«

»

Vreti infrastructura? Schimbati legislatia!

Share

Unul dintre domeniile in care Romania se afla mult in urma tarilor dezvoltate este, fara indoiala, infrastructura (constructia de autostrazi, modernizarea cailor ferate, aeroporturile, spitalele, statiile de epurare si cele de prelucrare a gunoiului, instalatiile de apa si canalizare etc.). Sunt investitii care se fac, in proportie covarsitoare, din fonduri publice, de la Bugetul de Stat sau europene.

O ilustrare elocventa a faptului ca aici se afla cele mai mari probleme ale investitiilor din Romania sunt si rezultatele economice, din acest domeniu, pe primele opt luni ale anului 2017.

Daca economia, per total, a crescut cu cca 6%, sectorul constructiilor a scazut, in aceeasi perioada, cu 4,9%. Dar ceea ce este mai elocvent e ca domeniul cladirilor rezidentiale – cu investitii din fonduri private – a crescut cu 85% fata de perioada similara a anului trecut. Deci, in Romania se construieste! Dar de ce numai din fonduri private? Pentru ca in sectorul constructiilor ingineresti, unde principalul investitor este Statul, investitiile s-au redus cu 24,5%. Care o fi cauza acestei situatii?

In niciun caz lipsa banilor. Bani alocati au fost in fiecare an, numai ca ei nu au putut fi cheltuiti. De ce? 

Nu trebuie sa fii mare specialist pentru a intelege ca diferenta provine de la modul cum se alege antreprenorul general al investitiei. Daca investitorul privat alege un antreprenor pe care il cunoaste, cu care a mai lucrat, in care are incredere ca ii va face o lucrare de calitate, la investitiile din fonduri publice sau europene primeaza alte criterii. Aici trebuie facute licitatii, urmate de contestatii peste contestatii, in care conteaza, in primul rand, pretul cel mai mic si nu experienta constructorului, seriozitatea lui, dotarile sale materiale si umane. Iar contestatiile la CNSC (Consiliul National al Solutionarii Contestatiilor) si la tot felul de instante judecatoresti, intarzie cu ani de zile inceperea lucrarilor, astfel incat, nu de putine ori, dureaza mai mult perioada de alegere a constructorului decat lucrarea propriu-zisa.

Pentru a va convinge de acest lucru (daca mai este nevoie) va vom prezenta si cateva exemple.

Vom incepe cu o autostrada, domeniu in care problemele sunt printre cele mai dureroase. Este vorba despre tronsonul de autostrada Sebes – Turda (70 km) care va face legatura intre Autostrada A1 (Constanta – Nadlac) si A3 Transilvania (Brasov – Oradea).

In aprilie 2013 s-a acceptat realizarea tronsonului Sebes – Turda din fonduri europene, considerandu-se o solutie de avarie care sa mai salveze din fondurile europene ale exercitiului financiar 2007 – 2013. Conditia era sa se finalizeze lucrarile pana la sfarsitul anului 2015. S-a pornit de la situatia ca acest tronson avea intocmita documentatia pentru realizarea ca „drum expres”. S-a actualizat rapid studiul de fezabilitate, s-au transformat proiectele din drum expres in autostrada iar in iulie 2013 s-a lansat licitatia.

Desemnarea castigatorilor s-a facut in ajunul Craciunului 2013. Si apoi a inceput… balciul. Au fost depuse contestatii pentru toate cele patru loturi. Iar dupa lungi proceduri la CNSC si in justitie, contractele de executie s-au semnat abia la inceputul lui aprilie si respectiv, in noiembrie 2014. Asa se face ca finalizarea lucrarilor pana la sfarsitul lui 2015 a devenit imposibila, mai ales ca, intre timp, au aparut si alte probleme (lipsa exproprierilor, a avizelor de mediu, schimbari de solutii etc.). In aceste conditii, cele patru loturi ale autostrazii vor fi gata, unele la sfarsitul lui 2017 iar celelalte in 2018. Asa ca, pana la urma, in loc sa „salveze” bani din exercitiul financiar 2007 – 2013, Autostrada Sebes Turda va consuma circa 400 milioane euro din exercitiul financiar 2014 – 2020.

In acest caz, insa, intarzierea cauzata de contestatii a fost de circa un an. In alte situatii ea este mult mai mare. Un asemenea caz nefericit este Cazinoul din Constanta, o cladire superba, reprezentativa pentru litoralul romanesc, aflata acum in paragina.

S-a incercat, de mai multe ori in ultima perioada, gasirea solutiilor pentru renovarea acestei cladiri.

Pana la urma, in 2015, guvernul de atunci a alocat 9,5 milioane de euro pentru reabilitarea Cazinoului. In iulie 2015 s-a organizat o licitatie la care au participat 5 asocieri de firme (vreo 45 de societati in total, multe dintre ele fara nicio experienta in renovarea unor asemenea monumente istorice). In urma licitatiei s-a stabilit o asociere castigatoare. Dupa anuntarea castigatorilor au urmat, bineinteles, contestatiile. Apoi s-a hotarat ca licitatia sa fie reluata cu aceleasi oferte, moment in care au aparut alte contestatii. Au trecut, de atunci, peste doi ani. Credeti ca au inceput lucrarile? Nici vorba! Practic, fata de situatia din iulie 2015, nu s-a avansat cu niciun pas.

Dar, ce credeti, se poate si mai rau? Da, se poate!

Iata povestea „Extinderii Statiei de Epurare de la Glina” – data in functiune in 2011. Acum, aici se curata mecanic cca 85% din apa uzata care intra in statie, cu un ritm de 10 metri cubi pe secunda, insa doar jumatate din aceasta cantitate este curatata complet. De aceea, in 2013, Comisia Europeana a aprobat finantarea Fazei a II-a a Proiectului, respectiv „Finalizarea Statiei de Epurare a Apelor Uzate, Glina, reabilitarea colectoarelor principale de canalizare si a Canalului Colector de Apa Uzata – Dambovita”. Data prevazuta pentru finalizare era decembrie 2015.

Suntem in 2017. Deci, investitia trebuia sa fie gata de doi ani. As?!

Vreti sa va spunem cum a evoluat procesul de licitare? Sa va spunem, ca e interesant! O adevarata telenovela. O telenovela care poate fi multiplicata de zeci, sute de ori la nivelul lucrarilor de infrastructura din intreaga tara.

Iata! In februarie 2013 au depus oferte opt asocieri de firme. Au fost selectate, dintre acestea, trei asocieri: FCC Construction, Aquala Infrastructures SA si Degremont SASU care au obtinut 96,77 puncte; Constructii Erbasu, OTV International SASU si OTV SASU cu 62,61 puncte si Aktor SA cu 54,10 puncte.

Procedura a fost contestata, la CNSC, de catre doua dintre asocierile care nu fusesera selectate. Contestatiile acestora au fost respinse de CNSC dar una dintre firme face plangere la Curtea de Apel. Se hotaraste reevaluarea a doua candidaturi (Aktor si Passavant).

In aprilie 2014 se comunica noile rezultate: Erbasu – 90,19 puncte, FCC Construction – 63,88 puncte iar Aktor este din nou respinsa.

Urmeaza alte contestatii. In iulie 2014 se comunica noile rezultate: din nou Erbasu este pe primul loc. FCC Construction contesta iarasi. Pierde la CNSC dar merge la Curtea de Apel care, in noiembrie 2014, obliga Autoritatea Contractanta la o noua reevaluare. Peste un an, la 12 octombrie 2015, se comunica rezultatele: Erbasu – 90,19 puncte, FCC Construction – 68 de puncte. Urmeaza, din nou, contestatie. CNSC o admite in parte, iar cele doua parti, dar si Primaria, adreseaza plangeri la Curtea de Apel Bucuresti.

In martie 2016 Curtea respinge toate plangerile. Pe 28 aprilie se comunica rezultatele reevaluarii: FCC Construction – 68 de puncte iar Erbasu – 30,19 puncte (deci, dintr-un condei, lui Erbasu i se scad 60 de puncte). Evident, din nou contestatii, Erbasu cerand revizuirea ultimei decizii.

La inceputul lui 2017 se da decizia finala. Castiga, dupa patru ani de lupte grele – o adevarata nebunie! FCC Construction – Aquale Infrastructures SA si Degremont SAS – o asociere a trei societati, spaniole si franceze.

Am citit atunci un articol asa de triumfalist si laudativ incat aveai impresia ca se refera la finalizarea cu succes a lucrarilor. Nici gand! Lucrarea nici nu incepuse. Articolul se referea la castigarea “razboiului” contestatiilor si lauda firma de avocatura care i-a ajutat pe constructori sa castige licitatia. Despre lucrare nimic! Nici cand va incepe, nici cand si cum va fi finalizata. Ce importanta mai avea lucrarea? Important e ca s-a castigat licitatia, nu? Om vedea noi daca si cum se va mai face.

Ce efecte economice a avut acest razboi nebun al contestatiilor?

Din cauza nefinalizarii lucrarilor pana la 31.12.2015 s-a pierdut alocarea de fonduri europene de peste 416 milioane euro din exercitiul financiar 2007 – 2013, urmand ca aceasta suma sa fie alocata din exercitiul financiar 2014 – 2020.

Acum, e adevarat ca si alte tari au probleme cu contestatiile. Numai ca acestea au gasit si solutiile. Despre una dintre aceste solutii, destul de eficienta – am zice noi -, ne-a vorbit comisarul european Corina Cretu, care ne-a sfatuit sa o adoptam si noi.

Solutia a fost aplicata in Polonia si a fost adoptata in Parlamentul acestei tari, care a legiferat ca toate contestatiile de la o lucrare sa fie finalizate in maximum sase luni.

Asadar, sase luni, in loc de aproape patru ani, ca la noi. De ce sa nu adoptam si noi o asemenea solutie? Pai, nu! Noi nu ii copiem pe altii. Noi avem solutiile noastre, originale.

Iata una propusa si aplicata de Razvan Cuc, fostul ministru al Transporturilor.

Dansul si-a propus sa intocmeasca o „lista a rusinii” cu firmele obisnuite sa faca contestatii. Vazandu-se pe lista, acestea se vor rusina si nu vor mai contesta niciodata. E eficient, nu?!

Dar poate ar trebui o lege care sa stabileasca termene si pentru CNAIR (Compania Nationala de Administrare a Infrastructurii Rutiere) in ceea ce priveste intocmirea Caietelor de Sarcini pentru licitatii, analizarea ofertelor, stabilirea castigatorilor etc., cele care intarzie si ele, in mod curent, inceperea lucrarilor.

Astfel, avem parte de situatii incredibile ca aceea de pe tronsonul de autostrada Gilau – Nadaselu.

Intre Gilau si Nadaselu s-a construit un “ciot” de autostrada – ca sa folosim o expresie uzitata de specialisti.

Chiar daca are doar 8,7 km, ea va fi foarte utila, venind in continuarea autostrazii Campia Turzii – Gilau, ocolind Clujul prin vest, dupa care se va intersecta cu drumul national DN 1F care merge spre Zalau si Satu Mare.

Tronsonul de autostrada Gilau – Nadaselu a fost executat de Asocierea Spedition UMB – Tehnostrade, dupa parerea specialistilor unul dintre cei mai seriosi constructori de autostrazi din Romania.

A rezultat o lucrare de calitate care este gata de receptie. Din pacate – din vina CNAIR – aceasta bucata de autostrada nu va putea fi folosita o perioada de timp, deoarece lipseste viaductul de la Gilau care sa faca legatura cu DN 1F.

Compania Nationala de Administrare a Infrastructurii Rutiere a avut la dispozitie, din 2013, cativa ani ca sa lanseze licitatia si sa demareze executia viaductului. A stabilit, insa, castigatorul si a semnat Contractul de executie a viaductului abia la 12 septembrie 2017, asa ca, pana la finalizarea acestuia, tronsonul de autostrada Gilau – Nadaselu va fi doar un “muzeu” negativ al infrastructurii romanesti.

Nu putine sunt situatiile in care contractele se reziliaza, din diferite motive, pe parcursul executiei unei lucrari.

Iata un asemenea exemplu. Este vorba despre Centura Ocolitoare a orasului Bacau, in lungime de 30,7 km. Centura Bacaului este extrem de utila fiind una dintre zonele cele mai tranzitate din tara (in prezent drumul traverseaza centrul orasului). Centura va reprezenta, totodata, primul tronson din viitoarea autostrada care va traversa Moldova.

In aprilie 2013, CNADNR a lansat licitatia iar in august 2013 au fost deschise cele 10 oferte. Desi pe primele doua locuri s-au plasat firmele de constructii ale lui Dorinel Umbrarescu si Costel Casuneanu – companii care au avut cele mai bune oferte – CNADNR a atribuit lucrarea celor clasati pe locul 3, firma turceasca EKO Insat Ve Tic AS. Au urmat, timp de peste un an si jumatate, numeroase contestatii in justitie. In cele din urma, justitia a decis ca atribuirea contractului catre societatea turceasca este legala iar in aprilie 2015 s-a semnat Contractul.

Din alte cauze – sa le numim birocratice – Ordinul de incepere a lucrarilor a fost dat abia in aprilie 2016 iar in luna mai a demarat organizarea de santier.

La inceputul lui 2017, insa, constructorul turc a anuntat ca, din cauza unor probleme pe care le are pe alte santiere, ii sunt blocate conturile si este in imposibilitatea financiara de a mai continua lucrarea de la Bacau. Asa ca, in 13 aprilie 2017, CNAIR a reziliat contractul cu firma turceasca.

Ce se va intampla in aceste conditii? Conform legislatiei actuale, Centura Bacaului va fi relicitata.

Va dati seama ca acum va mai dura un an, doi sau chiar mai mult, doar pana se va stabili un nou constructor? Si daca nici acela nu va fi in stare sa finalizeze lucrarea? Pai, vom avea investitia gata, vorba romanului, la Sfantu-asteapta.

Ar exista si alta solutie? Da! Iat-o!

O propune, de mai mult timp, dl Cristian Erbasu, presedintele Federatiei Patronatelor Societatilor din Constructii: „In cazul in care se reziliaza un Contract, acesta sa fie atribuit automat societatii clasate pe locul urmator la licitatia initiala.” .

O fi buna aceasta solutie? O fi aplicabila? Si daca da, de ce nu se aplica? Probabil pentru ca e prea simpla. Or, noi suntem adeptii lucrurilor mai complicate. Nu degeaba ne spunea comisarul european Corina Cretu: „v-ati impus singuri tot felul de reguli pe care nu vi le-a cerut nimeni, marind birocratia!”.

O alta cauza pentru care lucrarile din infrastructura Romaniei nu se pot executa in bune conditiuni – mai ales in ultima perioada – este lipsa fortei de munca. In aceste conditii, este de neinteles de ce autoritatile romane nu solicita firmelor care participa la licitatii sa dovedeasca faptul ca dispun de forta de munca necesara.

In acest caz sunt avantajate mai ales societatile straine, care vin la licitatii cu staff-ul si cu un grup de avocati. Apoi, in cazul in care castiga licitatiile, apeleaza la societati romanesti in subantrepriza iar daca nu reusesc nici asa, avocatii cauta diferite motive pentru rezilierea contractelor, solicitand si compensatii financiare.

Iata, asadar, o serie de obstacole care impiedica desfasurarea in bune conditiuni a investitiilor din infrastructura Romaniei. Sunt probleme care pot fi rezolvate prin modificari legislative pe care constructorii le asteapta de la Guvernul si Parlamentul Romaniei.

Dar, oare, va mai avea cineva timp sa se ocupe si de asemenea probleme? Greu de crezut!

Noi suntem ocupati cu: DNA, CSM, Inspectia Judiciara, Parchetul General, Legile justitiei, Codul Penal s.a, s.a.

Asa ca, ce nevoie mai avem si de infrastructura?

Autor:
Ionel Cristea 

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 142 – noiembrie 2017, pag. 16

 



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2017/11/01/vreti-infrastructura-schimbati-legislatia/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.