«

»

HIDROCONSTRUCTIA SA: Biserica Densus – pagina controversata a istoriei constructiilor din Romania

Share

In vremurile din urma, SC HIDROCONSTRUCTIA SA a desfasurat si a realizat prin eforturi intense, nu numai ale constructorilor, ci si ale tuturor oamenilor acestei tari, „Amenajarea hidroenergetica a Bazinului Raul Mare”.

Situata in extremitatea nordica a masivului Godeanu, sud-vestul masivului Retezat si sud-estul masivului Tarcu din Carpatii Meridionali, amenajarea cuprinde un numar de 9 captari in amonte de Acumularea Gura Apelor, continuate in aval de baraj cu un numar de 11 centrale hidroelectrice cu o putere instalata totala de 483,3 MW, generand laolalta 791,5 GWh/an.

Primele studii ale potentialului zonei au fost initiate de catre ing. Oprean, inspirat de informatiile provenite de la Serviciul Hidraulic din Transilvania, studii continuate de catre antemergatorul constructiilor hidrotehnice din Romania, ing. Dimitrie Leonida, in monografia „Electrificarea Romaniei” aparuta in anul 1921.

O amenajare deosebita, intr-un loc fara de pereche in tara noastra, despre care vom mai avea ocazia sa vorbim.

Una dintre localitatile ce s-au transformat in “tabara de baza” a amenajarii, Hateg, reprezinta o veche si primordiala vatra de civilizatie a poporului roman. De aici a mers catre Campia Panoniei, in jos catre codrii de nepatruns ai Olteniei si spre rasarit, pana la marea cea mare, influenta inaintasilor nostri daci.

Pentru ca noi, HIDROCONSTRUCTIA, am petrecut multa vreme in zona, angajati in edificarea acestei mari amenajari, era imposibil sa nu ne aruncam privirile si catre o serie de monumente lasate spre vrednica si – uneori – incarcata de necunoscute, amintire.

Intotdeauna, pe unde ne poarta lucrarile, privim cu atentie la oameni, case, obiceiuri, istorie, devenind pentru o vreme, „oameni ai locului”. Iar pe cei ca noi ne intereseaza mereu ce au cladit inaintasii lor.

Asa am descoperit cu uimire ceea ce Nicolae Iorga a numit „fara de pereche in toata romanimea”: Biserica Densus.

Monument arhitectonic si de cult unic, este situat la 10 km de orasul Hateg, purtand hramul Sfantului Nicolae.

Proprietate a puternicei familii nobiliare a Candestilor (al caror nume a fost maghiarizat  Kendeffy), aceasta se invecineaza cu prima cetate cnezala a Transilvaniei, fiind construita, probabil, cu cateva zeci de ani inaintea cetatii. Poate ca este demn de amintit faptul ca unii cercetatori atribuie Cetatii Colt sursa de inspiratie a scrierilor celebrului Jules Verne, Castelul din Carpati parand a fi consecinta acestei surse.

Ridicata in secolului al XIII-lea, dupa unii istoriografi la 1280, contine in alcatuire multe elemente transportate dintre ruinele Ulpiei Traiana Sarmizegetusa. George Calinescu insusi o caracterizeaza ca fiind „o biserica bizara, facuta din marmuri si coloane, culese de la Sarmizegetusa. Un mic stalp din cei patru care sustin ingusta turla e o stela romana purtand numele lui Longinus. E o marmura cu o inscriptie eleganta, luminoasa, frumoasa precum o statuie. Ascunsa in umbra, abia luminata de cateva suvite de soare venind pe niste ferestruici, aceasta face impresia unei opere divine furata de genii nocturne”.

O suma de elemente, inscrise in materialul de prezentare al incintei, particularizeaza aceasta constructie in mod cu totul deosebit: este cea mai veche biserica romaneasca in care se tin, in continuare, slujbe si contine o serie de elemente arhitectonice ce-i confera un accentuat caracter de unicitate, enumerand dintre acestea leii din piatra asezati spate in spate de deasupra altarului, caramizile cu inscriptii romane, mortarul folosit la solidarizarea elementelor de zid continand caramida pisata, precum si orientarea neconventionala – catre sud – a altarului.

Avand naosul de forma patratica, acesta sprijina pe 4 stalpi, altarul fiind strapuns de un turn fortificat cu trei nivele, prevazut cu ferestre de tragere simple sau „cheie de broasca intoarsa”.

Pictura murala interioara, de tip fresca, contine un element inedit: realizata in perioada 1380-1450, inceputa si in parte finalizata de Stefan Zugravul, are in compunere o imagine a lui Iisus imbracat in straie populare specifice zonei, imagine intitulata „Sfanta Treime de la Densus”.

Despre originile si scopurile constructiei, cu greu se pot trage concluzii certe: cea mai vehiculata idee o reprezinta faptul ca lacasul a fost la inceputuri curte monahala a unei manastiri ortodoxe, lucru intarit si de documente ale familiei Candestilor, care specifica faptul ca numele monastic purtat de fiul lui Ioan Intaiul Candea – Nicolae – a fost Nicodim. Alte roluri atribuite au fost cel de lacas de inchinaciune pentru garnizoana Cetatii, sau cel de paraclis al curtii cnezale, o alta idee fiind aceea ca biserica a fost construita pe ruinele unui „mausoleum” ridicat intru adapostirea ramasitelor incinerate ale generalului roman Longinus Maximus, ucis de daci in inclestarile vremii, ipoteza sprijinita de prezenta unei inscriptii ce ar putea sa o ateste.

Dupa secolul al XVI-lea, atunci cand procesul de maghiarizare a Candestilor se apropie de sfarsit, istoria constructiei intra intr-un nou con de umbra, aceasta putand fi, probabil, predata calugarilor din cauza neutilizarii in urma procesului de calvinizare a familiei cnejilor. Absenta unor urme de intretinere in acea perioada sugereaza faptul ca monumentul a devenit adapost al unor schimnici complet izolati de comunitate.

Vandalizarea picturilor de catre turci, petrecuta in anul 1592, concretizata in scoaterea ochilor sfintilor zugraviti, ne spune ca zona nu mai era aparata asa cum se cuvine, din fericire pentru noi, insa, biserica ramanand in picioare.

Transformata in vremea regimului comunist in adapost de animale, biserica rezista in continuare asalturilor de tot felul, incepand, insa, cu anul 1994 – revenind la misia ce i-a fost harazita.

In ciuda diferitelor opinii, controverse si idei, biserica-monument isi pastreaza, cu incapatanare, tainele, constituind si astazi un colt misterios al istoriei noastre, un colt misterios legat de oamenii ce au inaltat-o, un colt misterios al obarsiei si evenimentelor carora le-a fost centru.

Amestec de elemente constitutive ale Ulpiei, de pietre funerare, coloane si bolovani de rau ce i-au constituit structura de rezistenta, arhitectura stranie si asezarea intr-un loc parca in afara lumii, ii confera acestui monument un caracter de unicitate greu de egalat de catre alte constructii.

Nu poti sa nu te gandesti, privind-o, ca oamenii locului, romani vechi, si-au dorit-o chiar oricum, numai sa fie si sa le fie aproape.

Intersectie a istoriei noastre culte cu civilizatia locului, constructia acestui monument merita privirile trecatorului obisnuit in general si ale constructorului in mod particular.

Autor:
ing. Stefan Constantin – SC HIDROCONSTRUCTIA SA

Contact:
HIDROCONSTRUCTIA SA
Calea Dorobantilor 103 – 105
Sector 1, Bucuresti – Romania
Cod:010561

Telefon:
+40.(0).21.20.81.400
+40.(0).21.20.81.411

Fax:
+40.(0).21.208.14.01
+40.(0).21.208.14.02
+40.(0).21.317.52.03

E-mail: office@hidroconstructia.com

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 134 – martie 2017, pag. 18

 



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2017/03/11/hidroconstructia-sa-biserica-densus-pagina-controversata-a-istoriei-constructiilor-din-romania/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.