«

»

Performante tehnice spectaculoase – Metoda „Iordachescu” de translare a monumentelor si cladirilor

Share

„Lupta noului impotriva vechiului” a aflat o ipostaza dintre cele mai violente si mai intristatoare in ampla campanie de sistematizare la care a fost supus Bucurestiul ca urmare a cutremurului din 4 martie 1977, pe de-o parte, si a ambitiei sotilor Ceausescu de a modela orasul dupa chipul si asemanarea marilor centre urbane nord-coreene, pe de alta parte.

In toiul remodelarii au cazut victime nenumarate cladiri si nu mai putin de douazeci si noua de edificii de cult, datand din secolele al XVIII-lea si al XIX-lea; golul lasat de disparitia lor – in peisajul urban, in istoriografie, in memoria locului – este definitiv si ireparabil. 

Reclamand o ampla campanie de reconstructie, distrugerile cutremurului din 1977 au constituit pretextul ideal pentru a pune in practica planul de sistematizare a Bucurestiului si de construire a noului Centru Civic. Odata demarat acest plan, nimic nu a mai putut deturna hotararea de a demola bisericile-monument istoric, mai ales dupa precedentul reprezentat de Biserica Ienei (1724), care, desi nu a fost decat foarte putin afectata de prabusirea Blocului Dunarea, a fost daramata, la ordin, chiar in 1977. Protestele preotilor si ale enoriasilor, ale celor catorva oameni de cultura care au indraznit sa ridice vocea impotriva harniciei demolatoare (Razvan Theodorescu, Vasile Dragut, Grigore Ionescu, Dinu Giurescu s. a.), apelurile repetate ale presei internationale au ramas, toate, fara ecou.

In conditiile acelea, inginerul Eugeniu Iordachescu, pe atunci director tehnic al Institutului Proiect Bucuresti, a avut curajul profesional si moral sa propuna un procedeu cu totul inedit de translatie a cladirilor si sa insiste pe langa autoritati pentru salvarea a nu mai putin de zece edificii de cult, precum si a Palatului Sinodal din curtea Manastirii Antim, vizat si el pentru demolare.

Originala sub aspectul conceptiei, tehnologiei de executie si utilajului de transport [1], solutia de translatie elaborata atunci constituie o performanta care a si fost consacrata prin trei brevete de inventie (in colaborare) [2]. O astfel de realizare, prin coeficientul ei de noutate, prin valoarea ei tehnica si prin efectele ei benefice, de salvgardare a patrimoniului, dar si – trebuie spus – prin rolul ei providential, in conditiile atat de redutabile ale planului de sistematizare, cere recunoastere si recunostinta.

Initiativa de a celebra reusitele inginerului Eugeniu Iordachescu a fost luata la Braila, orasul unde Domnia Sa s-a nascut in urma cu 87 de ani. Principala institutie de cultura a orasului, Muzeul Brailei „Carol I”, a organizat o expozitie foto-documentara care a prezentat, de o maniera sintetica, principalele rezultate ale aplicarii metodei Iordachescu.

Deschisa initial sub numele Un vrednic brailean – dr. ing. Eugeniu Iordachescu si translatia monumentelor istorice in Romania, expozitia a fost prezentata, pentru prima data, publicului la Muzeul Brailei „Carol I” in data de 23 august 2014, odata cu sarbatorirea a 133 de ani de la semnarea decretului de infiintare a Muzeului. Evenimentul a marcat debutul campaniei de constientizare si de informare a publicului cu privire la performantele metodei Iordachescu – cel mai amplu si mai consistent demers de acest fel de la publicarea in 2011 a volumului omagial ingrijit de Viorel Gh. Speteanu [3].

In anul urmator, expozitia – partial reconfigurata si redenumita „Din istoria recenta a tehnicii romanesti. Metoda Iordachescu de translare a monumentelor si cladirilor” – a fost itinerata, intre 17 si 27 martie 2015, la Bucuresti, in Sala de Expozitii „Theodor Pallady” a Bibliotecii Academiei Romane.

In semn de recunoastere a serviciilor aduse patrimoniului si, implicit, culturii romane, i-a fost inmanata inginerului Eugeniu Iordachescu Diploma Academiei Romane „Distinctia Culturala”. In luna iulie a aceluiasi an, expozitia a fost deschisa si la Galati, la Muzeul Istoriei, Culturii si Spiritualitatii Crestine de la Dunarea de Jos, si ulterior, in luna noiembrie, la Biblioteca Judeteana „Petre Dulfu” din Baia Mare.

Anul 2016 a adus vizibilitate internationala expozitiei. Intre 5 si 29 iulie, ea a fost deschisa la Galeria Mica a Institutului Roman de Cultura si Cercetare Umanistica de la Venetia, fiind asociata, in felul acesta, evenimentelor colaterale care au marcat participarea tarii noastre la cea de-a XV-a editie a Bienalei de Arhitectura gazduite de celebrul oras italian.

La scurt timp, in luna august a aceluiasi an, expozitia a fost prezentata, intr-un alt context important, la Muzeul National de Istorie a Romaniei. Cel mai recent, expozitia a fost deschisa in noiembrie – decembrie 2016, la Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul, Republica Moldova.

Expozitia, a carei conceptie se datoreaza dlui prof. univ. dr. Ionel Candea, se desfasoara pe treizeci si doua de panouri forex si prezinta cazurile a treisprezece monumente, din cele douazeci si noua translate in total prin metoda inginerului Iordachescu. Fiecare panou grupeaza tematic, pentru fiecare cladire, planurile si datele tehnice ale operatiunii de translatie, fotografii-document facute in diferite momente ale deplasarii, precum si diverse marturii de epoca: fotografii, scrisori si dedicatii venite din partea mai multor personalitati ale lumii ecleziastice si culturale si adresate inginerului Eugeniu Iordachescu, in acele momente sau cu alte prilejuri. Este propus, cu alte cuvinte, un discurs cu precadere vizual, in care explicatiile scrise sunt reduse la un minimum necesar.

Singurul text – concomitent marturie si text argumentativ al expozitiei – este cel al acad. Razvan Theodorescu, in care este prezentat succint contextul in care a fost elaborata si pusa in practica metoda inginerului Iordachescu [4]. Nu lipsesc fotografii ale monumentelor pe amplasamentele actuale, astfel incat publicul sa aiba posibilitatea de a compara situatiile de dinaintea si de dupa efectuarea mutarii.

Chiar daca este adevarat, cel putin in ceea ce priveste bisericile, ca translatia a fost un compromis nemultumitor, atat din punct de vedere estetic si urbanistic – amplasamentul final nu e, in aproape niciunul dintre cazuri, de natura sa puna in valoare monumentele –, cat si din punct de vedere canonic [5], ea a fost, cu siguranta, un compromis necesar si, in acel moment, singura optiune in fata perspectivei demolarii. Dupa cum, in repetate randuri, au marturisit atat inginerul Iordachescu, cat si preotii si ierarhii Bisericii Ortodoxe Romane cu care acesta a colaborat, toate edificiile religioase au fost salvate in extremis, sub presiunea grabei si a unor directive capricioase si putin favorabile [6].

Cazul primei lucrari de translatie (1982), cu care se si deschide expozitia, este, in acest sens, foarte reprezentativ. Ansamblul manastiresc Schitul Maicilor se afla in Dealul Spirii, chiar pe locul unde era planificata construirea Casei Poporului, fapt care, potrivit proiectului aflat atunci in plina desfasurare, impunea daramarea sa completa. Mergand, in calitate de inginer insarcinat cu demolarea, sa viziteze locul, Eugeniu Iordachescu a fost impresionat de mica biserica a ansamblului, un elegant monument de epoca brancoveneasca, databil in 1726, si a decis sa o salveze prin procedeul translatiei.

Metoda originala de translatie elaborata atunci de inginerul Iordachescu a fost, dupa propriile afirmatii, inspirata de imaginea unui ospatar care tine pe o tava un numar de pahare pline cu un anumit lichid si care se plimba printre musafiri fara sa verse lichidul. Va marturisi mai tarziu: „Asta a fost ideea de la care am plecat, ca la baza constructiei sa introduc o dala groasa, nedeformabila, astfel incat sa pot sa obtin un plan rigid, pe care sa mentin cladirea.” [7]

Dupa efectuarea lucrarilor de consolidare a bisericii, s-a executat, atat pe conturul, cat si la interiorul constructiei, un sistem de grinzi din beton armat – practic, o noua structura de rezistenta, denumita de inginerul Iordachescu „cadru purtator”. Un complex de cinci miscari a fost executat dupa sectionarea legaturii cu pamantul a vechii fundatii si construirea noului cadru purtator: biserica, grea de 745 t, a fost ridicata 1,67 m si apoi deplasata pe cai de rulare pe o distanta de 245 m, efectuandu-se doua rotiri cu 13°49’ si 36°30’ si o coborare de 0,25 m inainte de fixarea pe noua pozitie. Biserica, astfel salvata, singura ramasita a ceea ce a fost ansamblul Schitul Maicilor, poate fi vizitata si astazi pe amplasamentul final din Str. Antim Ivireanul nr. 49.

Metoda a fost aplicata din nou si cu acelasi succes, in anii urmatori (1983–1988), pentru alte biserici situate in zona supusa sistematizarii; este vorba despre Biserica Olari (1758), Sf. Ilie-Rahova (1838), Sf. Ioan cel Nou (1740), Sf. Gheorghe-Capra (1877) si Sf. Stefan-Cuibul cu barza (1760). Chiar daca metoda a fost, esential, aceeasi, translatia s-a facut, de fiecare data, in alte conditii. Asa cum inginerul Iordachescu a marturisit undeva, „la executarea lucrarilor de translatie, fiecare rezolvare reprezinta un unicat” [8], solutia adoptata fiind conditionata de caracteristicile constructive ale monumentului, de unghiul deplasarii, ca si de configuratia terenului pe care s-a efectuat deplasarea.

Anul 1985 a adus problema translatiei unei parti a ansamblului manastiresc Antim (Manastirea Tuturor Sfintilor), cuprinzand si impunatorul Palat Sinodal (1912), intrucat profilul la strada al monumentelor ar fi provocat o ruptura in aliniamentul blocurilor nou construite de pe B-dul Unirii (pe atunci, B-dul Victoria Socialismului). Pentru a degaja viitoarea artera, o parte dintre cladirile care alcatuiau ansamblul au fost demolate iar Palatul Sinodal a trebuit sa fie tras 33 m (cu o rotire cu 13°) in interiorul incintei manastirii.

Translatia acestei constructii a fost, dupa marturisirea inginerului Iordachescu, „o premiera mondiala” [9]. Palatul avea o greutate de 9.000 de tone, dintre care mai mult de o mie de tone le reprezentau numai cele circa o suta de mii de volume ale bibliotecii, ori nimic, nici carti, nici mobile, nu a fost evacuat pe durata efectuarii translatiei. Mai mult, s-au luat masuri suplimentare, astfel incat activitatile desfasurate in cladire sa nu fie intrerupte: instalatia de incalzire centrala a functionat in permanenta, cazanul de calorifer fiind montat suspendat pe o platforma care s-a miscat odata cu cladirea, avand racorduri elastice la instalatia de gaze si apa. Performanta aceasta a fost cu atat mai mare, cu cat greutatile de infruntat au fost, si ele, iesite din comun. Mutarile au fost efectuate pe timp de iarna, in conditii de vreme deosebit de dificile (in luna ianuarie, temperatura ajunsese la -20 C°) si sub presiunea unor termene foarte stricte.

Tot in 1985, in luna octombrie, au fost translatate biserica si clopotnita Manastirii Mihai Voda (1589) de pe Dealul Spirii. Operatiunea a fost extrem de dificila, miza fiind salvarea si translatia, in tandem, a celor doua cladiri, ambele foarte grele (3.100 t si 289 t, respectiv), pe o distanta de 129 m. Au fost executate nu mai putin de sase miscari in spatiu pentru a le aduce pe amandoua pe amplasamentul final.

Astazi, cele doua monumente se gasesc pe Str. Sapientei, in spatele unui bloc cu opt etaje. Decis in imprejurari nefericite, contextul urbanistic actual nu e deloc in masura sa le puna in valoare, spatiile foarte inguste din jur facand, practic, imposibila o perceptie adecvata a monumentalitatii celor doua vechi constructii. De aceea, nu o data, inginerul Eugeniu Iordachescu a argumentat oportunitatea si chiar necesitatea readucerii lor pe vechiul amplasament, inaintand si solutiile tehnice pentru indeplinirea acestui proiect [10].

O performanta corelata procedeului de translatie a fost, in 1988, ridicarea Bisericii Vechi a Manastirii Ramet din judetul Alba, monument de o extraordinara valoare istorica si identitara, databil in secolul al XIV-lea, aflat la acea vreme in pericol sa fie avariat iremediabil de infiltrarile de apa de la suprafata si din panza freatica. Edificiul, greu de 700 t, a fost consolidat si apoi ridicat cu 2,08 m.

Metoda Iordachescu a permis translatia si pastrarea in functiune a mai multor edificii civile, sociale si industriale. Cazurile a patru astfel de edificii, din judete diferite, au fost incluse in expozitie; este vorba despre Casa memoriala Anton Pann din Ramnicu Valcea (1982), sediul Bancii Nationale din Miercurea Ciuc (1984), Spitalul Dermato-Venerian din Craiova si Blocul A2 de pe Platoul Romanilor din Alba-Iulia (1987).

„Epopeea” elaborarii si aplicarii metodei Iordachescu merita retinuta nu numai pentru interesul sau istoric si documentar, ci si pentru ca ea furnizeaza un exemplu despre modul cum curajul si constiinta civica pot impulsiona performanta tehnica si pot avea cele mai spectaculoase consecinte in sfera practica. Acesta a si fost, de altfel, principalul mesaj al expozitiei organizate de Muzeul Brailei „Carol I”.

 

Note:

[1] Eugeniu Iordachescu, capitolul „Deplasarea monumentului istoric si de arhitectura «Schitul Maicilor» din Bucuresti”, Translatia constructiilor [1986], republicat in Dr. ing. Eugeniu Iordachescu: un salvator al monumentelor de arhitectura, ingrijitor ed.: Viorel Gh. Speteanu, Editura Fundatiei Culturale Gheorghe Marin Speteanu, Bucuresti, 2011, p. 86;

[2] Acestea sunt: Procedeu si instalatie pentru ridicarea si deplasarea constructiilor; Procedeu si instalatie pentru ridicare, rotire si deplasare a constructiilor; Procedeu si dispozitive pentru protectia antiseismica a constructiilor;

[3] V. supra, nota 1;

[4] Acest text, intitulat „Inceputul demolarilor de biserici”, a aparut pentru prima data in (ed.) Viorel Gh. Speteanu, op. cit., p. 17;

[5] V., in acest sens, declaratiile ing. Eugeniu Iordachescu, precum si afirmatiile arh. Augustin Ioan, in (ed.) Viorel Gh. Speteanu, op. cit., pp. 674–675 si 680–681, respectiv pp. 500–501;

[6] V. (ed.) Viorel Gh. Speteanu, op. cit., pp. 466–467;

[7] Eugeniu Iordachescu, intervievat de Rodica Magheran; inregistrare radio din 3 februarie 1996, transcrisa in (ed.) Viorel Gh. Speteanu, op. cit., p. 415;

[8] Eugeniu Iordachescu, capitolul „Deplasarea monumentului istoric si de arhitectura «Biserica Olari» din Bucuresti”, Translatia constructiilor [1986], republicat in (ed.) Viorel Gh. Speteanu, op. cit., p. 118;

[9] Eugeniu Iordachescu, intervievat de Rodica Magheran; inregistrare radio din 3 februarie 1996, op. cit., p. 418;

[10] V. grupajul de articole si interviuri pe aceasta tema din (ed.) Viorel Gh. Speteanu, op. cit., pp. 546–569.

Autor:
Alina-Ruxandra Mircea – Muzeul Brailei „Carol I”, Sectia Arta

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 135 – aprilie 2017, pag. 36

 



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2017/04/06/performante-tehnice-spectaculoase-metoda-iordachescu-de-translare-a-monumentelor-si-cladirilor/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.