«

»

Avem nevoie de diriginti?

Share

diriginte_santierPe foste, mai ieri, terenuri agricole, au aparut ca „ciupercile dupa ploaie” puzderie de constructii cu destinatia de locuinte. Unele monotone, lipsite de cea mai mica imaginatie artistica pe care o poti pretinde unui arhitect, altele cu ceva reusite pe partea frumosului si durabilitatii necesare, insa prea putine ca sa insemne ceva in peisajul urbanistic.

Punctul de vedere abordat sper sa nu deranjeze, ci mai degraba sa incite spre generarea de atitudine si progres, asa cum au stiut s-o faca elitele arhitecturii romanesti si corifeii structurilor din beton si metal, a caror inginerie remarcabila a pastrat intacte, pana-n zilele noastre, vizibilele opere ale culturii constructiilor romanesti.

Tema abordata astazi, despre domeniul constructiilor de locuinte, se doreste a fi un semnal despre cum nu trebuie sa intelegem sa construim haotic, locuinte personale si nu numai, pentru ca mai apoi sa fie transformat un vis placut in cosmar.

Si natura nu ne iarta, cand gresim!

 

Cand si de ce gresim?

Ritmul construirii de locuinte se aseamana astazi cu o veche locomotiva, la care, din lipsa de carbuni, aburii presiunii sunt tot mai de nevazut si fara de putere. Peste toate aceste considerente, calita­tatea si iar calitatea unor constructii lasa de dorit, de vina fiind, desigur, calitatea omului: a omului constructor, a omului proiectant, a omului proprietar sau beneficiar, superficial, ori stapanit de interese.

De ce? Pentru ca astazi, multi, foarte multi investitori din categoria persoanelor fizice, care isi doresc locuinte proprii, nu cunosc pasii care trebuie urmati pentru a pune bazele unei viitoare si trainice constructii, numita locuinta. Un real si periculos motiv il constituie „zgarcenia”, de a face economii tocmai acolo si unde nu trebuie, cu riscul chiar de a incalca anumite legi. Toate aceste obstacole, indrumari deloc profesioniste, sfaturi de „doi lei”, pot fi usor si legal inlaturate atunci cand mintea romanului,  „cea de pe urma”, alege de a solicita sprijinul unui specialist autorizat in domeniul constructiilor.

Cei care au incercat „marea cu degetul” au constatat ca satisface­rea orgoliului personal, prin dorinta de a avea o locuinta cu o arhitectura moderna, impunatoare prin numarul de niveluri si cu dotari de fala, piscine si cate si mai cate alte gusturi, unele copiate, inseamna neas­teptata sursa de stres la capatul drumului lung si obositor.

Incepand de la cumpararea terenului, de la cum trebuie conceputa tema de proiectare, apoi pasii necesari obtinerii certificatului de urbanism, avizelor, acordurilor, punctelor de vedere, care conduc in final spre dorita autorizatie de construire si pana la mutarea in mult asteptata locuinta, sunt pasi importanti, decisivi, de ordin tehnic, care cer o anumita pregatire.

Pierderea timpului prin nume­roase institutii ale statului si nu numai, confruntarea cu limbajul tehnic specific domeniului intalnit in formularele „tip”, parcurgerea ter­menelor de solutionare, care nu intotdeauna sunt respectate, sunt o parte dintre insatisfactiile „gustate” de voitorul sau determinatul in cauza.

Portretul slujbasului statului este mai tot timpul al aceluia plictisit, care nu stie sa zambeasca, sa fie bucu­ros ca se mai construieste ceva! Domnia sa te priveste crunt, banuitor si drept urmare te incarca cu un brat de formulare, nici macar dorindu-ti succes!

Cu siguranta ca nimeni nu le poate cunoaste pe toate! De aceea, garantia lucrului bine facut pe tot drumul pasilor parcursi poate fi asi­gurata de acel specialist in domeniu la care apelam, fiind astfel scutiti de hatisul laborios al procedurilor de urmat. Trebuie sa recunoastem ca, pe ici, pe colo, de amatorism nu scapam asa de usor. Face si el parte din… folclor!

„Meseria e bratara de aur!” dar exigenta e factor categoric!

Fara a fi considerata o lauda, ma alatur acelora care considera ca profesia de a da viata unei constructii, in sensul larg al cuvantului, este una dintre cele mai complexe si repre­zentative, fara de care nu ar exista progres. Oricare fel de activitate se desfasoara in stransa legatura cu existenta unui edificiu, indiferent de destinatie. Cu cat este mai reprezentativ, cu atat impune mai mult res­pect celui ce o administreaza! De aceea, meseria de a construi este o arta iar exigenta este capitalul cu care pornesti spre a defini ceea ce cladesti.

Cand am facut referiri la acel specialist, calificat, autorizat, in masu­ra de a-l consilia pe cel mai putin sau chiar deloc cunoscator al acestui domeniu special, m-am orien­tat spre dirigintele de specialitate, definit prin lege ca reprezentant al investitorului (beneficiarului, proprietarului), persoana fizica sau juridica, factor important intre alti specialisti, care contribuie la calitatea lucrarilor de constructii, la incadrarea in ter­mene si la valori financiare cuprinse in contractul de executie incheiat intre cei doi parteneri: constructor si beneficiar.

Multitudinea de regulamente, norme, normative tehnice, legi, constituie o vasta biblioteca, permanent rasfoita de participantii la nasterea unei investitii, dirigintele preluand de la toti rezultatul efortului comun si avand grija de a nu se face rabat de la calitate de catre cei care urmeaza a da chip si infatisare unei lucrari, indiferent de proportiile acesteia.

In mai multe aparitii ale Revistei Constructiilor din anii anteriori, am detaliat rolul, locul, principiile de comportare etica si profesionala si res­ponsabilitatile dirigintelui de santier, prin prisma legislatiei specifice muncii acestuia.

Actuala Lege nr. 10/1995, revi­zuita in 2015, poate fi la indemana oricarui interesat, spre o mai ampla si eficienta documentare. Pe parcursul inlantuirii lo­gice a tuturor procedurilor de urmat in derularea etapelor unei investitii, acest specia­list da posibilitatea investitorului de a nu face rabat de la corecta atitudine fata de actele normative in vigoare, tot el nu permite constructorului sa aleaga modalitati de lucru neconfor­me cu calitatea sau solicita prezenta proiectantului pe santier ori de cate ori se cer solutionate unele neconcordante.

Mai mult decat cele exemplificate, un rol deosebit ii revine diri­gintelui in relatia cu specialistii Inspectoratului de Stat in Constructii, cu furnizorii de servicii si materiale de constructii, cu organismele locale abilitate in acordarea de avize, acorduri, puncte de vedere, cu specialistii pe domeniul studiului geotehnic, al cadastrului etc. Este o permanenta punte de legatura, dar si o veriga cu multa raspundere profesionala, pentru ca, alaturi de alti factori implicati, raspunde de calitatea unei lucrari pe toata durata de existenta a acesteia.

Nu este lipsit de interes, pentru cititorul interesat, de a arata ca implicarea dirigintelui de specialitate incepe (daca a fost solicitat) de la momentul alegerii terenului dorit de investitor, tocmai in scopul feririi viitorului proprietar de „capcanele” in care poate fi incurcat: terenuri ipotecate care nu pot fi vandute sau care nu au fost scoase din circuitul agricol, posibile falsuri folosite de vanzator, tertipuri ale proprietarului casatorit care exclude sotia din subiect, necunoasterea exacta a situatiei infrastructurii terenului care urmeaza a fi cumparat, netranscrierea terenului in Registrul de Carte Funciara si obtinerea titlului de proprietar al terenului si multe altele.

Urmeaza o alta faza, cea a pro­iectarii constructiei dorite, cu toti pasii deosebit de importanti, in care proiectantul trebuie sa investeasca maximum de talent profesional, coroborat cu strictetea prevederilor normative, cu cerintele proprietarului si cu conditiile structurii forajelor geo. Desigur ca drumul este din ce in ce mai greu cand incep lucrarile de constructie, atunci cand pre­zenta dirigintelui de specialitate este mai mult decat obligatorie si nu pentru ca asa prevede legea, ci mai ales deoarece investitorul trebuie sa fie con­stient de utilitatea lui, cand dores­te calitate.

Fata de toate cele exemplificate, ganditi-va, in calitatea pe care o aveti ca investitor, numai si numai la faptul ca o constructie trebuie sa respecte conditiile de: rezistenta mecanica si stabilitate, securitate la incendiu, igiena, sanatate si mediu inconjurator; siguranta si accesibilitate in exploatare, protectie impotriva zgomotului, economie de energie si izolare termica si utilizare sustena­bila a resurselor naturale (de la caz la caz).

Unde-i lege nu-i tocmeala!

Si totusi, padure fara uscaturi nu exista. E firesc sa reamintesc ca, pe partea de calitate in constructii, la 01 oct. 2015 a fost republicata, in forma revizuita, Legea nr. 10/1995, accentuand unele prevederi privind disciplina in acest domeniu chiar si acolo unde nu s-a auzit despre rolul si importanta dirigintelui de santier, iar cand se constata rea vointa, infractiunile si sanctiunile contraventionale au aportul lor corector.

Printre factorii implicati, fiecare cu responsabilitatile stabilite de amintita lege, trebuie sa se stie ca lista se refera la: investitori, proprietari, executanti, proiectanti, verifica­tori de proiecte atestati, responsabili tehnici cu executia autorizati, diriginti de santiere autorizati pe domeniile de specialitate, producatori de materiale pentru constructii, laboratoare etc.

Se constata, insa, ca respec­tarea procedurilor de anuntare a inceperii lucrarilor, la Inspectoratul de Constructii Regi­onal, sau Judetean, a stabilirii unor faze determinante de catre inspectorii de zona, a controlului in teren, sunt, in multe dintre situatii, ocolite cu buna stiinta de catre unii investitori din categoria celor care construiesc pentru a vinde. Motivele sunt lesne de inteles: inceperea lucrarilor inainte de intrarea in posesia Autorizatiei de construire, evitarea angajarii unui diriginte de santier, lipsa din cadrul unor proiecte a verificatorului atestat, iresponsabilitatea executantului care risca angajand lucrarea in astfel de conditii, lipsa responsabilului tehnic cu executia, neglijarea responsabilului cu calitatea.

Urmarile, uneori cu consecinte grave, sunt: ignorarea legilor, lucrari de slaba calitate, economii de materiale si achizitii la un pret de cost cat mai scazut, slaba sau chiar absenta calificare a fortei de munca, incalcarea unor prevederi din proiect, lipsa documentelor de control al cali­tatii, care se intocmesc de catre dirigintele de santier pe etape de lucru, lipsa Cartii Tehnice a Constructiei si nu numai.

Receptia la terminarea lucrarilor este un moment la care cei respon­sabili, asa cum sunt definiti de HGR nr. 273/1994, vin sa constate si sa aprecieze calitatea lucrarilor de constructii si instalatii executate. Aceasta receptie constituie o componenta a sistemului calitatii in constructii si modalitatea de a se face o ultima verificare a modului cum s-a respectat proiectul, daca totul este functional si daca finisajele indeplinesc condi­tiile de exigenta ale proprietarului.

Dar ce poate prezenta investitorul, proprietarul, beneficiarul, care a ocolit procedurile amintite? Ce garantie asigura ca lucrarea cu pri­cina raspunde pozitiv in cazul unor solicitari la cutremur sau la incarcari cu zapada, sau ca instalatiile electrice de iluminat, cele sanitare, sunt corect executate? Lista este des­chi­sa multor altor posibile nereguli, multor vicii ascunse.

Este un semnal de alarma! Pentru ca astfel de situatii tind sa devina o practica pentru cei dominati doar de un scop: acela al construirii cu orice pret.

Se nasc intrebarile: care este atitudinea constructorului, dar a proiectantului, in astfel de cazuri? Cum se explica o astfel de complicitate? De ce risca fiecare? Desigur ca fiecare intrebare are si un raspuns! Dar si o cauza!

Autor:
ing. dipl. Constantin RADAN

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 128 – august 2016, pag. 36

 



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2016/08/01/avem-nevoie-de-diriginti/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.