«

»

Istoria cutremurelor vrancene de la 1600 pana astazi

Share

In ultima perioada se vorbeste tot mai mult despre iminenta unui cutremur major in Romania.

Ca vom avea parte sau nu de un asemenea cutremur (mai bine, nu!) subiectul „cutremure” ramane unul de interes pentru beneficiarii revistei noastre. Asa ca va vom oferi in continuare informatii despre acest subiect, mai ales ca tema celei de-a XXVII-a Conferinte Nationale a Asociatiei Inginerilor Proiectanti de Structuri, din 18-19 mai, anul acesta, va fi „Proiectarea structurilor pentru constructii, la 40 de ani de la Cutremurul din 1977”.

Iata astazi o succinta analiza a istoriei cutremurelor vrancene, semnata de un reputat specialist in domeniu. Analiza reprezinta un comentariu si o completare pe marginea prezentarii facute de domnul Nicolae Noica, fost ministru al Lucrarilor Publice, acum doi ani pe canale mass-media, cu ocazia implinirii a 38 de ani de la cutremurul din 4 martie 1977.

 

Daca analizam modul de eliberare a energiei seismice in zona Vrancea, in domeniul de adancime subcrustal (60 km – 170 km) pe un interval de cateva secole (de la 1600 pana in prezent), constatam o alternanta a unor intervale de 30-40 de ani mai active (care includ 2-3 cutremure  cu magnitudini peste 7), cu intervale mai putin active de 70-90 de ani. Aceasta alternanta a fost semnalata de seismologi inainte de anii 80 (Purcaru, 1974; Enescu et al., 1974; Purcaru, 1979). Totodata, s-a observat ca seismele majore vrancene par sa se succeada alternativ in segmente de adancime diferite.

Studiile detaliate ale regimului seismic vrancean (Rogozea et al., 2009) au scos in evidenta tendinta cutremurelor majore de a fi declansate in cel putin doua segmente separate, unul localizat in partea superioara a blocului litosferic subdus (in jur de 90 km adancime), iar celalalt situat in partea inferioara a acestui corp litosferic (in jur de 130 km adancime). Aceasta alternanta este vizibila si in schema din Figura 1, realizata pe baza catalogului de cutremure al Institutului National de Cercetare – Dezvoltare pentru Fizica Pamantului (Oncescu et al., 1999).

Evident, analiza ciclurilor seismice vrancene pe un interval mult prea restrans (patru secole) nu este suficienta pentru a putea trage concluzii pertinente privind tendintele de grupare si regularitatile in modul de declansare a cutremurelor. Din acest motiv, este riscant sa prognozam producerea viitorului curemur major prin extrapolarea schemei semnalate in figura 1, respectiv la cel putin 70 de ani dupa evenimentul din 1977.

Pe de alta parte, analiza mecanismelor focale si a campului de tensiune asociat sugereaza posibilitatea declansarii in lant a 2-3 cutremure majore in segmente diferite ale zonei seismogene, ca urmare a transferului de tensiune de la un segment la altul (Ganas et al., 2010). Daca aceste mecanisme de declansare se dovedesc a fi realiste, atunci am putea avea la indemana o modelare fundamentata pe principii fizice care sa explice o schema alternanta de eliberare a energiei in intervale mai scurte (30-40 ani) cu 2-3 socuri si magnitudine maxima de 7,5 sau mai mare, urmate de intervale mai lungi (70-90 ani) cu socuri de magnitudine mai mica (cel mult 7,1).

Ca o concluzie a acestei note scurte, ideea incetatenita potrivit careia cutremurele majore vrancene sunt de asteptat sa apara in medie la intervale de 37-40 ani nu este in concordanta cu datele de observatie. Facem, totusi, precizarea ca schema de alternanta: interval scurt/magnitudine mare – interval lung/magnitudine mica este semnalata la o scara de timp mult prea mica (patru secole) pentru a ne asigura statistic ca aceasta schema se va repeta identic si in viitor.

 

Referinte

Enescu D., MArza V., Zamarca I., Contributions to the statistical prediction of Vrancea earthquakes, Rev. Roum. Géophys., 18, 67, 1974;

Ganas A., Grecu B., Batsi E., Radulian M., Vrancea slab earthquakes triggered by static stress transfer, Natural Hazards and Earth System Sciences, Nat. Hazards Earth Syst. Sci., 10, 2565–2577, 2010;

Oncescu M.C., Marza V.I., Rizescu M., Popa M., The Romanian earthquake catalogue between 984-1997, „Vrancea Earthquakes: Tectonics, Hazard and Risk Mitigation”, F. Wenzel, D. Lungu, O. Novak. (Eds.), Kluwer Academic Publishers, 43-47, 1999;

Purcaru G., Quasi- and supercyclicity of earthquakes and time-magnitude gaps in earthquake prediction, Tech. Rep., NORSAR, Sci. Rep., No. 6-73/74, 53-55, 1974;

Purcaru, G.: The Vrancea, Romania, earthquake of March 4, 1977 – a quite successful prediction, Phys. Earth Planet. In., 18, 274– 287, 1979;

Rogozea M., Popa M., Radulian M., Detailed seismicity analysis in the Vrancea area and implications for the seismic cycle evolution, Romanian Reports in Physics 61, No. 3,  740–747, 2009. 

(Din AICPS Review nr. 1-2/2015) 

Autor:
Mircea Radulian – director stiintific, Institutul National de Cercetare si Dezvoltare pentru Fizica Pamantului 

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 134 – martie 2017, pag. 86

 



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2017/03/11/istoria-cutremurelor-vrancene-de-la-1600-pana-astazi/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.