.

In final, peste etajul 1, suprabe­tonarea a avut un perimetru similar cu cel rea­lizat peste parter, noua placa formata fiind legata prin conectori metalici de planseul deja existent din beton armat.

O alta linie de interventie, prevazuta in pro­iectul de consolidare, este reprezentata de introdu­cerea unor tiranti prin peretii din zidarie ai cladirii. Tirantii vor fi dispusi atat vertical cat si orizontal, pe ambele directii, ei avand un dublu rol. Pe de-o parte, ei reduc fragilitatea peretilor din zidarie, iar pe de alta parte, tirantii au rolul de a lega tronsoanele cladirii intre ele. In acelasi timp, prin introducerea tiran­tilor, partile din zidarie fracturate la 45°, din tasari diferentiate sau forta taietoare, sunt ancorate in inima peretilor.

Pentru punerea in opera a tiran­tilor a fost necesara realizarea unor foraje cu lun­gime excep­tionala, de pana la 45 m, acestea fiind cele mai lungi foraje executate vreodata, la astfel de lu­crari, in Romania. La executarea lor s-au obtinut abateri extrem de mici pentru lungimea lor ridicata, si pentru gradul mare de neomogenitate a parcursului de forare. Au existat insa si cazuri izolate cand s-au constatat abateri, in principal datorate forarii prin materiale cu diferite duritati, fapt ce a dus la deteriorarea mai rapida a capului frezei.

Pentru fiecare foraj executat, proiectantul structurii a solicitat sondaje. Ele au fost folosite pentru definirea parcursului forajelor, astfel incat sa se evite eventuale piese metalice nedescoperite inca.

Diametrul forajelor este de 80 mm, realizarea lor fiind un proces cu un grad ridicat de dificultate. Astfel, pentru protejarea elementelor de arhitectura s-a ales racirea frezei cu aer comprimat, varianta mai costisitoare fata de metoda standard de racire cu apa. In acelasi timp, din cauza lungimilor exceptionale ale forajelor, a fost necesara o modalitate de indepartare a materialului forat din canal. Pentru aceasta, s-au realizat, din metru in metru, gauri perpendiculare pe directia de forare, gauri prin care s-a aspirat materialul rezultat.

Dupa finalizarea forajelor, au fost introdusi tirantii, care au fost stransi cu cheia pentru a se obtine contactul intim intre piesele metalice de capat si peretele de zidarie. Apoi, gaurile forajelor au fost umplute cu mortar.

Pentru tiranti s-au utilizat bare din otel PC52 cu 32 mm diametru. La extremitati, acestia au fost fixati cu aparate speciale, care raman inglobate in peretii imobilului. Tirantii me­talici au fost protejati anticoroziv cu o vopsea ce are rol de amorsa pentru mortar. Pe lungimea tirantilor s-au prevazut distantieri (patine), pentru centrarea lor in foraje. La imbinarea tronsoanelor tirantilor s-au utilizat cuple mecanice cu filet. Acest mod de imbinare modern a fost ales in detrimentul sudurii clasice, pentru rapiditatea montajului. Forarea si punerea in opera a tirantilor verticali s-a desfasurat intr-o maniera asemanatoare; la partea inferioara, insa, acestia au fost fixati in cuzineti din beton armat nou introdusi.

Din cauza multitudinii de ornamente prezente in tronsonul estic al Palatului, s-a stabilit necesitatea conservarii acestora si li­mi­tarea desfacerilor elemen­telor arhitecturale. S-au dispus, totusi, masuri de con­solidare mai putin invazive, menite sa amelioreze conditia anumitor parti ale imobilului. Prin urmare, s-a hotarat consolidarea planseelor par­terului cu benzi din polimer armat cu fibra de carbon (FRP).

In cazul placii din beton armat a parterului (de peste subsolul 1), se aplica benzi groase de 1,4 mm si late de 12 cm, la interval de apro­ximatv 50 cm una de cealalta. Benzile lungi de circa 50 m se aplica la fata superioara a placii din beton armat, peste care toarna o sapa protectoare de beton usor (300 kg/m2). Benzile din fibra de carbon au modulul de elasticitate de 165.000 N/mm2 si rezistenta medie la intindere de 3.100 N/mm2.

Fracturarea planseelor din beton armat a fost constatata si notata in expertiza tehnica emisa in anul 1993 de catre Regia Autonoma Carpati Proiect, insa masurile de remediere sugerate nu au fost aplicate niciodata. Data fiind dispunerea fisurilor din placi, acestea au fost, cel mai probabil, cauzate de tasari dife­ren­tiate.

Pe parcursul lucrarilor au iesit la iveala mai multe interventii anterioare asupra structurii imobilului. Astfel, s-a observat ca mai multi pereti din subsolul cladirii au fost indepartati, iar corespondentii lor pe verticala au fost sustinuti in conti­nuare, folosindu-se grinzi metalice.

Tot referitor la dispunerea peretilor, s-a constatat ca, de-a lungul timpului, compartimentarea anumitor zone s-a modificat de nenumarate ori, in functie de necesitatile specifice ale celor ce au folosit Palatul. Desi interventiile nu au fost niciodata majore, acestea nu au beneficiat de o viziune de ansamblu, alterandu-se uniformitatea verticala a structurii.

Concluzii

Demersul de consolidare a Palatului Patriarhiei a fost initiat in anul 2010, odata cu efectuarea, de catre SC Popp & Asociatii SRL, a expertizei tehnice privind stabilirea nivelului de asigurare la actiuni seismice a cladirii in cauza. Proiectarea solutiei de consolidare a capatat o forma finala spre sfarsitul anului 2012, iar la inceputul lui 2014 s-a demarat lucrarea propriu-zisa.

Finalizarea reabilitarii Palatului este prefigurata pentru ultima parte a anului 2015. O coincidenta incantatoare face ca inceperea lucrarilor de consolidare si punere in valoare a Palatului Patriarhiei in anul 2014 sa marcheze un secol de la trecerea in nefiinta a regelui Carol I, initiatorul proiectului.

La momentul redactarii prezentului material, punerea in opera a solutiilor de consolidare este aproape incheiata. Dupa finalizarea lucrarilor la structura de rezistenta, se vor reface toate elementele decorative de arhitectura  ce au fost desfacute in prealabil, astfel incat interventia asupra cladirii sa fie cat mai putin perceptibila. Acest dezi­derat este firesc pentru un imobil de statura edificiului, in care vreme de aproape 100 de ani a activat principalul organism legislativ al tarii, ca, mai apoi, acesta sa intre in patrimoniul Bisericii Ortodoxe Romane.

Palatul situat pe Dealul Patriarhiei are, in mod incontestabil, o deosebita insemnatate in istoria recenta a tarii, locul ocupat de acesta fiind martor al multor evenimente notabile care au format societatea romaneasca asa cum o stim astazi. Prin consolidarea unui ase­menea monument de marca, se poate asigura atat continuitatea lui, cat si o pozitie de egalitate cu imobile construite in prezent, din punctul de vedere al asigurarii seismice.

Punerea in opera a consolidarii si reabilitarii Palatului Patriarhiei are drept principala motivatie sporirea gradului de asigurare seismica a cladirii. Prin realizarea lucrarilor de consolidare, capacitatea Palatului de a prelua incarcari seismice a crescut semnificativ, aceasta fiind acum in acord cu metodologia curenta de proiectare. In paralel, a fost remediata cauza aparitiei fisurilor din peretii imobilului, prin stoparea avansarii tasarilor diferentiate.

O importanta aparte in realizarea proiectului de consolidare o are stransa colaborare intre proiectanti si reprezentantii constructorului. Acceptand necunoscutul inerent oricarei lucrari de consolidare, acestia sunt nevoiti sa lucreze, considerabil de mult, in baza unor detalii de principiu ce necesita adaptari constante in functie de situatiile descoperite la fata locului.

Reusita lucrarilor se bazeaza pe o comunicare continua, bilaterala intre parti, fiecare parte fiind nevoita sa se adapteze in functie de necesitatile celeilalte. Amploarea si diversitatea constructiei au generat probleme dintre cele mai variate, pentru a caror solutionare este nevoie de constanta implicare a proiectantilor in desfasurarea lucrarilor.

In final, consideram extrem de binevenit demersul Patriarhiei Romane de a infaptui o lucrare de o asemenea anvergura. Viziunea unitara asupra reabilitarii Palatului de pe Dealul Mitropoliei reprezinta un model de abordare a lucrarilor de consolidare, model demn de a fi replicat asupra multor altor edificii administrative si nu numai, ce au dobandit in timp rang de simbol.

 

Echipa de proiectare si executie 

Consolidarea si reabilitarea Palatului Patriarhiei este rezultatul unui efort colaborativ de lunga durata, la care fiecare specialitate implicata a avut un aport determinant. Pe aceasta cale tinem sa le multumim tuturor celor care fac posibila realizarea lucrarii, dorind sa ii asiguram de sincera noastra stima si gra­titudine. In egala masura dorim sa ne exprimam consideratia fata de domnul inginer Nicolae St. Noica, a carui lucrare „Palatul Patriarhiei” (ISBN 978-973-88557-6-2) a repre­zentat o resursa motivationala si de documentare deosebita.

 

Beneficiar:
Patriarhia Romana
 preot Liviu-Constantin Nechita, Manager de Proiect

Project Management:
– Carla Sandu

Dirigentie de santier:
– ing. Gabriela Alexandru
– ing. Petre Chiuta

Arhitectura:

Proiectant General:
Proiect Arad SA
– arh. Gheorghe Seculici
Studiu istoric & Documentatia Tehnica pentru Autorizarea

Consolidari:
– arh. Georgeta Gabrea

Proiectul Tehnic:
– arh. Corina Tutuianu

Detaliile de Executie:
SC DOCT SRL
– arh. Doina Petrescu
– arh. Mitru Petrescu
– arh. Vlad Petrescu

Structura
SC Popp & Asociatii SRL
– dr. ing. Madalin Coman
– ing. Dragos Alexandrescu
– ing. Dragos Marcu
– ing. Ionel Badea
– ing. Florin Voica
– ing. Vlad Dinu

Verificare si Expertizare
– dr. ing. Traian Popp, expert constructii beton, zidarie si constructii metalice, atestat MDRAP
– dr. ing. Cezar Culita, expert terenuri de fundare, atestat MDRAP
– ing. Dragos Badea, expert consolidare structuri istorice, atestat MC
– ing. Mircea Mironescu, expert consolidare structuri istorice, atestat MC

Instalatii interioare
– ing. Valentin Negoi

Constructor:
Antreprenor General:
Aedificia Carpati SA
– ing. Petre Badea
– ing. Andrei Ionita
– ing. Ioan Tarta
– ing. Marius Stan
– ing. Florea Nica
– ing. Ecaterina Vaslan
– ing. Cristian Chitimia

Subantreprenori:
SC Agisfor SRL
– ing. Stefan Lazar

SC Laboratorul de Constructii Bucuresti SRL
– ing. Andrei Sechelarescu
– ing. Mihai Coriu

Autori:
ing. Dragos-Ionut ALEXANDRESCU,
dr. ing. Madalin COMAN,
ing. Dragos MARCU,
ing. Ionel BADEA,
ing. Vlad DINU,
ing. Mihai A. GANEA – SC POPP & ASOCIATII SRL 

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 120 – noiembrie 2015, pag. 18

 



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2015/11/01/popp-asociatii-proiectul-romania-iii/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.