«

»

Lucrari de consolidare a falezelor in zona municipiului Constanta

Share

dumitrescu - consolidare faleze foto 3Cu 30 – 35 de ani in urma au fost executate lucrari de consolidare a falezelor in zona sudica si in zona centrala pana in dreptul str. Rachitasi. Zona de nord a ramas, insa, fara lucrari de consolidare, iar o parte dintre cele realizate, din cauza lipsei lucrarilor de intretinere, a vechimii lucrarilor si actiunii permanente a valurilor, au suferit degradari foarte mari, incat acum ele trebuie refacute.

Faleza aferenta orasului Constanta este, in general, o faleza inalta, cu diferente de nivel de pana la 25 m – 30 m. Aceasta este formata dintr-o succesiune de niveluri de loess, separate prin paleosoluri, avand la baza un orizont de argile rosii de varsta villafranchian, care se suprapun pe calcare organogene sarmatiene. In zonele fara lucrari de consolidare, apele pluviale si cele provenite din pierderile de la reteaua de apa si canalizare a orasului se infiltreaza prin straturile de loess pana la stratul de argila, care este relativ impermeabil, provocand acumularea apei la baza si alunecari ale stratelor superioare. La aceasta se adauga si actiunea abraziva a valu­rilor, in special in zonele unde plaja este ingusta sau lipseste. Aceste fenomene conduc la „retragerea“ falezei cu cca. 50 cm/an.

Faleza municipiului Constanta a fost amenajata aproape pe toata lungimea sa, insa acum exista numeroase zone degradate in timp. Aceste degradari s-au produs prin prabusirea taluzurilor falezei si prin distrugerea lucrarilor de consolidare existente la baza ei.

Cauzele care au determinat o asemenea situatie sunt:

  • constitutia litologica a formatiunilor falezei;
  • vechimea de peste 30 ani a lucrarilor de consolidare;
  • insuficienta sau lipsa lucrarilor de intretinere si reparatii la amenajarile existente;
  • actiunea de erodare tot mai pu­ternica a valurilor, cauzata si de lipsa unor lucrari (diguri) de protectie a plajelor;
  • cresterea umiditatii solului, din cauza sporirii infiltratiilor de apa provenita din pierderile din reteaua de apa a orasului, ca urmare a vechimii acestor retele.

Pentru oprirea fenomenelor de prabusire si alunecare a falezelor, avand drept consecinta pierderea de teren proprietate publica si privata, au fost prevazute lucrarile necesare consolidarii falezei in zona munici­piului Constanta, intre portul Tomis si statiunea Mamaia.

Lucrarile de consolidare a falezei sunt amplasate intre str. Belvedere si str. Lt. Gh. Economu, tronsonul avand o lungime de 1.100 m (fig. 1).

Pe acest tronson sunt doua zone distincte din punct de vedere al lucrarilor existente, si anume:

  • Zona de Sud, cu o lungime de cca. 600 m, cu un zid de sprijin din beton pentru protectia falezei, partial prabusit;
  • Zona de Nord de cca. 500 m lungime, in care nu se afla lucrari de consolidare. Pe aceasta zona se afla, insa, Statia de Pompare apa de mare pentru Delfinariu.

Zidul de sprijin existent pe zona de Sud prezenta in anul 2006 numai doua elemente prabusite, restul fiind stabil (foto 1). In prezent, zidul este cazut pe o lungime de 186 m (foto 2).

Pe zona de Nord, comparativ cu starea din 2006 (foto 3), in prezent, creasta falezei a inaintat catre oras (foto 4), afectand proprietatile limi­trofe. Taluzul falezei este aproape vertical existand pericolul unor noi prabusiri.

SOLUTIA DE CONSOLIDARE

La stabilirea solutiei de consolidare a falezei s-au avut in vedere situatia existenta evidentiata de ridicarea topografica executata inaintea inceperii proiectarii, litologia terenului care constituie faleza si faptul ca, in viitor, se va executa Riviera Tomis.

Studii geotehnice

Din „fisa“ forajelor executate a rezultat urmatoarea stratificatie a terenului.

Sub un strat neomogen de 1,6 m – 2,0 m se afla depozitul de loess galbui, cu intercalatii cafenii de cca. 16 m – 17 m grosime. Umiditatea stratului de loess este relativ redusa (w < 20%) pana la o adancime de cca. 12 m, dupa care umiditatea creste, ajungand la baza la valoarea maxima de w = 31% – 32%. Consistenta stratului de loess este plasata in domeniul plastic – vartos pana la 14 m – 16 m adancime, dupa care scade la plastic – consistent si plastic – moale pana la baza stratului.

Porozitatea are valori ridicate, n >48% pana la 14 m adancime, dupa care scade la 44% – 45%.

Plasticitatea, in totalitatea cazu­rilor, este „plasticitate mijlocie“.

Sensibilitatea la umezire are valori mai mari de 2% pana la adancimi de 14 m.

Rezistenta dinamica pe con (Rd) are valori reduse, cuprinse intre Rd = 1 – 2,5 MPa, valorile minime inregistrandu-se la baza stratului de loess.

Capacitatea portanta (Presiunea admisibila), estimata pe baza rezistentei dinamice, scade odata cu adancimea, de la valoarea maxima de 189 kPa la valoarea minima de 47 kPa.

Pe probele recoltate din stratul de loess s-au determinat, in laborator, parametrii geotehnici prezentati in tabelul 1.

Stratul de argila – prafoasa cafenie are grosimea de cca. 4,0 m si se afla sub stratul de loess, la adancimi de pana la 22,5 m – 23,0 m.

Consistenta materialului il pla­seaza in domeniul „plastic vartos“, plasticitate „foarte mare“ si compresibilitate medie.

Rezistenta dinamica pe con (Rd) are valori medii cuprinse intre Rd = 3,5-8,8 MPa, valorile minime fiind la partea superioara a stratului argilos.

Presiunea admisibila (Pa), estimata pe baza rezistentei dinamice (Rd), creste odata cu adancimea de la 207 kPa la 440 kPa.

Parametrii geotehnici ai acestui strat, determinati in laborator, sunt aratati in tabelul 2.

Sub adancimea de -23 m s-a intalnit stratul de argila nisipoasa, cenusie – galben – verzuie, plastic vartoasa, cu fragmente de calcar, care spre baza stratului trec la bolovani de calcar alterat inglobate in matrice argiloasa verzuie roscata.

Rezistenta dinamica pe con (Rd) are valori ridicate, de la Rd = 11,26 MPa la partea superioara, la Rd = 26,72 MPa la partea inferioara.

Presiunea admisibila, estimata la baza testului de penetrare, are valori de Pa = 536 – 681 kPa in stratul de argila galben – verzuie cu fragmente de calcar si de Pa = 1.330 kPa in stratul de bolovani de calcar cu matrice de argila.

La adancimea de cca. 35 m s-a intalnit stratul de calcar grezos intens fisurat, cu rare goluri de solubizare si incluziuni silicoase.

Solutii de consolidare

Solutia de consolidare consta in refacerea taluzului falezei, preponderent prin umpluturi in trepte de maximum 6,0 m inaltime, panta taluzului fiind de 1:1,5.

La baza taluzului este prevazut un zid de sprijin din gabioane umplute cu piatra bruta sortata 10 – 30 kg/buc. Zidul de sprijin este prevazut a se realiza la piciorul profilelor, avand inaltimi de 4,00 m pe 526,00 m lungime si 3,00 m pe o lungime de 180,00 m.

Gabioanele tip cutie sunt din plasa cu ochiuri hexagonale din sarma de otel dublu rasucita cu galfan, protejat cu PVC.

In spatele zidului de sprijin este prevazut un prism de piatra bruta sortata, similar cu cel din gabioane, acoperit cu un geotextil cu rol de filtru invers.

Solutia propusa permite drenarea apelor infiltrate pana la baza taluzului, asigurand, astfel, o stabilitate sporita in timp.

S-a prevazut inierbarea taluzu­rilor cu un strat de pamant vegetal de 10 cm grosime si insamantarea acestuia. Pentru dimensionarea inal­timii taluzurilor s-au folosit parametrii geotehnici determinati prin incercarile de laborator.

Pentru accesul pietonal in dreptul strazilor principale s-au prevazut scari de acces din beton armat cu latimea de 3,0 m si balustrade de protectie de o parte si de alta.

Pe tronsonul de Sud, zidul de sprijin existent, din beton, s-a prabusit pe intreaga lungime.

Elemente din beton provenite de la zidul de sprijin care s-a prabusit, in functie de pozitia acestora in raport cu noul zid de sprijin, se vor sparge sau se vor ingloba in umpluturi.

La cota coronamentului fostului zid exista o promenada din dale de beton. Aceasta promenada se va reface intr-o solutie similara din dale de beton turnat monolit cu un rost central si rosturi la 4,00 m in lungul zidului.

Pentru a stopa efectul de ero­ziune provenit din actiunea valurilor, s-a prevazut un dig de protectie, alcatuit dintr-un nucleu de piatra bruta sortata 1 – 500 kg/buc, protejat spre apa de doua mantale de protectie din blocuri naturale.

Cota superioara a digului este +3,0 mMN, cota superioara a protectiei cu blocuri 1 – 3 t/buc. fiind la cota +4,50 mMN.

Intre dig si zidul de sprijin se prevad umpluturi pana la cota +2,20 m. Pe aceasta fasie va putea fi executata in viitor Riviera Tomis, iar pana atunci aceasta se poate amenaja ca plaja prin aport de nisip. In acest caz, pe taluzul digului de aparare vor trebui construite mai multe scari de acces in apa.

BIBLIOGRAFIE

  1. Studiu geotehnic, PROLIF SA, 2006;
  2. Studiu topo-batimetric, IPTANA SA, 2010;
  3. Van der Meer J. W., Conceptual design of rubble moundbreakwater, Delft Hidraulic Publi­­cations, Olanda, 1993;
  4. CIRIA C683, The Rock Manual, Londra, 2007.

Autori:
ing. Victor Dumitrescu,
ing. Aurel Galbinasu,
ing. Constantin Spataru – SC IPTANA SA

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 121 – decembrie 2015, pag. 30

 



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2015/12/01/lucrari-de-consolidare-a-falezelor-in-zona-municipiului-constanta/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.