«

»

HIDROCONSTRUCTIA SA: Contributia la Edificarea Sistemului Hidroenergetic National (XXI). Oravita, leagan al tehnicilor apei: Lacul Mare si Lacul Mic

Share

Regiune cu o mare si framantata incarcatura istorica, Banatul se intinde pe teritoriul a trei tari, Romania, Serbia si Ungaria, granitele sale naturale fiind Dunarea, Muresul, Tisa si Muntii Banatului. Partea romaneasca a acestuia este intinsa pe teritoriul a 5 judete (Timis, Caras-Severin, o parte a judetului Arad, zona Orsovei din judetul Mehedinti si o parte a judetului Hunedoara). Amalgam de culturi si obiceiuri, marcheaza debutul tehnicilor ingineresti inca din antichitate.

Intre 102 si 105, Imperiul Roman se leaga peste Dunare de Dacia printr-o realizare de exceptie: podul cunoscut ca fiind al lui Apollodoros „din Damasc”, lung de 1.135 m, lat de 12 m, avand pilele si culeile din zidarie de piatra, cu suprastructura si parapeti din lemn de stejar. Deasupra fiecarei culee se afla cate un portal impunator, lucrarile fiind continuate cu doua mici viaducte, tot din zidarie de piatra. Dar despre aceasta lucrare, intr-un viitor articol.

La anii 1470, reper documentar initial in mentiona­rea comunitatii de la Rudaria („Eftimie Murgu” in zilele noastre), asezare de la poalele Muntilor Almajului, existau deja renumitele mori de apa, functionale si astazi: numaratoarea din 1874 spunea ca sunt 51 de mori, ramase 22 dupa inundatiile catastrofale din 1910.

Istoriceste, denumirea „Banat” vine de la capetenia de tinut, „ban”-ul, fiind singura regiune ce conserva acest titlu. Urme de locuire sunt stabilite ca avand o vechime de peste 40.000 de ani, Pestera cu Oase de pe Valea Minisului, in apropiere de Anina, adapostind cele mai vechi urme omenesti de pe teritoriul Europei.

Locuit in continuare de geti si apoi de daci, de pe la anul 300 d.Ch. este cucerit de huni care alcatuiesc primul stat sub conducerea lui Uldin, cu capitala situata, probabil, in zona Sannicolau Mare. In anul 454, in urma bataliei de la Nedao, hunii sunt izgoniti de catre gepizii lui Ardaric si se refugiaza in zona Donului.

In anul 535, imparatul Iustinian I (Flavius Petrus Sabbatius Justinianus) infiinteaza arhiepiscopia de rit latin „Justiniana Prima”, ce cuprinde si teritoriul Bana­tului prin „civiss-ul” Recidiva (actuala Varadia, pe locul asezarii dacice Arcidava). In anul 568, longobarzii, in alianta cu avarii, distrug visul lui Iustinian de reunificare a Imperiului Roman, iar Banatul ajunge sub stapanire avara pana in secolul al IX-lea, incepand cu khaganul (conducatorul) Baian I. Retinem ca Iustinian a fost cel ce a dorit si reusit codificarea dreptului roman.

Avarii au parte de 4 dinastii, din una dintre acestea facand parte si Glad, pana cand ultimul conducator, Ahtum, pierde in doua etape batalia cu maghiarii lui Stefan I. Ahtum, conducator crestin de rit bizantin, apuca de construieste doua manastiri (la Morisena, Cenadul de astazi si Ahtunmonostur, langa Pecica) pe care le populeaza cu calugari bizantini.

Intre 1347 si 1349, ciuma neagra decimeaza populatia Banatului, iar in 30 iulie 1552, Timisoara si impli­cit Banatul, acum maghiar, cedeaza asaltului otoman. Sancak-urile („steagurile” – forma de organizare terito­riala turcica) rezultate in urma cuceririi otomane sunt alipite Rumeliei, denumire turca a Peninsulei Balcanice.

In 1582, populatia zonei Caransebesului este inju­matatita de o noua epidemie de ciuma. La 140 de ani dupa sosirea turcilor, in 1696-1698, Imperiul Habsburgic incearca, fara rezultat, recucerirea Banatului. Abia Eugeniu de Savoya reuseste in 1716, la Petrovaradin, sa dea o lovitura de moarte Inaltei Porti. In septembrie – octombrie, Timisoara este eliberata. Campania de eliberare din Banat este condusa de generalul Claude Florimond Mercy d’Argenteau, in 6 august 1717 ulti­mele redute, Belgradul si Orsova, fiind eliberate.

Oravita, nascuta prin unirea localitatilor Oravita Montana si Oravita Romana, este pentru prima data atestata documentar sub aceasta denumire in 1697, in Conscriptia lui Marsigli.

Aproape imediat dupa izgonirea turcilor, Carol al VI-lea si urmasa sa, Maria Tereza, avand cunostinta de exploatarile locale de aur, argint si fier, acorda zonei Oravitei privilegii care atrag specialistii in minerit de pe tot cuprinsul imperiului. Tot in aceasta perioada, dupa primul val de emigranti, se pun bazele constructiilor adiacente necesare prelucrarii in special a aurului si argintului la Oravita: asigurarea necesarului de apa. De fapt, dupa acest destul de lung excurs istoric, aici voiam sa ajungem.

In anul 1723, Oficiul Superior (Montanistic) al Banatului, continuator al Comisiei Imperiale de Instalare a Mineritului Banatean, se muta de la Timisoara la Oravita, inaugurand seria de lucrari prin convocarea unui grup de ofiteri genisti, geodezi, topografi si geografi pentru amenajarea unor lacuri in vecinatatea asezarii. Grupul este coordonat de viitorul guvernator al Banatului – contele de Hamilton, alias generalul Johann Andreas. Ideea a fost enuntata pentru prima data de Camera Aulica de la Viena in anul 1719, care solicita administratiei Banatului Timisan asigurarea tuturor conditiilor pentru dezvoltarea comertului si minelor in „acest loc binecuvantat de Dumnezeu”.

Ofiterul cartograf Haring (Doemus sau Demeus) realizeaza, din dispozitia Contelui Eugenius de Savoya – comandant suprem al trupelor imperiale si conducator in lupta victorioasa cu turcii de la Zenta, conducator al armatei ce va elibera Timisoara in 12 octombrie 1716 – o harta a Banatului, in care lacurile ce urmau a fi construite sunt notate ca obiective strategice de interes special. Alaturi de lacurile Buhui, Marghitas, Ferendia si Dognecea, Lacurile Mare si Mic fac mandria constructiilor hidrotehnice vechi ale Banatului Montan.

Plecand din Oravita spre Anina, cale de 5 km, intalnim „Lacul Mic Oravita”. Colmatat in proportie de 99%, se prezinta intr-o stare avansata de degradare. Golirea de fund este nefunctionala, corpul barajului din zidarie de piatra fiind strapuns de o conducta metalica, avand scopul de a evacua eventuale acumulari accidentale din ploi.

900 de metri in amonte, ne intalnim cu barajul „Lacul Mare Oravita”, monument istoric, incadrat in categoria „arhitectura”, de „interes national”.

Lucrarile la baraj debuteaza in anul 1724, folosind forta de munca locala sub conducerea capitanului Iosif Motsidlowski si sunt incheiate in anul 1726, inaugurarea lucrarii facandu-se in anul 1727, in aprilie. Este executat un baraj de greutate cu centrul arcuit, din zidarie de piatra, cu o golire de fund si doua deversoare superioare (central si lateral) cu prag lat, prevazute cu stavile metalice. Este intarit cu contraforti tot din zidarie de piatra, iar coronamentul este pasabil, astazi amenajat pietonal. Suprafata lacului este de 8,8 ha, iar volumul de apa inmagazinat, de 11.000 mc. Situat pe cursul raului Oravita, are o lungime de 117 m si o inaltime de 13,40 m.

Lucrarea a devenit absolut necesara din momentul cand, in Ciclova Montana, la 1718, este inaugurat primul cuptor cu furnal inalt. Simultan incepe colonizarea regiunii cu etnici germani din Saxonia, Tirol si Boemia, la care se adauga „bufenii” – olteni sositi din zona Severinului.

In afara necesarului de alimentare cu apa a exploa­tarilor miniere, cele doua lacuri de acumulare au jucat un rol major in regularizarea debitelor si, implicit, in protectia populatiei si a bunurilor acesteia impotriva inundatiilor.

Astazi are functiuni legate de regularizarile de debite, alimentare cu apa si recreativ. Barajul se afla in procedura de angajare a lucrarilor de reabilitare.

Autor:
ing. Stefan Constantin – HIDROCONSTRUCTIA SA

Contact:
HIDROCONSTRUCTIA SA
Calea Dorobantilor 103 – 105
Sector 1, Bucuresti – Romania
Cod:010561
Telefon:
+40.(0).21.20.81.400
+40.(0).21.20.81.411
Fax:
+40.(0).21.208.14.01
+40.(0).21.208.14.02
+40.(0).21.317.52.03
E-mail: office@hidroconstructia.com
Web: www.hidroconstructia.com

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 154 – decembrie 2018, pag. 16

 



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: https://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2018/12/01/hidroconstructia-sa-contributia-la-edificarea-sistemului-hidroenergetic-national-xxi-oravita-leagan-al-tehnicilor-apei-lacul-mare-si-lacul-mic/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.