«

»

Sa nu ne mai ascundem gunoiul sub pres!

Share

O vorba veche si inteleapta spune ca:
Pentru a putea rezolva o problema trebuie, mai intai, sa recunosti ca ea exista! 

Ei bine, se pare ca tocmai aceasta vorba nu este cunoscuta autoritatilor MLPAT (sau cum s-o mai numi el acum?!?) si ISU de la noi, pentru ca – nu-i asa? – daca nu recunosc ca exista acea problema atunci ma pot preface ca ea nu exista, dorm linistit si ma pot ocupa de alte chestiuni mai placute si, de obicei, mai profitabile!!!

Exact aceasta este situatia intr-unul dintre numeroasele cazuri in care siguranta la foc din Romania este legata la ochi si, in schimb, i se susura la ureche sa stea linistita si sa taca pentru ca totul este bine si in regula. Despre ce situatie este vorba? Despre protectia la foc a elementelor structurale din lemn. Sa detaliez putin.

Pana acum cativa ani, protectia la foc a unui element structural din lemn se considera suficienta daca se putea demonstra/asigura o clasa de combustibilitate conforma normelor in vigoare (C0 – C5). Treaba era clara; era nevoie doar de un test de laborator autorizat  – de regula al Centrului de Studii (finalizat cu un buletin de analiza) – care sa certifice clasa de combustibilitate la foc pe care o are esantionul prezentat, prezumat a fi identic cu lemnul din structura ce trebuia protejata. In aceasta situatie, inginerii isi calculau structura doar static si dinamic (la eforturile evaluate din proiect) iar siguranta la foc nu era problema lor; ea se rezolva de altii, prin alte metode specifice (ignifugare, carcasare etc.). Iar toata lumea era multumita in coltul nostru periferic de Europa, desi P-118 impunea, demult, si durate de timp – dar acestea erau solicitate numai la metal, nu si la lemn!

Iata insa ca Romania intra in CE si regulile se schimba; trebuie sa ne aliniem la legislatia si filozofia europeana, mult mai complexa, precisa, drastica si stiintifica. Si aici incep sa apara problemele, pentru ca toata lumea stie lentoarea bizantina cu care administratia din Romania adopta legislatia europeana armonizata, ba chiar „piedicile” discrete care se pun pe drumul acesta.

Intr-o atare situatie, pompierii sunt „mai vioi” si incep sa ceara durate de rezistenta la foc si la lemn, conform P-118/99!! Si acum incepe „paranghelia”:

Certificarea duratei de rezistenta la foc se poate face prin doua metode:

  • Ori printr-un test de laborator „full scale” – adica la „scara naturala”;
  • Ori prin calcul matematic, conform Eurocode 5.

Intrucat prima solutie nu este posibila, din cauza incompatibilitatii dintre dimensiunile structurii reale de lemn care trebuie testata si marimea standard a unui cuptor de incercari (3 m x 3 m x 3 m.), trebuie recurs la metoda a 2-a. Dar cum? Cine stie sa faca calcule conform Eurocode 5? Si daca ar sti, ce inseamna aceasta si la ce rezultate conduce?

In principiu, pe durata unui incendiu, lemnul trece succesiv prin 3 faze (fig. 1):

Faza I – lemn normal, sanatos – sectiunea utila A2;

Faza II – de piroliza, in care lemnul incepe sa piarda din performante. Lemnul aflat in acest stadiu nu mai respecta conditiile de rezistenta luate in calcul;

Faza III – de carbonificare, in care lemnul isi pierde complet performantele de rezistenta. Lemnul aflat in acest stadiu nu mai respecta conditiile de rezistenta luate in calcul.

Tratarea superficiala a lemnului cu substante de protectie se poate face:

  1. cu substante ignifuge care se impregneaza in lemn (dar care se pirolizeaza si carbonateaza totusi in caz de incendiu, reducand sectiunea de rezistenta a acestuia de la A2 la A1);
  2. cu substante termospumante, care nu se impregneaza in lemn si care expandeaza in exterior, formand un strat carbonatos de protectie, pastrand intacta sectiunea de rezistenta A2 a acestuia).

Din figura 2 rezulta si ca solutia de protectie cu sisteme termospumante este cea mai performanta si avantajoasa iar avantajele ei (in cazul utilizarii produsului transparent Unitherm – SIKA pentru interior) rezulta cu evidenta din cele de mai jos:

  • Pastreaza aspectul natural al lemnului;
  • Durata de timp egala cu cea a suportului, daca nu variaza conditiile de mediu initiale;
  • Sectiunea portanta a lemnului ramane nealterata, nefiind necesara inlocuirea structurii dupa incendiul de proiect;
  • Aduce lemnul in clasa C1 de reactie la foc, conform P-118 (clase posibile C0 – C5) – practic incombustibil;
  • Asigura o suprafata care nu permite dezvoltarea ciupercilor, fungilor etc., fiind un mediu steril (utilizabil in „zone curate”);
  • Este un produs verificat si produs in Germania de peste 60 de ani (primul produs din lume de acest tip);
  • Un portofoliu impresionant de lucrari in toata lumea.

Pe scurt si fara multa matematica, ideea este ca – pe durata unui incendiu -, sectiunea de lemn portanta (sanatoasa) se reduce (prin piroliza si carbonatare). Problema sigurantei la foc in acest caz este ca, dupa incendiu, partea ramasa sanatoasa si portanta a sectiunii elementului de lemn sa nu scada sub sectiunea minima de rezistenta, rezultata din calcul. In caz contrar, structura se prabuseste.

Solutia este evidenta: dupa calculul static si dinamic (care defineste dimensiunile sectiunilor elementelor din lemn) trebuie stabilit prin calcul (cu ajutorul Eurocode 5) cu cat se reduce sectiunea in cazul unui incendiu de X minute iar aceasta valoare/grosime sa se adauge sectiunii initiale de calcul.

Problema pare simpla numai ca:

  • nimeni (sau aproape nimeni) nu stie sa faca acest calcul si, pe cale de consecinta;
  • nicio structura existenta (sau care se proiecteaza chiar in acest moment) nu beneficiaza de acest surplus dimensional, adaugat la sectiunea initiala calculata doar static si dinamic.

Si acum apare intrebarea cruciala: daca structurile din lemn existente in acest moment in Romania nu au fost calculate pana acum si la foc (la pierderile de sectiune produse prin ardere), cate dintre ele vor rezista unui incendiu? Raspuns: cu exceptia celor supradimensionate accidental, NICIUNA! Ceea ce se si intampla, in mod regulat, in prezent.

In acest moment, autoritatile noastre se afla in fata urmatoarei dileme:

  1. Sa recunoasca si sa accepte deschis acest lucru, ceea ce ar insemna obligatia lor de a incepe urgent un program masiv de formare a inginerilor structuristi de lemn in folosirea Eurocode 5. Aceasta presupune acceptarea faptului ca tot ce s-a facut pana acum este gresit si nicio structura din lemn nu va rezista la un incendiu (ceea ce se intampla, de fapt, in mod curent in prezent) si sa defineasca un „punct zero”, de la care va incepe un moratoriu (de cativa ani) pana la alinierea la noile cerinte (vezi istoria similara cu „calculul temperaturii critice la structurile metalice”, care nu este nici acum clara pana nu va apare noul P-118/1) sau
  2. Sa „ascunda gunoiul sub pres” (vezi, de aici si titlul articolului), sa se prefaca ca nu au habar de aceasta problema si sa lase piata sa se descurce cum stie, perpetuand situatia actuala, in care:
  • Inginerii structuristi de lemn nu stiu (in covarsitoarea lor majoritate) sa calculeze, conform Eurocode 5, dar dau rezistente la foc fanteziste si nefundamentate in proiectele lor, ca sa nu le fie respinse si sa poata obtine avizul / autorizatia ISU;
  • ISU cunoaste situatia (mai putin la baza si mai mult la varful ierarhiei) dar „se face ca ploua” atata timp cat documentatiile ajung acolo cu o durata marcata de rezistenta la foc si care satisface cerintele lor. In definitiv, este reponsabilitatea proiectantilor si, in caz de necaz, sa se descurce ei cum stiu, pompierii fiind neimplicati si „acoperiti” legal (au cerut ceva care li s-a dat, ei neavand responsabilitatea de a verifica informatia respectiva!).

Este situatia cea mai comoda pentru ele si in care isi pot continua starea de „dolce far niente”… ceea ce si fac de ani buni incoace!

Aceasta situatie a fost semnalata de mai multe ori de ASI dar fara nici un rezultat. Concret, toti recunosc verbal existenta problemei dar recunoasterea ei oficiala ar conduce la implicarea autoritatilor de resort intr-un program national, cu responsabilitati, munca si efort – ceea ce, trebuie sa recunoastem, nu le prea sta in obicei!

Pana atunci, structurile din lemn existente (si care se vor mai construi inca dupa actualul sistem) vor continua sa arda „in mod legal”, pompierii vor cauta si analiza „cauzele tehnice ale incendiului”, nimeni nu va fi gasit vinovat iar proprietarii vor pierde banii investiti (daca nu sunt asigurati!).

Supun aceasta problema tuturor colegilor de breasla si sper ca puterea vocilor noastre reunite sa poata trezi din amortire factorii de decizie.

P.S. Pana cand se vor „trezi din amortire” factorii de decizie, ASI ofera – pentru inginerii structuristi de lemn din tara noastra – un ciclu de cursuri de formare de 3 zile, cu eliberarea de diplome, in utilizarea Eurocode 5. Persoanele interesate sunt rugate sa ne contacteze (horia.nicolescu@sigura.ro) pentru organizarea seriilor. 

Autor:
arh. Horia Mihai NICOLESCU – vice-presedinte ASI 

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 142 – noiembrie 2017, pag. 56

 



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2017/11/01/sa-nu-ne-mai-ascundem-gunoiul-sub-pres/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.