Menu
Categories
Personalitati de prestigiu – ing. Alfons Oscar Saligny (1853 – 1903)
01/08/2017 Personalitati din constructii
Share

In cele ce urmeaza va supunem atentiei un nou episod din periplul nostru in lumea personalitatilor care, prin activitatea lor, prin complexitatea si performanta operelor realizate, merita sa fie rememorate si in paginile revistei noastre.

Acesti oameni tre­buie sa ramana pe mai departe in randul celor care au contribuit la renumele scolii romanesti de constructii. Un nume simplu – ing. ALFONS SALIGNY, dintr-o familie de adevarati specialisti. 

ing. Nicolae St. NOICA, profesor asociat UTCB

 

Este o datorie de onoare pentru mine sa readuc in memoria constructorilor romani si nu numai a lor, personalitatea profesorului dr. ing. Alfons Saligny, cre­atorul primului laborator de incer­cari pentru materiale de constructii.

Familia Saligny era de origine franceza si se pare ca a parasit Franta in urma revocarii edictului de la Nantes, stabilindu-se in Prusia. Nu se stie precis cum a venit la noi Alfred Saligny, tatal lui Alfons si Anghel. Este foarte probabil ca a fost chemat de unii boieri moldoveni pentru a le instrui copiii. Au fost mentionate numele familiilor Sutu si Ghica.

Alfons Saligny s-a nascut la Serbanesti, judetul Tecuci, la 3 aprilie 1853. Studiile primare le face in familie si in pensionul de copii deschis de tatal sau in Focsani. Odata cu aparitia gimnaziului din Focsani, Alfons si Anghel sunt trimisi la aceasta scoala pentru a-si completa studiile secundare.

Ion lonescu (Ion lonescu Bizet, profesor la Scoala Nationala de Poduri si Sosele, cel mai mare istoric al con­structiilor din Romania) povesteste ca fostul camarad al fratilor Saligny, profesorul de curs secundar Buchianu, ii spunea ca, in gimnaziu, Anghel nu era printre cei dintai din clasa, spre deosebire de fratele sau Alfons care se numara printre elevii eminenti.

Dupa Unirea Principatelor, strainilor stabiliti in tara li s-a cerut sa declare daca vor sa devina cetateni romani. Alfred Saligny a cerut cetatenia romana, astfel incat copiii sai au fost, de la inceput, cetateni romani.

Pentru completarea studiilor secundare, Alfred Saligny a plecat cu copiii sai, Alfons, Anghel si Sofia, la Postdam, in Prusia. Alfons Saligny urmeaza chimia la Berlin, unde studiaza cu renumitul profesor Hofmann. Se intoarce in tara in anul 1875, avand titlul de doctor in chimie, obtinut in baza unei teze de chimie organica (lucrarea se gaseste la Biblioteca Academiei).

In anul 1875 ocupa postul de chimist la laboratorul Eforiei, la Spitalul Coltea, si pe cel de profesor de mineralogie la Scoala de Poduri si Sosele.

La 17 aprilie 1899, prin decretul nr. 1346, Alfons Saligny este numit profesor la catedra de chimie gene­rala si aplicata a Scolii de Poduri si Sosele, pe care o conduce pana la sfarsitul vietii (1903).

Intre 1879 si 1899 detine, in paralel, functia de sef al laboratorului Monetariei Statu­lui, iar intre 1899 si 1903 pe cea de sef de serviciu la Caile Ferate Romane.

O data cu inceperea – in anul 1879 – a studiilor pentru constructia liniei Buzau – Marasesti, prima linie lucrata de ingineri romani, caile fe­rate si lucrarile publice cunosc o mare dezvoltare. O era de prosperi­tate tehnica se deschide pentru ge­neratiile de tineri ingineri romani.

Pentru acesti ingineri formati la scoala constiincioasa a studiu­lui si care se confruntau cu nece­sitatea de a intrebuinta multe din materialele indigene, se impunea examinarea calitatii acestor mate­riale. De aceea, in anul 1886, terminandu-se constructia localului Scolii Nationale de Poduri si Sosele din Bucuresti, se organizeaza aici, in conditii excelente, Laboratorul pentru analize si incercari de materiale. La staruintele lui Alfons Saligny, laboratorul a fost structurat si dotat la nivelul celor mai moderne laboratoare ale timpului.

„Dezvoltarea data acestei parti a cladirii – spunea profesorul inginer Scarlat Varnav in anul 1888 – care se compunea din cabinet pentru incercari de calorimetrie, cabinetul profesorului sef al acestui laborator, o sala pentru un motor de gaze de 4 cai putere, laborator pentru analize pur stiintifice, laborator pentru incercari industriale, o camera pentru ba­lantele de precizie, in fine o sala mare in care sunt insirate mesele de experienta a elevilor-ingineri si chel­tuielile insemnate de 65.000 lei (amintim ca suma cheltuita la constructia scolii fusese de 835.280 lei) pentru cumpararea celor necesare acestui laborator, se justifica de scopul urmarit. Directiunea scolii a voit sa faca acest laborator sa serveasca nu numai ca ajutor puter­nic pentru invatamantul chimiei, dar totodata el e destinat a servi si ca laborator oficial pentru toate incer­carile asupra materialelor intre­buintate la lucrarile publice.”

Profesorul dr. Alfons Saligny si-a consacrat toata activitatea aces­tui laborator; aici si-a petrecut viata in ultimii ani, contribuind prin munca, stiinta si priceperea sa, la dez­voltarea si renumele scolii noastre de ingineri. Ca om pasionat de stiinta, Alfons Saligny nu a putut ramane in afara aso­ciatiilor stiintifice din tara. De aceea, in 1883, intra in Societatea Politehnica, recent infiintata – 1881 – unde ramane membru 20 de ani, 10 ani fiind ales con­tinuu in comitetul societatii. In 1890, ia parte la crearea Societatii de Stiinte, alaturi de nume de prestigiu ca: dr. Constantin Istrati, Emil Bacaloglu, Petru Poni, fiind, in doua randuri, presedinte al aces­teia.

In anul 1895 ia parte, ca reprezentant al Romaniei, la a V-a conferinta inter­nationala ce a avut loc la Zürich, convocata de profe­sorul Tetmayer, unde s-a discutat modul de unificare a metodelor de incercari ale materialelor pe plan international. Cu acest prilej s-a infiintat Asociatia Internationala de Incercari de Mate­riale, la congresele careia el va reprezenta Romania (Stocholm 1897, Budapesta 1901).

Alfons Saligny a fost membru corespondent al Academiei Romane si membru al Societatii de chimie din Londra.

Dupa realizarea docurilor si silozurilor de la Braila si Galati (1886-1889) la care s-a folosit betonul armat pentru prima data in tara noastra, cel de-al zecelea deceniu al secolului al XlX-lea marcheaza inceputul unor mari lucrari publice. Amintim podurile peste Dunare, Jiu, Prahova, podurile Constanta si Giurgiu, cladirile Palatului de Justitie, Palatul Muzeului de Istorie, Casa de De­puneri etc.

Prezentam o copie dupa originalul cu rezul­tatele analizelor pentru cimentul folosit la cladirea Palatului de Justitie cu semnatura prof. Alfons Saligny, ca urmare a cererii inaintate S.N.P.S. de directorul lucrarilor palatului, arhitectul Ion Mincu, cu propria semna­tura.

Pentru lucrarile publice era necesar controlul materialelor de constructii utilizate. In aceste conditii, in laboratorul de incercari de materiale al Scolii de Poduri si Sosele, timp indelungat unicul din tara, Alfons Saligny a facut peste 26.500 de analize si incercari de materiale pentru administratii si par­ticulari; aceasta in afara lucrarilor proprii pentru curs si a celor rea­lizate cu elevii sai. Intr-un raport adresat in 1892 directiunii scolii, pro­fesorul Alfons Saiigny imparte analizele executate de el in 12 cate­gorii, clasificare care s-a mentinut pana in anul 1930.

Aceste analize si incercari pot fi caracterizate – asa cum se arata in Buletinul Societatii Politehnice din 1911 – ca fiind „exemple de constiin­ciozitate si minutiozitate, certificatele eliberate de dansul erau indis­cutabile, inatacabile prin contraexpertize.”

Ca urmare a acestor analize, prof. dr. Alfons Saligny trage o serie de concluzii, face propuneri de ameliorare a fabricatiei, com­pleteaza si modifica o serie de ca­iete de sarcini.

Alfons Saligny se stinge din viata in anul 1903, la numai 50 de ani, in plina putere de munca, in urma unei boli necrutatoare.

In anul 1910, in semn de recunoastere a remarcabilei sale activitati, i se ridica un bust in curtea de onoare a Scolii de Poduri si Sosele (astazi cladirea Politehnicii din str. Grivitei colt cu str. Polizu).

„Sa pastram – spunea dr. C. Istrati in 1903 – exemplul vietii lui Alfons Saligny, ca o dovada ca ea nu e rodnica, utila si iubita, decat atunci cand e demna, corecta si produc­tiva.” 

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 139 – august 2017, pag. 58

 



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share
Lasă un răspuns
**** *