Ei bine, se pare ca de putina vreme nu mai merge chiar asa, desi indragita melodie “a hipopotamilor”, devenita intre timp un savuros slagar fredonat cu placere de multi dintre noi, mai ales in situatiile ilare ale vietii, nu mai „merge” pentru ca nu duce la nimic in afara de…nimic.
Sigur ca „ne-am obisnuit asa”, potrivit cantecului citat, condamnandu-ne singuri la situatia de „rugina” careia, din cand in cand, ii mai administram cate o unsoare pentru a merge mai departe, gafaind din ce in ce mai greu atunci cand suntem pusi de viata in fata supravietuirii pe plan concurential. Adica al innoirii, competitiei si eficientei impuse de mersul mereu ascendent al evolutiei mondiale care, timpul ne-a demonstrat-o, nu are limite, asigurandu-se astfel progresul omenirii.
Si chiar daca „ne-am indragostit de ea”, cum spune slagarul mai sus amintit, de rutina adica, a sosit momentul debarasarii cu voie sau fara voie de ea, pentru ca ne sufocam in propriile mentalitati invechite, desigur.
Rutina este buna si ea pana la un moment dat pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, vine vremea razbunarii.
Ne plac ori nu, o serie de masuri (unele preconizate, altele deja puse in aplicare) ne pun in postura de a ne schimba ori de a ne autoelimina din viata economico-sociala.
Se aud tot mai des „scancetele” operatorilor economici care au fost surprinsi cu prea multe situatii inedite carora trebuie sa le faca fata de acum inainte.
Sigur ca este dificil sa treci de la situatia „de a ti se da” la cea in care „trebuie sa cauti, sa gasesti, sa alergi sau sa te confrunti cu concurenta”. Lucrurile se complica (trecand de aceasta data la sectorul constructiilor) si pentru ca noua administratie n-a purces inca nici dupa trei luni de guvernare sa-si prezinte clar si decis programele cu care ne-a „impuiat” capul in perioada electorala, toate la modul general. „Vreti sa traiti mai bine?” spunea un tocit slogan al zilelor respective. Da, vrem spun si constructorii, dar cum? La ce trebuie sa se „injuge” pentru a-si indeplini acest deziderat cand, asa cum spuneam mai inainte, nu se cunosc nici pana acum cele mai vagi concretizari.
Starea de lucruri se explica poate pentru ca „tangoul” algoritmului se desfasoara pe principiul „un pas inainte (la placinte, adica) si doi pasi inapoi (la rutina, la ceea ce stim noi sa facem cel mai bine). Apoi, dupa ce s-au asezat pe noile scaune, intra in hora si cantecul „las-o, ma, ca merge asa…”, facand din nou-venitii dinspre… patru vanturi, aceiasi obisnuiti ai nostri tovarasi.
Ici, colo cate un scandal pe marginea unui subiect sau al altuia si totul intra in „normalul” cotidian.
Si daca cineva incearca sa intreprinda ceva pe linia innoirii mentalitatii, a alinierii la standardele europene de care facem atata caz, acestea sunt doar unele asociatii profesionale (precum ARACO – Asociatia Romana a Antreprenorilor de Constructii) care nu agreeaza lamentarile unor arhitecti, proiectanti, constructori sau producatori de materiale ce nu inteleg inca faptul ca nu le mai merge ca pana acum.
In revista noastra ati citit si, de aici inainte, veti citi din ce in ce mai mult ce se preconizeaza si, mai ales, ce trebuie facut din partea diriguitorilor sectorului de constructii pentru a-si organiza activitatea potrivit normelor si exigentelor dupa care functioneaza UE. ARACO are programe concrete care vor primi, speram, girul tuturor constructorilor la Conferinta Nationala ARACO de la sfarsitul lunii martie a.c.
Timpul, neiertator in scurgerea sa, desi este scurt ca termen, va trebui sa ne determine sa luam cat mai repede toate masurile care ne pot ajuta sa reusim in ceea ce intreprindem acum, intr-o perioada dominata de jocul tot mai buclucas al cursului valutar, joc care ne-a incurcat multe afaceri. Si daca exportatorii se plang de pe acum (unii dintre ei cunoscuti ca neperformanti), cum cred oare ca vor rezista peste trei ani pe piata europeana sau mondiala, cand nu se va mai putea cere la nesfarsit „ajutorul” statului, intrucat si acestuia i se va ingusta foarte mult rolul in economie?
Iata de ce, cei care au avut curiozitatea sa cunoasca ce inseamna din punctul lor de vedere intrarea in UE s-au lamurit pe propria lor piele ca slagarul „Las-o, ma, ca merge-asa!”… este desuet.
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns