Menu
Categories
Arta Tehnologica, motorul civilizatiei
01/05/2016 Arhitectura / Proiectare / Consultanta
Share

CIUDAD DE LAS ARTES Y DE LAS CIENCIASV-am prezentat, intr-unul din numerele anterioare ale revistei, personalitatea profesorului Mircea Mihailescu, specialist roman renumit in domeniul „invelitorilor subtiri“.

Explicand de ce este atat de pasionat de „invelitorile subtiri“, profesorul Mircea Mihailescu spunea, citam: „Invelitorile subtiri sunt mai economice din punct de vedere al consumului de materiale, dar si mult mai expresive ca imagine plastica fata de structurile traditionale. Astazi, cand in fuga de banalitate se forteaza cautarea, cu orice pret, a originalitatii, invelitorile subtiri ofera o excelenta modalitate de creatie functionala si impresionanta, in acelasi timp“.

O dovada ca profesorul Mircea Mihailescu a fost preocupat, in tot ceea ce a proiectat de-a lungul vietii, nu numai de aspectul economic dar si de cel al originalitatii si frumosului in constructiile sale.

De altfel, asa cum dovedeste din eseul pe care il publicam in continuare, profesorul Mircea Mihailescu considera creatia tehnologica drept arta, plasand-o alaturi de arta pura.

 

Procesele artistice izvorasc din chemarea spre „exteriorizare – co­municare“, a unor oameni dotati si sunt stimulate complementar de receptivitatea – avida de mesaje a mediului uman.

Intr-o abordare globala, sursele de creatie ale artei se recunosc a fi de doua feluri: prima, liric-subiectiva, predominant intuitiva, revelata prin comunicarea unor viziuni, interpretari si atitudini concepute fara restrictii exterioare, in mintea omului – personalitate, si a doua, lucid – obiectiva, rod al inteligentei indivi­duale sau de grup, centrata teleologic, spre confor­mari de obiecte structurate in respectul legilor naturii.

Creatiile din prima clasa, produse ale talentului, au cautat sa fixeze sta­tic imagini figurative sau abstracte a ceea ce, cu emfaza, s-a denumit „eternul“ uman sau „eternul rea­li­tatii“, folosind, sec spus, mijloacele de comunicare preexistente.

Referindu-ne la cea de a doua clasa de creatii, suntem pusi mai intai in situatia de a admira opera fau­rita, independent de noi, de marele CREATOR al naturii; despre exem­plarele ei, cu greu se poate spune cat sunt de emotionante: florile, ani­malele.

Unicatele naturii sunt, in acelasi timp, riguros logice dupa ratiunea noastra si, sa recunoastem, n-au fost concepute in ideea de „arta pentru arta“, ci dimpotriva, aservite unor sco­puri sau functiuni evidente.

Tot ce vedem, simtim sau per­cepem, din mediul natural, are finali­tate, iar frumosul care ne impre­sioneaza rezulta din coeficientul nostru de intelegere a scopului urmarit in fiecare caz.

Ei bine, in para­lel cu natura – fara a o copia -, prin decriptarea stiintei care o guverneaza si in conditiile limi­tate de creativitate, specifice omului, s-a emancipat treptat ARTA TEH­NOLOGICA sau ARTA FUNC­TIONALA, care, vrem sau nu, domina astazi viata noastra.

Evident, primele ex­teriorizari ale omului au fost direct intuitive -desenele rupestre, sta­tuile din Insula Pastelui. Ulterior, odata cu dez­vol­tarea ratiunii – semn al divinitatii din noi, cum ar spune Santayana – antecesorii inginerilor de astazi s-au in­cumetat sa construiasca, mai intai rudimentar, dolmene, stone-henge-uri, piramide, apoi temple si in paralel sa inventeze roata, sa pro­duca masini de ridicat apa, masinile dinamice, automobilele, avioanele, rachetele s.a.

ARTA TEHNOLOGICA are meri­tul superior de a fi inventat obiecte si procedee – indeplinind functiuni neas­­teptate, fara precedent – intr-o coagu­lare de idei, predominant rationala.

Atunci cand inventiile au atins un grad superior de satisfacere a prin­cipi­ilor stiintifice, datorita perfectiunii lor, au devenit emotionale (vezi automo­bilele, avioanele).

Dupa cum in firea naturii intra si cultivarea sensibilitatii senzoriale, ARTA TEHNOLOGICA a evoluat de la rudimentar spre un complex tot mai extins de exigente. Astfel, acel oftat „si cum vin pe drum de fier toate pasarile pier“ a devenit desu­et in fata drumurilor asfaltate si a locomotiei pe pneuri sau perne de aer.

In timpul nostru, ARTA TEHNO­LOGICA constituie motorul civiliza­tiei, dinamica ei marcand progresul social; iar civilizatia, in forma sa noua, a impus mentalitati si exigente intelec­tuale, specifice, conditionand sensibil comportarea sociala. S-a dezvoltat puternic ideea raspunderii individului in fata societatii.

Valentele ARTEI TEHNOLOGICE au fost apreciate, cu referire la con­structori, de catre arhitectul Le Corbusier, dupa care, citam: „Lu­crand cu calcule, inginerii folosesc forme geometrice care satisfac ochii nostri prin forma lor si intelegerea noastra pentru matematica lor. Opera lor se inscrie direct pe linia artei ade­varate“.

De fapt, inginerii nu folosesc forme cunoscute, ei inventeaza obiecte, adevarate organisme, in cursul unor procese meditative de proiectare.

De obicei, un manunchi de idei novatoare, declansate mai mult sau mai putin intuitiv, este prelucrat de sis­teme perfectionate ale gandirii rationale si convertite material in corpuri functionale.

Aceasta activitate castiga sensibil in valente, desfasurata in grup sau echipa.

ARTA TEHNOLOGICA, spre deo­­sebire de ARTELE PURE, se afla intr-o cursa continua de diversificare si depasire a performantelor. Optimul de astazi devine, cu siguranta, desuet maine si inserat intr-o gale­rie de relicve.

Si ajungem acum la doua intrebari cheie: creatiile tehnologice se inte­greaza in sfera ARTELOR, prototipurile tehnice sunt emo­tionale similar operelor de arta?

Principial, creatiile tehnologice apar­tin ARTELOR, in masura in care, utilizand varie­tatea elementelor avute la dispozitie, dovedesc o abilitate supe­rioara in obiectivitatea raspun­­sului la o inten­tie exprimata. Aceeasi conditie dife­rentiaza toate operele de arta valo­roasa de pro­dusele kitch.

Exista si persoane care considera obiectele tehnice lipsite de merit creativ-uman, conformate in mod deter­minist, exclusiv prin calcule.

Se con­funda, astfel, regulile im­placabile ale jocului, cu arbitrariul strategiilor de joc.

Intr-adevar, creatia tehnica este constransa la respectarea unor coduri tot mai voluminoase de nor­me si prevederi; dar ele nu li­mitea­za gasirea sau inventia ele­men­telor necesare unor rezolvari inedite, in spiritul cuvantului de ordine al teh­nicii: maximum de eficienta cu minimum de energie.

Eficienta, in acest caz, poarta in conotatie si satisfacerea calitatii plas­tice: realizarea unui frumos tin­zand spre perfect, capabil sa sensibilizeze, sa fie placut omului.

Spre deosebire de artele vizuale, preocupate unilateral de frumosul redarii de imagini, arta tehnologica ofera un frumos real-substantial; imaginea identificata cu corpul, per­ceptibila cu aceleasi carate, de ori­unde. Cu privire la impactul emo­tio­nal starnit de prototipurile tehnice, se poate vorbi de producerea unor stari intelectuale de bucurie (uimire) in fata acelor realizari care integreaza organic (holistic) cerintele func­tionale si con­strangerile stiintifico-tehnice cu exigentele firii umane.

Aici merita relevat caracterul semiotic – apropiat de arta abstracta – imprimat pe cele mai multe infatisari tehnice, sub influenta ide­ilor cen­trale avute in vedere la proiectare.

Semiotica figurilor tehnice, atunci cand este autentica, pune in valoare prin­cipiul din natura, esential pentru functionalitatea exemplarului res­pec­tiv (legile statice in cazul cla­di­­ri­lor, cele aerodinamice la vehicule s.a.).

Datorita acestor trasaturi, crea­tiile tehnologice corect proiectate se inscriu firesc in realul uman si ambi­­ental (vezi podurile, cladirile inalte, salile de intrunire si sport). Se insista chiar asupra fixatiei produse de aces­te obiecte in subconstientul uman. In grupajul de figuri alaturat sunt expuse o serie de constructii atractive, tocmai pentru ca releva forme judicios deduse din aplicarea unor principii mecanice.

In acest context se cere men­tionat si reculul de impresie provocat de fabricarea in serie a celor mai multe obiecte tehnice, puse la dispozitia omului civilizat, fata de care se pot enunta doua puncte de vedere diver­gente: de o parte ten­dinta, de susti­nut, spre universalizarea pretenti­ilor (exigentelor) umane, de cealalta, contestarea deper­sonalizarii induse de uniformizarea fabricatelor.

Comentand acum evolutiile artelor in perspectiva timpului, este de remarcat faptul ca artele pure au ajuns la culmi greu de atins de cautarile contemporane. In contra­timp, creatia tehnologica se situ­eaza astazi incontestabil la un apogeu, viitorul urmand sa confirme sau sa infirme depasirea lui.

Ca incheiere se poate spune ca artele, la inceput intuitive, apoi tot mai rationale, au captat in decursul timpului pasiunea omenirii spre ide­aluri de adevar, frumos, sincer, intr-un context care a evoluat continuu spre pragmatic.

In fond, pasiunea de a face, por­nita din vointa de innobilare spirituala, constituie impulsul care da sens si calibru vietii.

Autori:
prof. dr. ing. Mircea MIHAILESCU
sef lucrari dr. ing. Delia DRAGAN

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 125 – mai 2016, pag. 42

 



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share
Lasă un răspuns
**** *