«

»

Arhitectura – liant intre stiinta si arta

Share

arhitectura sttinta arta foto 1De-a lungul mileniilor s-a spus ca arhitectura ar reprezenta geneza tuturor stiintelor. Nu stim cat de adevarat este acest lucru dar nicio constructie nu poate fi conceputa fara arhitectura si arhitecti. Curiozitatea ne-a facut sa aprofundam acest aspect cu un specialist care are in „spate“ o bogata experienta in domeniu – arh. Laurentiu Branzeanu – director SC ARHINTEX & ARHINVEST SRL.

Reporter: Stimate d-le arhitect Branzeanu, care credeti ca este locul arhitecturii in ansamblul con­structiilor din Romania dupa ‘90?

Laurentiu Branzeanu: In Grecia Antica arhitectura reprezenta mama tuturor stiintelor. Arhitectura creeaza, toto­data, legatura intre celelalte stiinte si arta. In Romania, dupa pa­rerea mea, arhitectura are un potential destul de ridicat in ambele domenii, atat in domeniul stiintific, cat si in cel artis­tic. Spun asta cu atat mai mult cu cat am avut ocazia sa urmaresc aceasta activitate si intr-una dintre cele mai pu­ternice tari ale lumii, Statele Unite ale Americii. Arhitectura nu este numai o meserie, este si o vocatie. Un arhitect, dupa parerea mea, poate fi un bun arhitect invatand mese­ria, dar nu poate deveni un creator adevarat fara sa aiba vocatia arhitecturii. Dorinta de a urma facultatea de Arhitectura poate fi influentata de beletristica, de publicis­tica. In acest sens, una dintre cartile care mie mi-au creat o atractie pentru arhitectura a fost „Arhitectura peisajului“ a lui John Ormsbee Simonds, un arhitect care nu stiu daca a creat foarte mult in domeniul practic, dar a reusit sa adune intr-o carte impresii despre arhitectura si despre ceea ce repre­zinta ea in viata de zi cu zi. Fiind constantean, pana in clasa a Xll-a optiunea mea initiala a fost pentru constructii navale. Am dat insa examen la Arhitectura din trei motive: 1. m-au impresionat anumite lucrari literar-stiintifice despre arhitectura; 2. cativa dintre foarte bunii mei prie­teni au ales arhitectura si 3. exame­nul de desen artistic si tehnic, care era eliminatoriu, se dadea inaintea celorlalte examene de la alte facul­tati. Trecand de prima faza, am continuat Arhitectura. Inceputul a fost greu. Intr-adevar, daca intri in acest domeniu fara o pregatire prealabila, inceputul este foarte greu. Arhitectura este o stiinta si o arta care are termenii ei. Trebuie sa-i inveti, iar asta este primul pas.

Rep.: In ce masura profesia de arhitect este luata in seama si, mai mult as spune, apreciata in Romania?

L.B.: Eu zic ca in Romania este foarte apreciata. Ea se afla printre meseriile liberale care au revenit la pozitia lor normala, deoarece in Romania, pana in ‘90, toti arhitectii au fost functionari sau cel putin statutul lor a fost de functionar. Chiar legatura cu publicul se facea printr-o serie de comitete, comitii si alti factori. Arhitectul, creatorul in sine, era ultima veriga din acest lant. De multe ori, luai o lucrare care se facea pentru strainatate, fara sa te poti duce acolo si fara sa vezi macar ampla­samen­tul. Dar nu e vorba numai de atat. Chiar legatura dintre client si arhi­tect se facea prin intermedi­ar. Astazi me­seria a capatat valoare si a revenit la pozitia ei, tocmai prin legatura directa, absolut indispensabila meseriei de arhitect si economiei de piata in care traim. Deci, disparand intermediarul, arhitectul este nu numai cel care creeaza. Aceasta liberalizare excesiva are si parti ne­gative cateodata, dar per total, eu zic ca asta este drumul; nu avem cum sa mergem pe alta directie. Cel mai bun exemplu: in Statele Unite, firmele pe care le-am vizitat aveau preponderent pe activitatea de arhitectura intre 4 si 12 salariati, celelalte meserii fiind colaboratoare directe sau indirecte, prin contracte, prin licitatii s.a.m.d. Eu cred ca si la noi asta este numarul optim al acti­vitatii de proiectare, intr-un colectiv eficient.

Rep.: Ce-am avea de invatat din modul in care se proiecteaza si se construieste in Statele Unite?

L.B.: Ceea ce este interesant in SUA este eficienta acti­vitatii de arhitectura si asta se leaga de o buna organizare a informatiei, despre ceea ce se face si ceea ce se poate executa. Exista acolo cataloage foarte bine puse la punct, cataloage de componente, de tipuri de materiale de arhi­tectura, si pentru punerea lor in opera. Orice arhitect lu­creaza cu astfel de comenzi, pe care le cunoaste dinainte mai mult sau mai putin, le analizeaza la punerea in opera si este sigur ca ceea ce gaseste in catalog se va face exact.

Rep.: Dar asta nu ingusteaza creatia?

L.B.: Da. Din punctul asta de vedere arhitectura ameri­cana este, trebuie s-o recunoastem, o arhitectura pragmati­ca. Nu se compara cu arhitectura italiana, o arhitectura exu­beranta; nu se compara cu arhitectura spaniola, care este o arhitectura foarte personala. Eu am participat la Columbia University la diferite conferinte tinute de mari arhitecti ai lumii contemporane, incepand cu Tadao Ando, Keneth Frempton, dar si alti arhitecti din Spania, din Statele Unite, si fiecare dintre aceste scoli de arhitectura are caracterul ei. Arhitectura americana e o arhitectura care rareori incearca sa sfideze prin personalitate. Sunt, totusi, patroni care chiar comanda o arhitectura socanta, interesanta. Un patron il cheama pe arhitect si ii spune „Domnule, vreau sa-mi faci o lucrare“. „Bine, cum ati dori sa fie?“ „Cover“. In engleza cover = acoperit, dar si coperta. Arhitectul nu stia ce vrea sa spuna patronul, pana a reusit sa inteleaga ca vrea sa apara pe o coperta de revista. Exista deci si arhitectura de publicitate. Dar arhitectura generala este o arhitectura efi­cienta in SUA.

Rep.: E mai bine asa?

L.B.: Nu e mai bine, dar ei sunt o tara foarte mare. Eu am locuit si am lucrat in New York. Asa cum SUA este un continent intr-o tara, New York-ul este nu numai un oras in aceasta tara, ci o entitate in sine, cu o arhitectura specifica, tipica pentru viata de acolo. La fel, arhitectura din Los Angeles probabil ca este foarte specifica, tinand de conditi­ile de acolo. Arhitectura din Miami este, de asemenea, speci­fica. Arhitectura de azi din New York se bazeaza foarte mult pe eficienta. Performantele lor imbina arhitectura cu con­structivul si cu functionalul. Iar preturile sunt, bineinteles, foarte importante.

Rep.: In Romania, pana in ‘90, tipizarea era la rang foarte inalt. Acum se fuge de un asemenea aspect. Ce parere aveti despre ceea ce s-a construit inainte de ‘90 in comparatie cu ce se construieste acum, cand se manifesta multa indisciplina atat in proiectare, cat si in executie?

L.B.: Eu as atrage atentia asupra a doua lucruri: diferenta dintre arhitectura dinainte de ‘90 si arhitectura de dupa ‘90 nu este legata in primul rand de tipizare, ci mai ales de fini­sajele care au fost folosite. Arhitectura dinainte de 1990 nu ar fi atat de respingatoare, daca finisajele ar fi fost de alta calitate. Din ceea ce am vazut eu in Statele Unite nici arhi­tec­tura lor nu este mult mai spectaculoasa decat arhitectura romaneasca facuta inainte de ‘90. Un arhitect, cu toate restrictiile si impunerile pe care le avea in actul de creatie, reusea atunci sa conceapa opere de arhitectura care eu zic ca raman in continuare valoroase. Totodata, ceea ce a fost ciudat si ca o rupere intre arhitectura dinainte si dupa ‘90 este arhitectura plinului si a golului. Mie imi place foarte mult o definitie a lui Corbusier: „Arhitectura este jocul savant al volumelor sub lumina“. Dar aceste volume trebuie sa aiba consistenta. Arhitectura spaniola a lui Ricardo Bofil e o arhitectura foarte frumoasa, o arhitectura a plinului. Acum noi gresim in folosirea in exces a sticlei in constructii, pur si sim­plu pentru ca este intr-adevar socanta pentru o natiune care timp de 50 de ani aproape nu a folosit-o decat ca element decorativ. Dar si arhitectura golului, atunci cand este seaca si nu mai are la baza compo­zitia, devine arhitectura indus­triala, in care isi expune activitatea o firma de constructii ce a executat panoul, vitrina respectiva si pe care o pune in valoare, cateodata chiar cu va­lente arhitecturale, dar atata tot. Mai rar arhitectul este cel care poate sa influenteze firma. In acest caz firma este cea care produce, chiar daca este posibil sa realizeze ceva peste obisnuit. Cu atat mai mult cu cat preturile la toate finisajele astea noi sunt de multe ori dezarmante. Vreau sa spun ca arhitectura cu materiale noi si facuta ca opera de arta costa, intr-adevar, dupa parerea mea, peste puterile noastre, ca natiune chiar. Nu suntem o tara bogata care sa-si permita extravagante.

Rep.: Spuneti ca americanii au aceste cataloage de componente pe care ei le folosesc. Noi de ce nu pro­cedam asa? Nu avem acele cataloage sau nu este stilul nostru de a utiliza componente tipizate?

L.B.: Cred ca nici nu avem in momentul de fata aseme­nea cata­loage. Realizarea lor solicita munca de organizare, munca in care sa fie implicat un colectiv puternic. Ca sa va dau un exemplu, in 1990 acest catalog avea 18 volume, iar in 1992, cand am plecat eu din Statele Unite, avea 24 de volume, deci crescuse cu 6 volume.

Rep.: Cine le-a facut acolo?

L.B.: Chiar nu stiu. Oricum, se distribuie gratuit, exact ca si Euro-Pages, Pagini Aurii si probabil ca sunt realizate de colective particulare. Cred ca sunt in acelasi timp cataloage de lucru, dar si cataloage de publicitate iar tarile dezvoltate cheltuiesc intre 40% si 60% pentru publicitate.

Autor:
Ionel Cristea

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 125 – mai 2016, pag. 38

 



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2016/05/01/arhitectura-liant-intre-stiinta-si-arta/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.