«

»

Cutremurul si constructiile (V). Spicuiri

Share

zone-seismice-bucuresti(Continuare din nr. 128, august 2016)

Inainte de a incheia, trebue sa examinam problema repararii si consolidarii constructiunilor daramate de cutremur.

Si la noi, ca si in toate regiunile distruse de cutremur, dupa cum se arata de toti autorii, o panica si o zapaceala cuprinde populatia acestor regiuni. Exagerarile, intr-un sens sau in altul, sunt frecvente. Pe alocurea se darama constructii ce ar putea fie lesne reparate, in alte cazuri se mascheaza distrugerile printr-o reparatie superficiala, fara nicio valoare de stabilitate sau de rezistenta. La aceasta contribue atat nepriceperea cat si reaua credinta, atat a proprietarilor cat si a specialistilor adesea improvizati, precum si a lucratorilor.

As putea sa citez numeroase cazuri. Iata, la una din cla­dirile cu (12) etaje, Blocul Belvedere, unde trimis spre a examina starea imobilului dupa cutremur, sunt intampinat cu ostilitate, aratandu-mi-se un proces-verbal, care constata perfecta stare a acestui imobil, care avea cativa stalpi alterati de cutremur, raport intocmit de catre un tehnician cu o anume reputatie in cercu­rile de specialitate. Iar pentru confirmarea seriozitatii se invoaca si avizul unui general. Mecanicul cladirii, dotat cu acel bun simt pe care il da raspunderea, imi arata o consolidare facuta in graba la unul din stalpii mai grav avariati, pe baza dispozitiei specialistului: un stalp de zidarie de 28/28 cm zidit langa stalpul de beton armat avariat, pe care il sustinea printr-o grinzisoara de 15/30.

Pus in fata stalpilor grav avariati, specialistul a recunoscut necesitatea consolidarii cladirii, declarand, insa, ca avariile stalpilor nu se produsesera decat in seara constatarii mele, la cateva zile dupa cutremur.

Un alt caz vrednic de semnalat este la blocul din Calea Victoriei 95, care prezenta mai mult de jumatate din numarul stalpilor grav alterati. Consultat de unul din proprietari, in­giner cunoscut, am fost de parere ca blocul necesita serioasa consolidare. Parte din proprietari, nevoind sa auda de o depreciere a proprietatii lor, m-au invitat pur si simplu sa ma dezic de misiunea ce mi se incredintase, ceea ce am facut bucuros. Studiul reparatiunii a fost atunci preluat, cu toata graba nece­sara, de unul dintre acei tineri grabiti, care nu stiu cum sa pro­fite mai bine de nenorocirile ce se abat asupra oamenilor. Dupa ce a incercat, spre a-si ascunde incapacitatea, sa compro­mita pe unul din inginerii constructori bine cunoscuti, a prezentat un proiect de consolidare pe care Primaria l-a trimis Decanului corpului ingineresc spre examinare. In raportul sau, Decanul corpului nostru arata ca un asemenea proiect nu ar putea fi ingaduit nici unui elev de scoala.

Cand ne gandim ca un ase­menea tanar, ce-si asuma veleitati de condu­cere tehnica in una din administratiile importante ale tarii, se preteaza la asemenea solutii, ne putem lesne inchipui ce insemneaza majoritatea reparatiunilor facute in tara dupa cutremur.

Insusi celebrul seismolog Sieberg, care a vazut multe repa­rari dupa cutremur in toate tarile lumii, in cele doua conferinte pe care le-a tinut la noi, a atras in mod serios atentiunea asupra lipsei de seriozitate cu care se fac reparatiile cladirilor dupa cutremur, pregatind, in acest fel, pentru viitorul cutremur, un dezastru de amploare mai mare decat cel trecut.

Problemele tehnice care se pun pentru reparatia constructiunilor daramate de cutremur sunt foarte variate iar solutiunile sunt greu de dat, trebuind conciliate imperativele tehnice cu mijloacele financiare, cu lipsa materialelor si a mainii de lucru spe­cializata. Pentru a putea examina, in liniile lor generale, aceste pro­bleme vom separa iarasi cladirile in cele 2 grupe mari: cu schelet de rezistenta si cele din zidarie masiva.

La cladirile cu schelete de rezistenta se poate ivi cazul cand scheletul a suferit avarii compromitand parte din piesele de rezistenta si in cazul cand scheletul nu prezinta avarii sensibile, insa zidaria de umplutura a suferit mult.

In primul caz este evident ca se impune, in primul rand, restau­rarea scheletului in partile distruse.

Aceasta operatiune se poate face fie prin sprijinirea solida a constructiunii, indepartarea partilor distruse si refacerea lor, in beton armat sau in metal, cum s-a procedat la blocul Galasescu sau la blocul Lengyel, fie prin imbracarea ele­mentelor distruse cu piese metalice sau cu camasuiala din beton armat, asa cum s-a procedat la blocul Pherekyde, sau la cladirea din Calea Victoriei 95.

Si intr-un caz si in celalalt dificultatea consta in a asigura o buna legatura intre partile vechi si intre cele noi si depinde de constiinciozitatea operatorului ca sa se realizeze aceasta legatura. Daca elementul nu prezinta o distrugere completa, ci numai fisuri sau crapaturi, care sa nu fi antrenat deformatiuni vizibile, atunci se poate recurge la imbracarea elementului alterat printr-o camasuiala de beton armat, asa cum s-a procedat si in alte parti.

Solutia aceasta necesita, insa, ca noua camasuiala sa fie capabila sa suporte solicitarea pe care, pentru si­guranta, trebuie sa o luam egala cu intreaga solicitare a elementului.

La constructiunile in schelete de rezistenta, atat la cele la care scheletul a suferit, cat si la acele la care zidaria de umplu­tura a fost puternic dislocata, fara a arata alterari importante vizibile ale scheletului, trebuie tinut sea­ma ca rigiditatea transversala a suferit mult.

Daca ne amintim ca exemplele din Japonia si America au aratat rolul im­portant pe care il joaca rigiditatea trans­versala a cladirilor pentru rezistenta lor, trebuie sa ne gandim la restabilirea acestei rigiditati. Lucrul acesta se poate realiza cu inlesnire prin introducerea, in special la parter si la primele etaje, a unor pereti din beton armat solidarizati cu stalpii si meniti a contravantui constructia. Asemenea solutii aplicate la con­solidari de imobile din beton armat alterate de cutremur, de incendii sau alte cauze, au fost ca foarte bune pentru ma­rirea rezistentei constructiunii.

Mai dificile sunt consolidarile consolelor si ale grinzilor ce sustin stalpii si care au fost avariate de cutremur. Situatia trebuie examinata de la caz la caz iar introducerea de pereti din beton armat, sustinand consolele si grinzile, este solutia cea mai simpla si cea mai sigura.

Cu ocazia examinarii blocurilor s-a constatat ca multe din ele au fost prea slab dimensionate. In special la stalpi, rezi­stentele intrec deseori 60 kg/cm2 si aceasta in ipoteza incarcarii centrale a stalpilor. Din punct de vedere al rezistentei, in spe­cial al rezistentei la un nou cutremur, este recomandabil ca aceste imobile sa fie consolidate.

Operatia de consolidare la blocurile din beton armat este un lucru greu. Imbracarea stal­pilor prin camasuiala de beton armat si introducerea de pereti transversali din beton armat permit o consolidare eficienta, a doua solutie contribuind si la marirea rezistentei transversale a cla­dirii, intrucat o astfel de consolidare este necesara dar nu se poate preciza decat de la caz la caz, examinand cladirea in ansam­blul ei.

Este, insa, locul sa aratam aici ca sunt si cladiri la care s-au evidentiat unele fisuri ce poate ca erau existente si inainte de cutremur dar care au fost scoase la iveala cu aceasta ocazie. Nu orice fisura constitue un pericol si me­rita o reparatie, care pentru a putea fi bine facuta necesita cheltuiri extrem de ridi­cate. Sunt fisuri produse in dreptul rostului de intrerupere a turnarii betonului, sunt fisuri de contractie din vechi tasari, care neobservate sau ascunse sub tencuiala au aparut acum. Acestea nu trebuie sa faca obiectul unei preocupari ce sa duca la reparatiuni nejustificate.

In ceea ce priveste constructiunile de zidarie, problemele ce se pun sunt si mai complicate. Crapaturile in zidarie iau cele mai variate aspecte si adeseori sub o fisura fina in tencuiala se gaseste o crapatura grava in zidarie. Este adevarat ca si aci se intampla ca fisuri sau crapaturi vechi, existente, sa apara cu ocazia cutremurului, fara ca ele sa fie rezultatul unei rup­turi produse de cutremur.

La zidarie se pot observa doua feluri de avarii: unele constand din crapaturi pronuntate, marcand dislocari masive ale zidariei, altele din crapaturi mai mici dar numeroase, aratand o dezagregare a zidului.

In primul caz trebuie urmarita po­zitia crapaturii in raport cu transmi­siunea fortelor. In cazul in care cra­paturile nu intercepteaza scurgerea lesnicioasa a fortei la fundatie ele nu sunt de natura prea grava. Daca, insa, se prezinta oblic in raport cu sensul de transmitere a fortelor ne putem astepta la producerea de planuri de alunecare ce pot fi dezastruoase.

Oricum ar fi, asemenea ziduri trebuie consolidate, in primul rand prin restabilirea legaturii intre ele, introdu­cand tiranti. Acestia vor fi bine ancorati in placi la capete. Fiarele pro­filate, fiarele U in special, se preteaza foarte bine la exe­cutia acestor tiranti.

De ase­menea, grinzile de centura din beton armat, daca se pot in­troduce, dau rezultate bune. Ele insa trebuie legate solid cu restul constructiunii spre a da o legatura eficienta si trebuie sa se intinda pe zidu­rile adiacente pe o lungime destul de mare.

Reparatia crapaturilor este mai dificila, indepartarea caramizilor si tese­rea lor cu zidarie noua executata cu mortar de ciment, este o operatie grea si nesigura, deoarece, de obicei, se disloca zidaria din jurul crapaturii, stricand si mai mult zidaria.

Un sistem foarte bun a fost introdus de dl inginer A. Ioanovici, prin injectarea de mortar de ciment sau lapte de ciment sub presiune. Operatia injectarii se face curatind, pe cat posibil, rosturile crapate si acoperind crapaturile, pe ambele fete ale zidariei, cu ipsos. Din loc in loc se fixeaza capataie de tevi in legatura cu crapaturile. Dupa intarirea ipsosului se pun tevile, rand pe rand, in legatura cu o pompa care injecteaza sub presiune, pana la 6 atmosfere, mortarul sau zeama de ciment. Aceasta patrunde pana in cele mai fine fisuri si sub actiunea presiunii imbiba mortarul si caramida dand o legatura foarte buna.

In cazul cand zidaria este dezagregata, atunci de cele mai multe ori nu ramane alta solutie decat indepartarea si refacerea ei.

S-a preconizat si s-a utilizat si imbracarea zidariei cu o retea din metal, captusita cu panza de rabitz, fixata cu fiare de zidarie si acoperite cu un mortar de ciment aplicat prin torcretare. Sistemul utilizat in Crimeia ar fi dat rezultate satis­facatoare. Cred, totusi, ca nu s-ar putea aplica cu succes in cazul zidurilor avand sa suporte sarcini importante.

Una din problemele dificile de solutionat o prezinta cla­dirile cu etaje si plansee din grinzi de lemn sau de fier, care deplasandu-se au dizlocat zidaria etajului chiar de la baza. In asemenea caz, se impune daramarea zidului ce nu-si mai are ­stabilitatea asigurata la baza si este locul sa se examineze daca zidaria inferioara este capabila sa mai suporte etajul sau trebuie renuntat la el. In tot cazul, aplicarea unei centuri din beton armat continua, pe toate zidurile interioare si exterioare, se impune pentru a asigura stabilitatea constructiunii. Noul zid, executat pe baza principiilor expuse inainte, va trebui legat si sus cu centuri din beton armat.

O deosebita atentiune trebuie data calcanelor si cosurilor. Pentru calcane, refacerea se va executa numai cu zidarie de 28 cm grosime, cu mortar de ciment si cu o centura din beton armat bine legata pe zidurile adiacente. Ancorarea calcanelor de ferme, care vor trebui solid contravantuite, este absolut necesara pentru a impie­dica rasturnarea lor.

Cosurile trebuie reduse ca inaltimi, ancorate in puncte solide de sarpanta invelitoarei si imbracate cu tabla. Acolo unde lucrul este posibil, unde sunt plansee din beton, executia in beton armat a cosurilor va fi solutia ideala.

 

Din expunerea ce am facut, putem vedea, in primul rand, cat de complexa este problema mecanica a rezistentei construc­tiilor capabile sa reziste la cutremur.

Totodata, insa, teoria ne arata si practica a confirmat, ca lucrarile executate cu discernamant tehnic, cu respectarea princi­piilor artei constructive, nu au suferit prea mult, chiar la cutre­mure mult mai grave ca cel ce ne-a fost harazit.

In tara noastra, cutremurul de la 10 Noiembrie 1940 a pus generatiei noastre, pentru prima oara, problema constructiunilor capabile sa reziste la cutremur, aratandu-ne, totdeodata, greselile trecutului si lipsurile actuale.

Ne-a aratat, in special, rolul extrem de important pe care il joaca constiinciozitatea in proiectare, in alegerea materialelor si in executia lucrarii si de care trebuie sa fie patrunsi inginerul, ca si lucratorul. Daca de pe urma cutremurului, am putea dobandi practica acestei virtuti, am spune, cu drept cuvant, ca si raul are un bine.

Autor:
prof. Aurel A. Beles

 

*  *  *

Incheiem aici spicuirile din lucrarea prof. Aurel A. Beles, scrisa dupa cutre­murul din 1940.

Evident ca o parte din analizele dansului sunt depasite de legislatia si normativele aflate acum in vigoare.

Alte constatari, insa, dupa acest cutremur din urma cu 76 de ani sunt, din pacate, inca actuale (de exemplu ca pe un teren ca al nostru nu sunt recomandabile constructiile foarte inalte, ca e foarte importanta calitatea lucrarilor etc. etc.).

Mai ales pentru aceste aspecte am considerat ca este interesant sa publi­cam aceste articole, dar si pentru ca asemenea analize pot fi oricand utile specialistilor. 

Redactia 

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 129 – septembrie 2016, pag. 60

 



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: https://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2016/09/01/cutremurul-si-constructiile-v-spicuiri/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.