«

»

Noi concepte in Ingineria seismica: rezilienta seismica

Share

atanasiu - ingineria seismica fig 1Hazardele naturale au afectat, de milenii, regiuni intinse de pe suprafata globului terestru, cauzand pierderi de vieti omenesti si distrugeri materiale. Dintre acestea, hazardul seismic este considerat printre cele mai periculoase, din cauza impactului pe care acesta il poate avea atat asupra vietii, mediului construit, cat si asupra societatii, in general. In urma hazardului seismic pot aparea anumite efecte secundare, precum alunecari de teren, inundatii, incendii sau cedari ale terenului, care pot conduce si amplifica pierderile inregistrate initial. Daca societatea in ansamblul ei, dar indeosebi factorii interesati, nu sunt pregatiti pentru a reduce efectele evenimentelor seismice importante, distrugerea zonei, din punct de vedere social, structural si economic este iminenta, recuperarea realizandu-se intr-un timp mai indelungat si implicand costuri ridicate. Acest mod de abordare a protectiei in fata hazardului seismic a condus la dezvoltarea conceptului de „rezilienta” in ingineria seismica, cu scopul de a minimiza, pe cat posibil, pierderile omenesti si materiale cauzate de seisme, prin implementarea anumitor masuri economice, sociale, organizatorice si structurale.

Desi conceptul de „rezilienta” a fost introdus initial in studiile din domeniul ecologiei de Crawford Stanley Holling (Holling 1973), aplicarea acestuia a fost extinsa in numeroase alte domenii, precum stiintele sociale, inginerie sau economie. In ciuda importantei sale majore, rezilienta a captat atentia cercetatorilor abia in ultima decada a mileniului II, perioada in care s-au facut cercetari privind cuantificarea conceptului si definirea anumitor carac­teristici ale rezilientei seismice. Problemele au aparut inca din faza inci­pienta, odata cu definirea termenului.

Sinteza definitiilor pentru notiunea de „rezilienta” evidentiaza doua categorii. O prima categorie defineste notiunea de rezilienta, punand accent pe etapa imediat post-cutremur si considerand durata de atingere a nivelului initial de functionalitate al sistemului, e.g. Adger (2000), Longstaff et al. (2010), iar cea de-a doua considera atat stadiul de emergenta post-eveniment, cat si etapa premergatoare acestuia, dupa cum rezulta din cercetarile autorilor Bruneau et al. (2003), DHS (2010), National Aca­de­mies (2012), respectiv CARRI (2015).

In anumite cazuri, rezilienta nu poate fi asociata si cu starea sistemului anterioara seismului, nefiind accesibile metodele de reducere a riscului seismic, ci doar metodele de gestionare a situatiei de urgenta, ca urmare a evenimentului seismic si de solutionare a acesteia. Totusi, in cazul rezilientei seismice este necesara luarea in considerare si a stadiului/starii structurale anterioare seismului, analiza acesteia si pro­punerea unor solutii care sa conduca la o reducere a riscului seismic. O astfel de abordare implica luarea unor masuri de prevenire, identificabile in codurile seismice, conforme cu nivelul hazardului seismic al zonei respective, in acord cu planul de management al riscului seismic.

Aceste elemente sunt incluse in etapele de pregatire preventiva, premergatoare evenimentului seismic si conduc la o majorare importanta a nivelului rezilientei seismice in regiunea considerata. De asemenea, rezilienta seismica trebuie sa aiba in vedere si posibilitatea aparitiei unor elemente de hazard secundar, cum ar fi: lichefierea terenului de fundare, alunecarile de teren sau posibile replici seismice, care ar putea creste nivelul pierde­rilor de vieti omenesti si materiale.

Considerand definitiile propuse in literatura de specialitate pentru conceptul de rezilienta (Adger 2000, Longstaff et al. 2010, Bruneau et al. 2003, DHS 2010, National Academies 2012, CARRI 2015, Subcommittee on Disaster Reduction 2005, McCloskey 2014, Washington State Seismic Safety Committee 2012) si aplicandu-le corespunzator cu hazar­dul seismic, intr-o anumita zona urbana, rezilienta seismica se defineste ca fiind capacitatea societatii omenesti, dintr-o anumita regiune cu hazard seismic ridicat, de a lua masuri preventive de reducere a riscului seismic si a probabilitatii aparitiei hazardelor secundare, precum si de a gestiona socul cutremurului in mod eficient, cu o pierdere minima a functionalitatii sistemelor.

Rezilienta seismica include si capacitatea societala de a organiza, in mod eficient, actiuni de restabilire rapida a func­tionalitatii sistemelor de constructii si infrastructurii urbane la valoarea initiala (Bunea 2016). In acest context, o serie de autori definesc „Riscul seismic” printr-o relatie neliniara, generica de tipul:

Risc seismic = Hazard seismic x Vulnerabilitate seismica

in care: hazardul seismic reprezinta probabilitatea ca un eveniment seismic sa se produca intr-o anumita regiune si intr-un interval de timp considerat, iar intensitatea inregistra­ta sa depaseasca o valoare stabi­lita (Wikipedia 2016); vulnerabilitatea este caracteristica generala de care depinde nivelul de rezilienta seismica, evidentiind potentialul de degradare al unei anumite zone urbane sau al unui anumit sistem de constructie, in cazul produ­cerii eve­nimentului perturbator, i.e. seism. Astfel, pentru a obtine o crestere a rezilientei seismice este necesara identificarea atat a hazar­dului seismic, cat si a vulnerabi­litatilor in zona urbana de interes, urmate de adoptarea unor strategii de reducere a acestora.

Riscul seismic al unei zone urbane depinde de:

  • seismicitatea sau hazardul seismic al zonei respective;
  • starea retelelor de drumuri si a imobilelor existente;
  • densitatea constructiilor;
  • nivelul economic al societatii in regiunea respectiva;
  • tipul si starea retelelor de distri­butie a apei, de canalizare, de comu­nicatii etc.;
  • diferiti factori sociali si demo­grafici, e.g. densitatea populatiei, varsta cetatenilor, statutul economic etc. (Cutter et al. 2008).

Din enumerarea factorilor ce influ­enteaza riscul seismic rezulta, prin extrapolare, trei dimensiuni relevante ale rezilientei, precizate de Bruneau et al. (2003): dimensiunea tehnica, sociala, si economica.

Capacitatea structurilor de a prelua forta seismica, fara a depasi o anumita limita de degradare prefe­rabila sau impusa este inclusa in dimensiunea tehnica.

Dimensiunea sociala se refera la gestionarea eficienta a situatiilor de urgenta post-seism adoptate in cadrul comunitatii de catre diferite organizatii, respectiv administratii publice, cu scopul de a limita impac­tul negativ al cutremurului asupra populatiei.

Dimensiunea economica vizeaza capacitatea societatii de a limita pierderile economice directe, res­pectiv indirecte, aparute ca ur­mare a evenimentului seismic, prin implementarea unor reguli si adop­tarea anumitor masuri pre- si post-seism.

Cea de-a patra dimensiune, i.e. dimensiunea organizationala, face referire la capacitatea organizatiilor de a adopta masuri preventive, in vederea limitarii distrugerilor post-seism si de a se mobiliza eficient dupa producerea cutremurului, pentru a atinge un nivel optim de functionalitate intr-un timp cat mai scurt, aplicand un set de masuri fe­zabile din punct de vedere economic.

Renschler et al. (2010) au dezvoltat cele patru dimensiuni descrise mai sus, pentru o perspectiva mai clara asupra categoriilor de sisteme / valori ce influenteaza in mod categoric nivelul de rezilienta seismica in cadrul unei comunitati. Astfel, acestia sunt autorii modelului de rezilienta PEOPLES si propun asocierea a sapte dimensiuni conceptului, aflate in interdependenta: Populatie si Demografie, Mediu inconjurator / Ecosistem, Organizatii guvernamentale, Infrastructura, Stil de viata si competenta comunitatii, Dezvoltare economica, Capital socio-cultural.

In scopul elaborarii unui plan general viabil de crestere a rezili­entei seismice, in zona urbana de interes, se considera, de catre Bruneau et al. (2003), urmatoarele caracteristici: Rezistenta, Redundanta, Ingeniozitatea si Rapiditatea.

Rezistenta este definita ca fiind capacitatea sistemului de a rezista actiunii seismice, inclusiv a hazardelor secundare, fara a suferi degradari / deteriorari care sa afec­teze functio­nalitatea. Aceasta definitie include rezistenta atat sub aspectul dimensiunii structurale / tehnice, cat si a celei economice/sociale, avand in vedere ca degradarea sistemului conduce la pierderi economice, care au un impact negativ asupra populatiei.

Redundanta, parte a dimensiunii tehnice, reprezinta masura in care sistemul sau componentele acestuia pot fi inlocuite in cazul unui eveniment seismic, sau rolul lor poate fi preluat de alte sisteme/ componente, astfel incat functionalitatea sa nu fie afectata.

Ingeniozitatea defineste capacitatea de a identifica problemele aparute, de a stabili prioritatile si de a utiliza, in mod eficient, resursele disponibile, materiale sau umane, in cazul aparitiei unei actiuni distructive, precum seismul, care a avut ca efect deteriorarea sau distrugerea unor elemente ale sistemului.

Rapiditatea caracterizeaza capa­ci­tatea de a-si atinge obiectivele propuse, intr-un interval de timp redus, cu scopul de a limita posibilele pierderi, ce ar putea conduce la o scadere a functionalitatii sistemului. Aceste doua caracteristici, respectiv ingeniozitatea si rapiditatea, pot fi incluse atat in dimensiunea organizationala, cat si in cea sociala (Bruneau et al. 2003, Tsionis 2014).

Metode de evaluare a rezilientei seismice

Aplicarea, in practica, a conceptului de rezilienta este posibila prin evaluarea cantitativa in scopul obtinerii unor repere de valori ce permit compararea a doua sisteme, respectiv urmarirea evolutiei in timp, ca urmare a masurilor adoptate. Avand in vedere complexitatea conceptului, asocierea unei formule de calcul este un tel greu de atins.

Considerarea unei valori unice este un subiect indelung dezbatut de catre cercetatori, existand in litera­tura cateva propuneri de evaluare cantitativa a rezilientei seismice. Acestea se bazeaza, in special, pe analiza modificarii in timp a functio­nalitatii sistemului de constructie ca urmare a cutremurului de pamant. Functionalitatea se afla in stransa dependenta cu serviciile oferite si starea infrastructurii, o scadere a calitatii acestora conducand la o micsorare a gradului de functionalitate in cadrul comunitatii. Pe de alta parte, procesul de restabilire a starii initiale a sistemului de constructie este redat prin cresterea functiona­litatii sistemului. Astfel, figura 1 ilustreaza conceptul general de rezi­lienta seismica, evidentiind modificarea functionalitatii Q(t) in timp, dupa producerea cutremurului.

In cazul aparitiei unui cutremur, functionalitatea sistemului scade brusc la timpul t0, de la nivelul de 100% la unul inferior, cel din urma depinzand de raspunsul seismic al acestuia. Apoi, urmeaza perioada de reabilitare, de la t0 – la timpul tr,  care are ca scop atingerea starii initiale a sistemului, i.e. graficul B, sau chiar imbunatatirea ei, i.e. graficul C. In cazul in care resursele sunt limitate, iar organizarea societatii este neadecvata gestionarii eficiente a situatiei de urgenta, este posibil ca durata procesului de recuperare sa fie mai mare sau ca acesta sa se opreasca la un anumit nivel, inferior in raport cu starea de functionalitate initiala, i.e. graficul A, dar care sa fie suficient pentru o functionare satisfacatoare a socie­tatii (Bunea 2016).

Bruneau et al. (2003), propune pentru rezilienta seismica o formula generala, formula care considera cuantificarea pierderii capacitatii de rezilienta. In lucrarea mai sus men­tionata s-a considerat in calcul doar perioada de revenire la nivelul initial de functionalitate, formula utilizata fiind:

in care tr este timpul asociat finalului perioadei de recuperare, t0 – momentul producerii evenimentului seismic, iar Q(t) – functia de functionalitate.

Practic, pierderea capacitatii de rezilienta este calculata, conform Bruneau et al. (2003), ca fiind aria existenta deasupra graficului de functionalitate, dupa cum este prezentat in figura 2a.

In alte cercetari, Cimellaro et al. (2008, 2010) propune o alta abordare, in care valoarea rezilientei este calculata direct, fiind asociata suprafetei de sub graficul functiei de functiona­litate, dupa cum este pre­zentat in formula:

in care tLC reprezinta perioada de exploatare, t0 – momentul producerii evenimentului seismic, iar Q(t) – functia de functionalitate.

Relatia propusa de Cimellaro et al. (2008, 2010), spre deosebire de Bruneau et al. (2003), ia in conside­rare un interval mai mare de timp in analiza rezilientei, dupa cum se poate observa in figura 2b. Astfel, aceasta nu se opreste la sfarsitul procesului de restabilire a functiona­litatii, corespunzator valorii tr, ci ia in calcul si un interval de timp suplimentar tLC – tr. Intervalul tLC – t0 este asociat de catre Cimellaro et al. (2008) cu ciclul de viata al structurii de constructie sau cu durata de exploatare.

Datorita elementelor con­siderate in conceperea formulei 2, care o apropie mai mult de conceptul teoretic de rezilienta, aceasta a devenit preferata in estimarea rezilientei seismice a dife­ritelor sisteme, e.g. retele de drumuri, cai de comunicatii, structuri (Tsionis 2014).

Pentru evaluarea corecta a rezilientei seismice este necesara, in prima instanta, o evaluare cantitativa ampla a situatiei existente in regiunea analizata, cuprinzand toate domeniile posibil afectate de evenimentul seismic, respectiv domeniul economiei, infrastructurii, populatie, mediu inconjurator, in principal.

Avand la baza acest studiu se pot face aproximari in ce priveste, spre exemplu, modul de actiune al populatiei, care se reflecta si in domeniul economic. De asemenea, se pot evidentia anumite elemente vulnerabile ale mediului construit, respectiv ale infrastructurii rutiere, elemente care pot influenta in mod negativ cetatenii si, desigur, economia. Totusi, obti­nerea de astfel de date, care sa poata fi prelucrate ulterior, este dificila. Cantitatea de informatii ce trebuie obtinuta este foarte mare, tipul acestora se afla inca in dezbatere, iar organizarea si includerea lor in formule care sa genereze valori utile in calculul rezilientei este, in aceeasi masura, greu de realizat.

Pentru a utiliza informatiile dispo­nibile, cercetatorii au propus organizarea lor pe domenii, fiecaruia fiindu-i asociati anumiti indicatori, care il descriu si care influenteaza valoarea rezilientei seismice. Desi aceste masuri cantitative nu pot contura situatia reala a riscului seismic, respectiv a rezilientei seismice a unei zone / regiuni, totusi ele pot constitui baza dezvoltarii anumitor strategii de management al situatiilor de urgenta sau a monitorizarii avansului in procesul de imbuna­tatire a rezilientei.

In cadrul modelului PEOPLES (Renschler et al. 2010) s-au propus o serie de indicatori, precum se arata in Tabelul 1, indicatori importanti in evaluarea rezilientei seismice. Acestia se insumeaza si se obtin valori reprezentative pentru fiecare domeniu in parte.

Tabelul 2 prezinta o parte dintre indicatorii pentru infrastructura existenta construita, indicatori care ar putea fi luati in calcul la estimarea vulnerabilitatii seismice, pentru zona de interes, avand la baza cercetarile din cadrul CARRI (Cutter et al. 2008) si PEOPLES (Renschler et al. 2010).

Numarul de indicatori considerati in analiza depinde de nivelul de veridicitate vizat si de posibilitatea de a obtine anumite date/ informatii relevante pentru rezilienta seismica.

Estimarea nivelului rezilientei seismice pentru fiecare dintre cladirile existente in regiunea de interes se poate obtine cu sistemul de clasificare REDi, i.e. REDi Rating System. REDi reprezinta, de asemenea, si un ghid pentru imbunatatirea nivelului de rezilienta al unui imobil.

In urma evaluarii, cladirile pot fi incadrate in una dintre cele trei clase mentionate in acest studiu, i.e. Silver, Gold sau Platinum. In cazul unei cladiri in curs de proiectare sau reabilitare, proprietarii / administratia locala au libertatea de a alege clasa in care doresc sa includa imobilul, in functie de posibilitatile lor financiare, urmand ca apoi sa puna in practica cerintele existente in ghid pentru nivelul respectiv de rezilienta.

Tabelul 3 prezinta obiectivele generale ale fiecarei clase de rezi­lienta, conform REDi Rating System (Almufti si Wilford 2013).

Fiecare dintre cele trei clase de rezilienta este definita de cerintele de protectie si siguranta ale populatiei aflate in interiorul imobilelor, in momentul producerii evenimentului seismic. O cerinta comuna a celor trei clase este, de asemenea, proiectarea riguroasa a unor iesiri de urgenta, chiar utilizand valori superioare codului seismic in vigoare.

Clasificarea constructiilor in functie de rezilienta seismica se bazeaza pe indeplinirea anumitor criterii, impar­tite in patru categorii, in functie de dimensiunea vizata. Astfel, au fost pro­puse criterii asociate rezilientei organizationale, a cladirilor si ambientale. Cea de-a patra categorie contine criterii asociate cu evaluarea pierde­rilor. In general, un nivel ridicat de rezilienta organizationala este considerat in cazul cladirilor pentru care au fost realizate planuri ale situatiilor de urgenta post-seism, ce au ca obiectiv evitarea intreruperii serviciilor, e.g. furnizarea apei, a gazului, a luminii, respectiv protejarea activi­tatii firmelor, astfel incat peri­oada de reabilitare sa fie redusa pe cat posibil.

Criteriile asociate rezilientei cla­dirilor se bazeaza pe indeplinirea unui anumit grad de rezistenta seismica a structurii, respectiv a instalatiilor existente in cadrul acesteia. Rezilienta ambientala face referire la hazardele secundare ce pot aparea in vecinatatea cladirii, afectandu-i functionalitatea. In acest sens, un grad ridicat de rezilienta ambientala previne aparitia unor situatii in care, desi cladirea nu este afectata de cutremur, functionalitatea ei este micsorata din cauza unor factori externi. Evaluarea pierderilor are ca scop aprecierea fezabilitatii masu­rilor adoptate pentru imbunatatirea sau atingerea unui anumit nivel de rezi­lienta, din perspectiva posibilelor pierderi financiare directe sau indirecte.

Tabelul 4 prezinta principalele categorii de criterii utilizate in evaluarea rezilientei seismice a unei cladiri, utilizand sistemul de clasificare REDi (Almufti si Wilford 2013).

REDi Rating System ofera si un instrument software de evaluare a pierderilor provocate de seism, dezvoltat de Federal Emergency Management Agency FEMA, i.e. Performance Assessment Calculation Tool (PACT), cu ajutorul caruia se efectueaza calcule probabilistice in urma carora se obtine gradul de degradare al componentelor cladirii, timpul necesar pentru executarea de reparatii, precum si costul acestora.

In concluzie, aceasta lucrare prezinta conceptul de rezilienta seismica, foarte modern astazi, datorita complexitatii si a dimensiunii sale, extinse dincolo de aspectele stiintifice si tehnice considerate de obicei in analiza sigurantei structurilor de constructie.

In tara noastra, cunoasterea si cercetarea acestui concept este in faza incipienta dar, asa cum rezulta din cele prezentate mai sus, aplicarea conceptului de rezilienta seismica devine din ce in ce mai rele­vanta in scopul asigurarii seismice a siturilor urbane expuse la actiuni seismice repetate.

Referinte

  1. Adger, W. N. (2000). Social and ecological resilience: are they related?, Progress in Human Geography, 24(3): 347–364, http://phg.sagepub.com/content/24/3/347, DOI: 10.1191/03091320070 1540465, London: SAGE Publishing;
  2. Almufti, I., Wilford, M. (2013). REDi Rating System: Resili­ence-based Earthquake Design Initiative for the Next Generation of Buildings, Resilience Based Design Initiative, http://publications.arup. com/Publications/R/REDi_Rating_System.aspx;
  3. Bruneau, M., Chang, S. E., Eguchi, R. T., Lee, G. C., O’Rourke, T. D., Reinhorn, A. M., Shinozuka, M., Tierney, K., Wallace, W. A., Winterfeldt, D. (2003). A framework to quantitatively assess and enhance the seismic resilience of communities, Earthquake Spectra, 19(4):733–752, Oakland, CA: Earthquake Engineering Research Institute si Lawrence, KS: Allen Press;
  4. Bunea, G. (2016). Cercetari privind rezilienta seismica in zone ale municipiului Iasi expuse la evenimente extreme, Teza de doctorat, Scoala Doctorala de Inginerie Civila, Facultatea de Constructii si Instalatii, Universitatea Tehnica „Gheorghe Asachi” din Iasi, Romania;
  5. CARRI (2015). What is community resilience?, Community and Regional Resilience Institute, http://www.resilientus.org/about-us/what-is-community-resilience/ [Accesat, 27.05.2015];
  6. Cimellaro, G. P., Fumo, C., Reinhorn, A., Bruneau, M. (2008). Seismic Resilience of Health Care Facilities, Proceedings of the 14th World Conference on Earthquake Engineering WCEE, Beijing, China, http://www.iitk.ac.in/nicee/ wcee/article/14_S21-001.PDF;
  7. Cimellaro, G. P., Reinhorn, A. M., Bruneau, M. (2010). Seismic resilience of a hospital system, Structure and Infrastructure Engineering, 6(1–2):127 –144, Oxford: Taylor & Francis Group, DOI: 10.1080/15732470802663847;
  8. Cutter, S. L., Barnes, L., Berry, M., Burton, C., Evans, E., Tate, E., Webb, J. (2008). Community and Regional Resi­lience: Perspectives from Hazards, Disasters, and Emergency Management. CARRI Research Report I, Community and Regional Resilience Initiative CARRI, Oak Ridge, TN, http://www.­resilientus­.org/wp-content/uploads/2013/ 03/FINAL_COLTEN_9-25-08_1223482­263.pdf [Accesat, 12.06.2016];
  9. DHS (2010). Department of Homeland Security Risk Lexicon, Risk Steering Committee, Washington, DC: US Department of Homeland Security, http://www. dhs.gov/ xlibrary/assets/dhs-risk-lexicon-2010.pdf;
  10. Holling, C. S. (1973). Resilience and stability of ecological systems, Annual Review of Ecology and Systematics, 4(1):1–23, DOI: 10.1146/annurev.es.04. 110173.000245, Palo Alto, CA: Annual Reviews;
  11. Longstaff, P.H., Armstrong, N.J., Perrin, K., Par­ker, W.M., Hidek, M.A. (2010). Building Resilient Communities: A Preliminary Framework for Assessment, Homeland Security Affairs, 6(3), Monterey, CA: Center for Homeland Defense and Security;
  12. McCloskey, J. (2014). Final Report: Increasing Community Resilience Through Integrated Earthquake Science, Scoping Workshop for China – UK Coopera­tion: Developing Collaborations in the Na­tural and Social Sciences in the area of Geohazards, Increasing Resilience to Natural Hazards (IRNH) programme, National Environment Research Council, http:// www.nerc.ac.uk/research/funded/programmes/resilience/mccloskey/ [Accesat, 28.05.2016];
  13. National Academies (2012). Disaster Resilience: A National Imperative, Washington, DC: The National Academies Press, DOI: 10.17226/13457;
  14. Renschler, C.S., Frazier, A.E., Arendt, L.A., Cimellaro, G.P., Reinhorn, A.M., Bruneau, M. (2010). Developing the ‘PEOPLES’ Resilience Framework For Defining And Measuring Disaster Resilience at the Community Scale, Proceedings of the 9th U.S. National and 10th Canadian Conference on Earthquake Engineering, July 25-29, 2010, Toronto, Ontario, Canada, Paper No. 1827, Earthquake Engineering Research Institute (EERI), Red Hook, NY: Curran Associates, Inc.;
  15. Subcommittee on Disaster Reduction (2005). Grand Challenges For Disaster Reduction. A Report of the Subcommittee on Disaster Reduction, http://www.sdr.gov/ [Accesat, 12.05.2016];
  16. Tsionis, G. (2014). Seismic resilience: concept, metrics and integration with other hazards, Joint Research Centre, Luxembourg: Publications Office of the European Union, DOI:10.2788/713724;
  17. Washington State Seismic Safety Committee (2012). Resilient Washington State: A Framework for Minimizing Loss and Improving Statewide Recovery after an Earthquake. Final Report and Recommendations, Emergency Manage­ment Council, Washington, D.C., http://mil. wa.gov/ uploads/pdf/seismic-safety-committee/RWS%20final%20report.pdf [Accesat, 10.05.­2016];
  18. Wikipedia (2016). Seismic hazard, Wikipedia, The Free Encyclopedia, https://en.wikipedia.org/w/ index.php?title=Seismic_hazard&oldid=718136548 [Accesat, 20.06.2016].

Autori:
prof. univ. dr. ing Gabriela M. Atanasiu,
drd. dipl. ing. Georgiana Bunea – Universitatea Tehnica „Gheorghe Asachi” din Iasi, Facultatea de Constructii si Instalatii, Centrul Multidisciplinar de Inginerie Structurala & Managementul Riscului

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 128 – august 2016, pag. 58

 



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2016/08/01/noi-concepte-in-ingineria-seismica-rezilienta-seismica/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.